Despre porc - un român stabilit în
State explica colegilor din firmă, procesul de tăiere și prelucrare a porcului.
De criză, de dor şi de fiţe mi-a
venit ideea să tai porc de Crăciun, cum se făcea pe timpuri la mine la ţară .
Bine, ai mei nu îl tăiau de
Crăciun, ci înainte de Sfântul Andrei, noi nemaiavînd răbdare şi nici prea
multe prin cămară să-l putem păsui pînă la Ignat.
După ce mi-am ascuţit cuţitele pe
gresia de la baie şi am procurat doi baloţi de paie, decor, uitaţi de un vecin
în faţa casei încă de la Halloween, m-am pus să caut porc. Prima dată am dat
anunţ pe internet că doresc să achiziţionez, pentru sacrificare, animal de
talie medie, pînă în 150 de kilograme, dar nu mi-a răspuns nimeni, în afară de
un sonat care mi-a zis că-i plac ideile mele şi, dacă vreau, putem să
sacrificăm împreună, mai mulţi!
Eu cred că toţi nebunii au fugit
din lume şi s-au ascuns pe internet!
Dar divaghez! Cînd mi-am întrebat
colegii la serviciu dacă ştiu pe undeva un porc viu, au devenit foarte curioşi
că ce vreau să fac cu el, că e mare de pet, că face mizerie multă. Cînd le-am
spus că vreau să-l tai, au făcut ochii cît cepele şi m-au luat la rost că de
ce.
Ca să-l mănînc, de-aia, le-am
răspuns, moment în care şi ultimele rămăşiţe de simpatie, toleranţă şi
înţelegere pe care le aveau pentru mine au dispărut. Cum să omori un animal şi
să-l manînci, aşa, ca un barbar?
Eh, cînd am văzut eu că ăştia
sunt gata să sune la peta, am început să le descriu în amănunt operaţiunile
specifice, insistînd pe secţionarea carotidei şi colectarea sîngelui într-un
lighean, de preferinţă cu smalţul sărit, ca la mama acasă, în vederea
preparării sîngeretelui şi mai ales a borîndăului.
N-am ştiut eu cum se zice în
engleză la borîndău, la fel cum nu ştiu nici în româneşte, dar le-am explicat
că e un fel de mămăligă din făină de porumb cu sînge în loc de apă. Cred că
vreo trei, mai simţitori, aşa, au dispărut spre baie, iar restul, că acum deja
se strînsese tot compartimentul în jurul meu, să mă asculte, mă priveau cînd cu
milă, cînd cu dezgust. Apoi, zic, pîrlim şoriciul cu paie, sau la butelie, dacă
stăm la bloc, şi tăiem urechile animalului, pe care le consumăm pe loc, cu
puţină sare. Mai trimisei vreo doi la baie , dar i-am dat înainte, fiind
conştient că un alt moment în care să mă asculte oamenii cu atîta atenţie nu o
să mai prind, poate, niciodată. După ce epilăm animalul cu flacăra, continui
eu, îl despicăm cu securea sau toporul, ce ne vine la mînă, şi scoatem
organele, pe care le fierbem împreună cu capul, în vederea preparării
caltaboşului. Ştiţi, bănuiesc le-am zis eu degajat, că pentru caltaboş se
foloseşte intestinul gros, spălat facultativ şi opărit în apă cu ceapă, pentru
mascarea miasmelor naturale. S-a plecat cu grupul după fraza asta, şi am mai
rămas cu vreo trei, cei mai tari de înger şi de stomac, cred, de fapt doi, că
unul dintre ei era un coreean care nu pricepe engleză şi stă toată ziua cu
căştile pe urechi, dar se alătură oricărui grup şi dă din cap aprobator la
orice discuţie.
Cu restul cărnii, am zis eu mai
departe, facem cîrnaţi, grătare şi sarmale, iar dacă răposatul a fost gras,
putem să frigem şi o oală de jumări, aşa, de poftă, care să mai taie din tăria
băuturii.
Eu zic că au scăpat ieftin
totuşi, pentru că dacă m-aş fi apucat să le povestesc cum se fac hot dogii şi
parizerul pe care le înfulecă ei la lunch, băgam toată firma-n spital.
.........................................
Primită de la un amic
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu