Dharmashringa

Cătălin Afrasinei

în dureri m-a născut mama mea

&

durerile celorlalţi

prin nu ştiu ce întâmplare a lecturilor mele

din vara anului 1987

au devenit personale

în vara aceea

am fost comparat cu diego armando maradona

câştigând de unul singur cupa pionierilor de la năvodari

& a fost singura mea vară sportivă

în care puteam să pun mingea pe bară

de la juma’tea terenului

în forţă

mi-l amintesc pe răposatul lighici

& cea mai frumoasă execuţie din lume

şut de la mijlocul terenului

bară-bară-pământ-bară-gol–din-spatele–portarului-de-legendă

era noapte şi terenul nu avea nocturnă

şi la ce bun să fi avut

nu ştiu

când diego armando maradona

îmi va semăna mie

şi să-l execute aşa cum mi-a fost destinat mie

să-l înnebunesc pe lighici

anii au trecut ca rapidul printr-o haltă părăsită

halta părăsită sunt eu

o cobră

amintirea uriaşă

mă ocroteşte

precum îl va fi ocrotit pe siddhartha gautama buddha

pe locul acela

s-a înălţat un palat

paşii lui sega mă trezesc dis-de-dimineaţă

se-nchină crucii pe care i-a dat-o cătălin

nu-mi amintesc dacă sunt eu acela

ştiu că într-o noapte visând un coşmar

un elefant alb a fost atacat

de cobra care-l ocrotise pe prinţul

sidhartha gautama buddha

cătălin am sărutat crucea ta

spune sega la pagina 33

mă uitam la mine ca la altul

& la altul ca la mine

supărat şi nevrând să-l supăr

când mă trezea cu depeche mode

mie nu-mi plăcea depeche mode

şi prinţul

nu-mi spunea mare lucru

mai ales de la puterea zece mii de buddha în sus

într-o lume primitivă

& acesta e misterul