cultul eroilor majestos tratat despre corupţie la români

 Catalin Afrasinei

viziunea lui thomas carlyledin cultul eroilor

nu este aplicabilă la lumea noastră

frigul din miezul verii are o singură justificare

întotdeauna când vine solstiţiul de vară

şi se aşează peste noi ca o umbră a binelui etic

se metamorfozează corupţia

îmi spun fă economie de timp şi risipă de spirit

oricând poţi fi întrebat cum au murit toţi cei despre care ştii

de aceea seară de seară în loc să-mi văd de ale mele

mă prefac a mă uita la televizor cum cei mai inteligenţi analişti

dezbat faptele reprobabile ale semenilor reprobabili

scriind probabil cel mai vandabil tratat despre corupţie

despre lumea hidoasă a binelui machiavelic

uneori

vă rog să mă credeţi

NU MAI AM PUTERE SĂ SUSŢIN PE UMERI

SPIRITUL UNIVERSULUI

aşezat în fotoliu profund absent sau foarte înflăcărat

constat că ADEVĂRUL N-A FOST PUS ÎN DISCUŢIE

singurele voci pe care le mai aud aparţin

nevestelor de interlopi plecaţi să-şi facă treaba

seamănă izbitor cu vocile de la televizor

cu singura deosebire că strigătele  de afară

îşi plimbă câinele şi latră fără să muşte

ca şi cum ar solicita de urgenţă ieşirea din mizerie

dreptul firesc la bunăstare sumele princiare creionate

pe tabla electronică îmi amintesc de o rudă foarte bogată

aproape centenară când vei citi testamentul

vei putea să revendici până la nouăzeci de străzi din oraş

de la gară  şi până aproape de capătul oraşului

totuşi te rog să-mi îndeplineşti şi ultima dorinţă

primeşte să ai grijă de cavoul familiei

iar dacă ţi se pare bizar donează-l altora

care nu ştiu cum au murit mai mult prin războaie

cei care fac parte din patrimoniul anonim al umanităţii

o zi am mers şi am căutat cavoul familiei

de pe o schemă curbilinie desenată de ruda mea foarte bogată

care nu mai trecuse prin cimitirul oraşului de o jumătate de secol

am chemat groparii administratorul urmaşul

celui care scrijeleşte cu dalta literele preotul cu registrul trunchiat

NIMENI NU AUZISE DE CEI PE CARE-I CĂUTAM

peste morţi veniseră alţi morţi şi le luaseră locul

morţii din primul război mondial predaseră ştafeta

morţilor din cel de-al doilea război mondial

crucile de lemn fuseseră înlocuite cu cruci de piatră

crucile de piatră au dispărut  probabil devenind

piatră de temelie pentru victoria  socialismului

ciudat spunea mătuşa mea aproape centenară

au fost eroi  pentru că au murit   CA PROŞTII

un an de zile am spălat haine de soldat pătate de sânge

şi acum îmi spui că nu mai există nici morţii nici crucile

nici locul de veci  nu mai este  tata nu mai este mama

nu mai sunt fraţii MĂCAR

DE-AR FI MURIT PRINTRE STRĂINI