PUSI
DINULESCU
Prizonierul
~*~
Eu — prizonier în vârsta mea,
Tu — liberă ca un lăstun...
Nu poţi nici tu
Din închisoare să mă scoţi...
...
Eu vârsta-mi duc
Ca o cămilă
Cu cocoaşa plină
De prea multă-nţelepciune...
Şi-afară, totuşi,
Vântul se zbenguie,
La fel ca pe atunci,
Când mă izbeam cu pieptul de aer
Şi alergam zălud
În urma ta, care erai
Altcineva, bine-nţeles...
Dar cine ştie ce contează?
Vântul, probabil numai vântul,
Vântul şi şopârlele, care pândesc
Pe malul râului...
Şi soarele de dimineaţă,
izbind în calea gâzelor,
Abia trezite...
Şi totul e atâta de departe...
Doar furia a mai rămas,
Furia de-a mai culege
Câte-un gând uitat,
Un flash trecut prin stropii,
Ce mai cad
Dintro cascadă obosită...
Sunt prizonier în viaţa mea de azi
Şi te privesc cu ochii mari şi
bulbucaţi...
Şi treci... şi treci şi tu prin azi,
Cu zâmbetul de paradis
Şi uchii-mi bulbucaţi plesnesc
De-atâta vis şi-atâta nedreptate!
~*~
Puşi Dinulescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu