joi, 11 decembrie 2014

superbia lui gorbaciov

Cătălin Afrasinei

ca ieri a murit labiş niciun ecou
fusesem avertizat că voi muri şi eu
numai să puteţi să vă ridicaţi de pe covoarele gri
am anticipat răspunsul cu o mie şi una de întrebări
păşesc pe străzile regale ale spiritului
din poemul de purpură ridicaţi-vă
aprindeţi faruri de la maşini galbene portocalii
mov verzi stacojii cum se schimbă vremurile
lichelele nu mai luptă cu inerţia
sfidează gravitaţia şi o frâng amarnic
nu poţi şti cine pe cine arată cu degetul
prestidigitaţia preşedinţilor amirare filosofică
nu te mira măgarul de aur nu face parte
din epocă & nici din biblioteci
& totuşi eu ieri aş fi vrut să aud
un singur cuvânt ,,bun venit trecătorule”
sângele lui labiş încălzeşte
victoria şoselelor perdante
perfecţiunii sângelui de poet i se potriveşte
numai perfecţiunea culorilor lui modigliani
& ritmul de cenuşă al profeţilor
aruncând de pe covoare de cenuşă
pumni de cuvinte în trecători
am privit donul neliniştit izvorât
din ochii lui mihail gorbaciov
profeţind noul război rece & încins
am cules un trandafir alb
am vrut să prind din zbor
pumnul de un miliard de cuvinte
după ce zarurile au fost aruncate
pe covorul gri descifrând sensul democraţiei gri
cuvinte gri maşini gri oameni gri
conducători gri nenăscuţii gri
puterea gri a demosului gri
răsfrântă în gheara gri a vulturului gri
pericle schimbă şi tu culorile
bate la uşă modigliani
perfecţiunii nu i se poate
răspunde decât cu perfecţiunea







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu