joi, 4 decembrie 2014

mama la-nceput de era vărsătorului

Cătălin Afrasinei

mamă
eşti mai frumoasă
decât o epopee spusă de g.dumezil
am venit să ne revedem după şapte ani
eu de cruntă singurătate
tu & împreună cu ceilalţi
ca - ntr-un ritual antropomorfic
evenimentele se succed de-a valma
pe vechiul wembley
îl las pe phil collins să-ţi strige numele
sunt numai o sută de mii de spectatori
ce par că ţipă plâng & dansează în numele meu
când de fapt în realitate
nimeni nu-ţi poate călca pe urme
după cum nimeni din cei prezenţi ori absenţi
nu pare prea îngrijorat că nu le eşti alături
să le ţii companie să-i dezmierzi cu vorba dulce
şi ca să fiu mai sincer decât ei
nici eu nu disting între legendă şi faptele reale
între cauză şi efect între acţiune şi reacţiunea-n şir indian
adevărul că sunt pe lume străluceşte
mai intens decât culorile curcubeului
după torenţiala ploaie de vară a cuvintelor
despre vreme îngeri demoni & zei
tăcut privesc la prunul golaş de noiembrie
cum goală mi-a fost viaţa fără tine
şi văd pe fiecare rămurea cum creşte viaţa mea
din arborele genealogic al cărui nevrednic urmaş
mă declar îl revăd pe străbunicul nemaiputând
să rostească ,,da da” ,,nu nu” ca-n tinereţea
de la proclamarea independenţei româniei
celor care-i invadaseră ograda şi casa-n moarte
a aflat că erau primii torţionari comunişti
nu la mult timp după moartea străbunicului
în locul dreptăţii săvârşite cu înţelepciune &
uneori cu ghioaga adevărului
pământul a intrat în pământ de ruşine
s-a căscat o prăpastie pe care n-a putut-o
umple nicio pădure şi oricum & pădurea
s-a mutat mai la vale
an de an se tot mută
în mod inexplicabil geologic
tendinţa scoarţei pământului fiind
de a se aşeza printre oamenii mari
pe care i-a zămislit iată-l
şi pe bunicul purtându-şi
nepoţii în mâinile bolnave
şi după bunicul
pământul s-a cutremurat
falsă retorică bătrânii care mai există
spun despre el că era cel mai generos om al satului
atât de bun la inimă încât o sută şi ceva de case
au luat-o razna patru kilometri într-o singură noapte
cu tot cu săteni la scurtă vreme de la colectivizare
pentru că n-a vrut să-l predea la cheie pământul
trudit de sudoare comuniştilor laşi
vrednicia lui şi acum se caută a fi descifrată
iubită mamă
m-am luat cu vorba se face amiază
de când mă tot străduiesc să-ţi semăn
se-ntunecă & se face noapte
cuvintele părintelui sunt sublime
discută ceva din caragiale cu şeful
firmei de catering om însemnat
îmbrăcat în albastru intens un fel
de paraclisier anunţă onorariul
nu ştiu dacă ţi-a fost elev
dacă rămas-a corigent
poziţia mea de d'artagnan
samurai katha îl determină
să mai tragă o dată clopotele
pe curând mon cher mai poftiţi
azi & mâine voi reciti
învăţătoarea cu ochii de aur
a fost mama mea adică tu

sărumâna



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu