Note de calatorie

        Am pornit din Oradea, cu autocarul, la ora 8,05, pe un timp insorit, inspre Cluj.

Am trecut prin Ciucea, pe langa Castelul lui Octavian Goga, Poieni - exploatare miniera de suprafata, de unde se extrage calcar.

Am trecut prin Huedin si am ajuns la Turda, un oras mic, cu iz patriarhal. Am intrat in Salina, care este deschisa turistilor. Mineritul s-a sistat in jurul anului 1930, din cauza conditiilor invechiute in care se exploata sarea.

       Dupa un parcurs de cateva sute de metri printr-un tunel, am ajuns in creierul minei, acolo unde, candva, ajungea sarea din adancuri prin niste scripeti, ridicati de o roata mare din lemn , numit CRIVAC, (vechi de la 1700). Roata era invartita de catre 4 perechi de cai.

       Am vizitat galeria Ecourilor,, unde un sunet era repeta de 16 ori, Galeria Franz Josef, Galeria Maria Tereza. Trebuie sa spun ca in anii respectivi (cand era exploatata mina), Transilvania era sub stapanirea Austro-Ungariei.

       Ne-am pus din nou la drum. Urcam si coboram pe serpetine, spre Gheorghieni. Ne indreptam spre Lacul Rosu si Cheile Bicazului. Lacul Rosu, foarte frumos, lac natural, provenit prin surparea pamantului, deasupra unei mine de sare. A inghitit copacii de deasupra, care datorita salinitatii apei, s-au conservat. Astfel, se vad deasupra apei cioturi de copaci.

       Mergem mai departe, pe un drum ingust. Deasupra stanci, in jos un fir de apa involburata. Si ploua! Stam cu respratia oprita, ca nu cumva sa ne pravalim. Apoi, valea se mareste. Apar luminisuri, poienite pe munte. Printre crestele muntilor apare un curcubeu. Era atat de aproape, incat se distingeau perfect toate culorile. Ajungand in dreptul lui (pe la mijlocul curcubeului), mai zarim, alaturi, inca un curcubeu mai mic.

       In sfarsit, intram in civilizatie: apar primele case si vile si o linie de tren, care duce undeva.

       Ajungem in Piatra Neamt. Peisajul, foarte frumos dar cam...ud. Mi-au venit in minte versurile lui Bacovia: "Ploua, ploua, Vreme de betie , Si s-asculti pustiul, Ce melancolie. Mai mult ca sigur, poetul a scris aceste versuri, dupa ce a trecut prin Piatra Neamt, intr-o zi ploioasa.

       In spatele unor vile si case de la sosea, printre gradini, se zareste Bicazul, care se largeste aici pentru a forma marele lac din aval.

       Dimineata, dupa micul dejun, am pornit spre centrul orasului. In dreapta - hidrocentrala. Apar blocurile in stanga si in dreapta. In stanga, strazile urca spe munte. Am oprit langa telegondola, dar nu am urcat pentru ca inca nu era program. Vremea este mohorata. Norii se succed cu repeziciune, ca la munte.

       Iesim din Piatra Neamt. Urcam pe serpentine, spre Barajul de la Bicaz. In sfarsit ajungem pe baraj. Facem un popas pentru a admira maretia naturii si a operei create de om. Urcam pe serpentine, pe malul vestic al Bicazului. Am ajuns pe un platou, deasupra lacului. Se vede Barajul si lacul din spate. Mergem pe serpentine cca 40 de km.

       Ne indreptam spre manastirea Sihastria-Secu. Am oprit pe drum pentru a lua o maicuta....Sa ne ajute Dumnezeu!

       Am ajuns! In curtea foarte bine ingrijita, sunt doua biserici, una din 1825, ctitorita de un anume Cerveni.

Este manastire de calugari. In curte, pe o alee, doi tineri calugari, s-au oprit din drumul lor pentru a aranja straiele pe un calugar batran, cu parul alb, parca uitat de veacuri acolo.

       Pornim din nou la drum. Ajungem la Manastirea Neamt.

Se spune ca in 1290, a existat acolo o biserica de lemn, care a ars, insa. In 1376, domnitorul Petru I Musat, vede locul si construieste o biserica de piatra. In 1497, domnitorul Stefan cel Mare , ctitoreste manastirea, care exista si in prezent. Arhitectura este in stil bizantin, prin ceramica smaltuita colorata, de pe peretii exteriori. Ferestrele sunt in stil gotic. Biserica are un semn distinctiv, pe peretele exterior,si anume, un ochi, in care este inscris un triunghi. Acesta reprezinta trinitatea, care vegheaza asupra familiei crestine.

       O maicuta, care este si muzeogaf al manastirii, ne-a spus printre altele: " Ne conducem dupa ierarhie, nu dupa democratie", "O mama buna este mai buna decat o multime de profesori".

       In biserica este o icoana a Maicii Domnului, ce dateaza din secolul VII. I se mai spune "Propovaduitoarea".

Tot acolo se mai afla doua tronuri: unul arhieresc si unul domnesc, din lemn, lucrate in stil baroc. Aceasta denota legatura dintre stat si biserica. Tronul este cel pe care a stat Stefan cel Mare cand venea la Manastirea Neamt. (am pus mana pe bratele scaunului, pentru a avea senzatia ca il ating chiar pe domnitor.).

       In curtea manastirii, este un magazin de obiecte bisericesti. Tanarul calugar de acolo m-a intrebat cum ma cheama. Auzind ca ma numesc Doina, m-a intrebat daca stiu doini. I-am spus ca stiu canta si i-am cantat cateva versuri dintr-un cantec popular: "De-ar fi mandra in deal la cruce". I-a placut ce a auzit.

       Am pornit din nou la drum. Urmatoarea escala a fost la Rezervatia de zimbrii. Acolo exista si un mic parc zoo, cu cerbi, caprioare, lupi,urs, mistret, porumbei, gaini pitice motate, pauni si zimbrii.

       Muzeul "Ion Creanga" de la Humulesti. Un adevarat muzeu etnografic. Casa este asa cum a fost in timpul copilariei scriitorului. Cu pridvorul deschis, de jur-imprejrul casei, cu iarba verde in curte, cu flori, cu un cires mare si batran, poate de pe vremea lui. Multe personaje din povestirile autorului, rasfirate prin curte: capra cu trei iezi, lupul, Smarandita, popa, etc.

       Plecam din Humulesti (unde ne-am si cazat la o pensiune). Ne indreptam spre comuna Ciprian Porumbescu, la casa memoriala cu acelasi nume. Pe acordurile binecunoscutei balade a lui Ciprian Porumbescu, am pasit cu sfiala in casa acestuia. Am vazut pianul la care a cantat sora compozitorului, Marioara, care a trait pana in 1976 si care a fost profesoara de muzica la Conservatorul din Cluj. Am vazut cateva poze de-ale familiei.

      Ne urmam traseul. Trecem prin Gura Humorului si ajunem la Manastirea Voronet. Stefan cel Mare, fiind infrant in lupta de catre turci, se retrage la schitul unde traia Daniil Sihastru. Dupa aceasta ctitoreste manastirea Voronet. In 1547, pictori necunoscuti ai Voronetului, au pictat biserica, fiind recunoscuta ca unica in lume pentru culoarea sa albastra. Maica stavrofora Irina, de la manastire ne-a tinut o adevarata lectie de istorie si filozofie, doar interpretand imaginile de pe pereti.

       La mica distanta de Voronet se afla Manastirea Putna, locul de veci al domnitorului Stefan cel Mare si a familiei sale.

Pe un deal, in stanga sensului de mers, se afla scris numele lui Stefan, din puieti de brad. Turnul tezaurului este singurul ramas intact din timpul lui Stefan cel Mare. In curte, sub un monument, se afla ingropata o urna cu pamant din toate tinutului romanesti. Picturile exterioare si cele interioare sunt pictate cu aur. Iconostasul este de prim rang, are icoane pe patru randuri. Candelabrul central, foarte frumos, are atarnate oua de strut. Piatra de mormant a lui Stefan cel Mare este dni marmura de Carara..Candelele ce ard vesnic pe mormant, s-au stins o singura data, la 15-16 iulie 1775, cand s-a anuntat ca Bucovina a fost anexata Imperiului Austro-Ungar.

       Ne-am continuat drumul la Manastirea Sucevita, manastire fortificata.

       Din nou la drum, pe serpentine lungi, urcam si coboram. Priveliste minunata. In sfarsit, cand s-a lasat noaptea, am ajuns la Vatra Dornei. Locul - minunat. Asezat de vai si coline. Casele de oameni gospodari, alterneaza cu vile si Pensiuni. Sunt gradini si acareturi pe langa case. Dimineata pornim din nou la drum.

       Am iesit din Vatra Dornei. Culmi line ni se arata, case raspandite pe dealuri. Ajungem pe serpentinele din Pasul Tihuta. Mergem spre Bistrita. Suntem deasupra muntilor. Deasupra noastra este doar cerul. Suntem pe o sea, in stanga si in dreapta - haul. Am intrat in judetul Bistrita-Nasaud.

       La radio se aude un cantec: "In Ardeal si Bucovina  Si-o pus Dumnezeu gradina".

       Ce alta concluzie mai buna as putea avea eu? Daca nu ma credeti, mergeti si vedeti cu ochii vostri.

             Aceasta a fost relatarea mea din experienta frumoasa pe care am avut-o in zilele trecute.

Doina Marta