Filmul ”Exodus: Zei și regi”, regia Ridley Scott (recenzie)

Filmul ”Exodus” este povestea unui om care a avut curajul să înfrunte un imperiu, a unui erou care ar fi considerat azi un terorist.

Nu este ușor să refaci povestea biblică a lui Moise, istorie produsă și reprodusă poate de mii de ori în toate formele posibile de media. Realizarea capitolului biblic nu oferă spectatorului nimic nou; ea este in schimb reprezentată cu multă violență, lipsă de clasă, de măiestrie și de înțelepciune divină. De asemenea, este lipsită de dinamică și profunzime în construcția personajelor, structurii și dezvoltării conflictului. Dialogul foarte sărac, pare destinat în mod intenționat analfabeților. Versiunea lui Ridley Scott apare ca o carte pentru copii cu poze mari și două cuvinte explicative sub imagine.

Singurele aspecte noi sunt trucajele produse pe calculator: miracolele lui Moise cu apa însângerată, broaștele, lăcustele, grindina, gândacii, etc. sunt excelent executate.

Scott a fost întodeauna fascinat de trucaje electronice, însă o istorie majora care stă la baza creștinătății nu se poate reprezenta ignorând simţul umanitaţii, emoțiile, spiritualitatea și credința divină.

Filmul e plin de aroganță, cu dialog în doi peri și dublu sens sau … contra sens, asemănător discursurilor si aitudinii politicienilor noștri care iau decizii lipsite de responsibilitate și discernământ, decizii care distrug intenționat valorile create.

Biserica se lasă și de această dată strivită de știință și de logica atee. În acest film, Dumnezeu și-a pierdut toate drepturile, astfel fiind pusă sub semnul îndoielii chiar temelia identitară a umanității. Dumnezeu a devenit un fel de imaginație schizo-paranoică a lui Moise care nu dă impresia că ar crede în Creator.

Regizorul Ridley Scott e un mare artist, fapt ce reiese din imaginile extraordinare de pe ecran. Insă probabil că suma de 140 de milioane de dolari nu ar fi fost aprobată de Pentagon dacă nu s-ar fi schimbat scenariul în concordanță cu noua ideologie mondială, ceva asemănător cenzuii lui Ceauşescu. Din cauza ameninţărilor “teroriste” Pentagonul a devenit administratorul financiar al Hollywoodului, distrugând individualitatea și talentul multor artiști, un aspect tot mai proeminent în industria de film americană.

Filmul parcă urmărește să-i supere pe toți, pe creștini și în mod special pe evrei, prin denaturarea capitolului biblic care îi atestă ca popor ales. Un film sărac în substanță. Două stele pentru imagine și efecte.

Ben Todică

***

Recenzia a fost preluată în publicația:

Gândacul de Colorado, Ziarul românilor de pretutindeni