Targul de la Tinca

           Targul de la Tinca are loc, conform traditiei, in fiecare luni. Este un targ unde vin oameni de la zeci de km departare, unii chiar din judetele apropiate. Trebuie spus ca Tinca este o comuna mare, situata la o intersectie de drumuri: Oradea - Arad (prin Ineu) si Salonta - Beius. A fost candva centru de Plasa, asa cum erau numite unitatile administrative inainte de judete si regiuni. A fost un puternic centru administrativ, care in urma cu 25 de ani, era propus pentru a deveni oras.

           Asadar, fiind asezat strategic, la rascruce de drumuri, intotdeauna targul saptamanal s-a tinut, indiferent de anotimp.

          De dimineata, inca inaintea ivirii zorilor, pe drum se aud rotile de carute, caini in urma lor si voci mai vesele ori somnoroase. Carutele ce merg la targ unele sunt pline cu saci grei de cereale, altele cu animale, iar altele sunt pline de oameni dornici sa cumpere din targ.

          Pentru ca societatea a evoluat, multi vanzatori isi duc marfa cu masini mai mari ori mai mici.

          Ajungand in piata, fiecare vanzator isi aranjeaza marfa si testeaza pretul pietei. O spun din proprie experienta, deoarece in urma cu o saptamana, am vandut si eu 25 boboci de rata. A fost o experienta interesanta pentru mine.

          Un targ nu poate exista fara o ambianta potrivita. La o taraba, un D.J. isi vindea CD-urile si casetele, popularizandu-si marfa prin difuzoare date la maxim. Alaturi, la alte tarabe, sfaraiau pe gratare, intr-un nor mare de fum, mici apetisanti, carnati, gratare si pulpe de pui. De la o dugheana, se vindeau bauturi alcoolice, la toi, bere si sucuri.

          La poarta de intrare in piata, o femeie are pe masuta o movila rosie, de boia de ardei. Sunt putini cei ce fabrica acasa boia de ardei . Langa ea este un mester cojocar. Fie iarna, fie vara, vine din judetul Arad cu cojoace si caciuli de blana. Vara, pentru ca nu este sezonul lor, vinde perini si plapume din melana , destul de reusite si care au cautare. Mai vinde diferite articole de imbracaminte, (traditionale la tara), pentru femei si barbati.

          Intrand in piata, mai putem vedea mesteri fierari, care fac potcoave, caiele,(cuie pentru potcoave), scoabe, sape, furci, coase, bice, topoare si alte obiecte necesare vietii la tara. Alaturi, isi vand marfa tamplarii: cozi de sape , de furci, de coase, maturi de sorg, maturi de nuiele, pentru maturatul in curte, ori in poiata (grajdul de animale).

          Din spatele unor masini se vinde var bulgari, (var nestins). Acesta se produce in varariile (camenite) din Muntii Apuseni. Este o indeletnicire veche de cand lumea. Trebuie spus ca acesti oameni, producatorii de var, din vremuri stravechi, mergeau prin tara, unde isi vindeau varul pe cereale (troc, cum se mai spune). In apropiere, isi vand marfa negustorii de sare. Sarea bulgari este necesara si se cumpara de catre proprietarii de oi si vite.

          Mai in marginea pietii este sectorul de animale. Se vand porci si purcei, in mod frecvent, vitei si vaci, uneori cai si manji. In apropierea vitelor sunt producatorii si vazatorii de harnasament.

         La alte tarabe se vand tot felul de obiecte necesare unei gospodarii: pile, ciocane, clesti, amvelope de biciclete, becuri, sfoara, manusi de lucru, cizme de cauciuc, papuci de gradina si altele.

         Bineinteles, nu lipsesc produsele de bazar: imbracaminte si incaltaminte, pentru copii, femei si barbati. Se mai vand perdele, lenjerie de pat, metraje si altele.

         Un loc in piata este ocupat de producatorii de mobila si mic moblier: canapele, mese scaune, fotolii, dulapuri. Alti mesteri tamplari vand geamuri si usi, necesare noilor case.

         Mai sunt, la alte tarabe, vanzatorii de flori. Este o incantare sa privesti multitudinea de culori si forme, care vor umple gradinile si ferestrele multor case.

        Din camioane mari, cu usile deschise la spate, se zaresc stive mari de cherestea: scanduri, sipci, coarne. Acestia sunt motii, din Muntii Apuseni. Candva, demult, acestia veneau in convoaie de carute, prin sate si isi vindeau marfa pe cereale.

         Sectorul unde se vand produsele agricole, (legumele si fructele) este in alta parte. Acolo poti sa deosebesti pe producatori de comercianti. Imi place sa cumpar de la batrani, care, cu truda si sudoare, au lucrat pamantul si acum vand in piata, pentru un pret mic. Si mai am un motiv sa cumpar de la batrani: sigur nu au tratat cu substante chimice legumele. In piata de legume, pe langa gard, se aseaza vanzatorii de pasari si oua. Se vand gaini, rate, gaste, curcani, uneori porumbei si iepuri.

         Mai sunt si vanzatorii de lapte si produse lactate: branza, smantana, cas, telemea si lapte.

         Aceasta este Piata din Tinca. In ziua de luni Tinca este foarte animata. Uneori, circulatia se blocheaza, fiind nevoie de interventia celor de la politie. In jurul pranzului, rand pe rand, se strang tarabele, oamenii isi impacheteaza marfa ramasa, altii isi numara banii cartigati si toata lumea pleaca multumita. Dupa amiaza, Tinca este pustie, doar in parc se aud glasuri de copii, veseli ca parintii le-au cumparat cate ceva din piata. Candva, demult, cand eram noi copii, parintii ne promiteau ca daca suntem cuminti, ne vor cumpara bomboane de 1 leu.

         Alte vremuri, alti oameni, doar Targul a ramas acelasi.

Doina Marta