Nu mai cred ... în partide!

Ben Todică

Libertatea și justiția au dispărut,

E o bătaie de joc pe întreaga planetă.

Vrem Pace!

Iar populația rămas-a tot la aruncatul cu piatra!

Nu s-a schimbat nimic de la Iisus încoace!

Ca specie, nu suntem capabili de evoluție.

Păpușile nu se dezvoltă,

Aruncate-s prin case,

Eventual se transformă

În viermi de mătase!

Ți-ai pus întrebarea,

Ce se întâmplă cu tine,

În moarte când pici?

De ce trăim și murim?

Care-i rostul nostru aici?

Ia deci direct contact cu realitatea în care te afli,

Atinge apa, simte vântul, furtuna,

Spre ceruri ridică-ți tu fața,

Nu fi prinzonierul ideologiilor altora,

Care te țin ocupat, ca să nu vezi viața!

Uită-te la planetă,

Spune-mi dacă vezi vreun loc,

Cu seninătate,

Unde merită să-ți depui legiunile inimii,

Pentru eternitate!

Probabil,

Cel mai mult îți va dăinui povestea,

Pământului fript,

Dacă ai comprima-o într-o frază,

Și-ai dăltui-o la baza piramidelor din Egipt!

Atinge pietrele mării,

Și plămădește malul lacului,

Veșnicul nimb

Din care crește nufărul alb,

Cât mai e timp!

Chiar de-ai avea o armă și-ai fi invincibil,

O lume să poți s-o supui,

S-o duci la pierit,

Tot nu a-i rezolva misterul vieții,

Pe care Hristos l-a zidit!

M-am uitat pe platforma de la "D-day",

Și nu am văzut o lumină,

Nimic în afară decât

Aroganța luând locul speranței,

O bandă de orgolioși și... atât!

Ce s-a schimbat de la Iisus încoace?

Ne mințim și ne tragem în piept din zori în seară,

Și totul pe după perdele,

O planetă în care Minciuna e rege. Minciună și frică;

De ce ele?

Pentru că am rămas cu mâna pe piatră,

Încremeniți în durere,

O turmă de oi,

Din care puțini întors-am privirea în sus – spre Iisus,

Păstorul cel bun la nevoi!

Viața mea și a ta,

Tot așa ar fi fost

Și pe vremea romanilor sub Cezar.

Tu Centurion, și eu vestitul pietrar,

Sau poateTâmplar!

***

Nu mai cred ... în partide (versiune fără rimă)

Ben Todică

Libertatea și justiția au dispărut de pe pământ.

E o bătaie de joc pe întreaga planetă

iar populația a rămas tot la aruncatul cu piatra.

Nu s-a schimbat nimic de la Iisus încoace.

Ca specie, nu suntem capabili de evoluție.

Papușile nu evoluează

eventual se transformă

in viermi de mătase.

Ți-ai pus întrebarea

ce se întamplă cu tine

după moarte?

De ce murim, DACĂ?

Rostul nostru aici care e?

Ia tu direct contact cu realitatea în care te afli,

atinge apa, simte vântul, muzica

și pielea catifelată de langă tine

nu fi prizonierul ideologiilor altora

care te țin ocupat, ca să nu vezi viața.

Uită-te la planeta

și spune-mi dacă vezi vreun loc

unde se merită să-ți depui legiunile inimii

pentru eternitate.

Probabil,

cel mai mult iți va dăinui povestea

dacă ai comprima-o într-o frază

și-ai dăltui-o la baza piramidelor din Egipt.

Atinge pietrele mării

și plămădește malul lacului

din care crește nufărul

cât mai e timp.

Chiar dacă ai avea o armă și ai fi invincibil

și i-ai împușca pe toți

tot nu ai rezolva misterul vieții.

Iisus n-a reusit.

M-am uitat pe plarforma de la "D-day"

și nu am văzut lumina.

Speranța.

O bandă de orgolioși și atât.

Nimic nu s-a schimbat de la Iisus încoace.

Ne mințim și ne tragem în piept de dimineața și până în seară.

O planetă în care Minciuna e Rege. Minciuna și frica.

De ce ele?

Pentru că am rămas

cu mâna pe piatră,

o turmă de oi

din care unele au întors capul și s-au ales.

Viața mea și a ta

tot așa ar fi fost

și pe vremea romanilor sub Cezar.

Tu Centurion, și eu vestit pietrar

Sau poate Tâmplar!