mama la-nceput de era vărsătorului

Cătălin Afrasinei

mamă

eşti mai frumoasă

decât o epopee spusă de g.dumezil

am venit să ne revedem după şapte ani

eu de cruntă singurătate

tu & împreună cu ceilalţi

ca - ntr-un ritual antropomorfic

evenimentele se succed de-a valma

pe vechiul wembley

îl las pe phil collins să-ţi strige numele

sunt numai o sută de mii de spectatori

ce par că ţipă plâng & dansează în numele meu

când de fapt în realitate

nimeni nu-ţi poate călca pe urme

după cum nimeni din cei prezenţi ori absenţi

nu pare prea îngrijorat că nu le eşti alături

să le ţii companie să-i dezmierzi cu vorba dulce

şi ca să fiu mai sincer decât ei

nici eu nu disting între legendă şi faptele reale

între cauză şi efect între acţiune şi reacţiunea-n şir indian

adevărul că sunt pe lume străluceşte

mai intens decât culorile curcubeului

după torenţiala ploaie de vară a cuvintelor

despre vreme îngeri demoni & zei

tăcut privesc la prunul golaş de noiembrie

cum goală mi-a fost viaţa fără tine

şi văd pe fiecare rămurea cum creşte viaţa mea

din arborele genealogic al cărui nevrednic urmaş

mă declar îl revăd pe străbunicul nemaiputând

să rostească ,,da da” ,,nu nu” ca-n tinereţea

de la proclamarea independenţei româniei

celor care-i invadaseră ograda şi casa-n moarte

a aflat că erau primii torţionari comunişti

nu la mult timp după moartea străbunicului

în locul dreptăţii săvârşite cu înţelepciune &

uneori cu ghioaga adevărului

pământul a intrat în pământ de ruşine

s-a căscat o prăpastie pe care n-a putut-o

umple nicio pădure şi oricum & pădurea

s-a mutat mai la vale

an de an se tot mută

în mod inexplicabil geologic

tendinţa scoarţei pământului fiind

de a se aşeza printre oamenii mari

pe care i-a zămislit iată-l

şi pe bunicul purtându-şi

nepoţii în mâinile bolnave

şi după bunicul

pământul s-a cutremurat

falsă retorică bătrânii care mai există

spun despre el că era cel mai generos om al satului

atât de bun la inimă încât o sută şi ceva de case

au luat-o razna patru kilometri într-o singură noapte

cu tot cu săteni la scurtă vreme de la colectivizare

pentru că n-a vrut să-l predea la cheie pământul

trudit de sudoare comuniştilor laşi

vrednicia lui şi acum se caută a fi descifrată

iubită mamă

m-am luat cu vorba se face amiază

de când mă tot străduiesc să-ţi semăn

se-ntunecă & se face noapte

cuvintele părintelui sunt sublime

discută ceva din caragiale cu şeful

firmei de catering om însemnat

îmbrăcat în albastru intens un fel

de paraclisier anunţă onorariul

nu ştiu dacă ţi-a fost elev

dacă rămas-a corigent

poziţia mea de d'artagnan

samurai katha îl determină

să mai tragă o dată clopotele

pe curând mon cher mai poftiţi

azi & mâine voi reciti

învăţătoarea cu ochii de aur

a fost mama mea adică tu

sărumâna