Frica
de gânduri și cum scăpăm de ele
-
Avva Varsanufie-
Când îmi vine un gând viclean, inima mi se mişcă şi
sare speriată îndată ce-mi dau seama de el. Căci îi e teamă, din pricina
slăbiciunii, să nu fie luată în stăpânire de el. Dar făcând aceasta, simt multă
greutate şi chin în suflet. Binevoiește, Părinte, şi-mi spune ce trebuie să fac
sub năvala acestui gând viclean? Cum să-l alung?
R ă s p u n s: Mişcarea aceasta stă în a nu te lăsa
convins de gândul viclean şi în a nu te învoi cu el, ci în a alerga la Dumnezeu
fără să te tulburi. Deci să nu spui: „Mi-e teamă, ca să nu fiu prins de el”.
Se înţelege aceasta din pilda următoare: Dacă cineva
îl duce pe oarecare la judecătorie pentru vreun lucru şi cel pârât ştie că nu
poate răspunde, suportă urmările. Dar dacă are un apărător puternic, se duce cu
îndrăzneală, având încredere în el. Şi iarăşi dacă se întâmplă cuiva vreodată
să cadă pe un drum în mâinile unui tâlhar, de i se poate împotrivi, luptându-se
cu el, nu-l lasă să-i ia nimic şi totul s-a sfârșit cu bine. Iar dacă îi ia
ceva, îi ajunge să cunoască pe tâlhar şi locul unde s-a întâmplat aceasta şi
aleargă la judecător şi acesta îi face dreptate. Căci acesta nu-l ajută numai
să-şi recapete cele ce i s-au luat, ci îl şi pedepseşte pe tâlhar.
Deci dacă intră gândul, nu te tulbura, ci află ce
voiește să-ţi facă şi lucrează împotriva lui fără tulburare, chemându-L pe
Domnul. Căci nu în intrarea tâlharului în casă stă răul, ci jefuirea celor din
casă. Iar dacă iese cu necinste, slava este a stăpânului casei, iar necinstea a
celui ce a ieşit fără să ia nimic.
Când vine Domnul în pământul Iudeii, adică în inima
omului, El scoate dracii. Strigă prin urmare către El ca Macedonenii către
Pavel: „Treci prin Macedonia, ajută-ne!”(Fapte 16, 9); şi ca ucenicii Lui:
,,Stăpâne, mîntuieşte-ne că pierim” (Lc. 8, 24, Mt. 8, 25). Şi El se va scula
şi va certa vânturile cele gândite şi ele se vor linişti. Că a Lui este puterea
şi slava în veci. Amin.
Î n t r e b a r e: Fiindcă ai spus că mişcarea inimii
stă în a nu te lăsa convins de gândul celui viclean, ci a alerga la Dumnezeu
fără tulburare, te rog mai lămureşte-mă încă despre înţelesul acestei mişcări.
R ă s p u n s: Când cineva e dus de un altul la
judecător şi însuşi cel dus la judecător merge la el, are loc mişcarea de
bunăvoie spre judecător al celui dus cu pâra la el. Căci se spune că pentru că
a fost pârât la judecător, s-a mişcat să meargă la el. Şi continuând cearta
între ei, cel ce s-a mişcat nu dă socoteală celuilalt cât timp durează
judecata.
Căci tocmai judecata va lămuri cearta dintre ei.
Aceasta se spune prin cuvântul: ,,Şi tu vei păzi călcâiul lui” (Fac. 3, 15).
Călcâiul înseamnă sfârșitul. Întărească-se deci inima ta prin rugăciunile
sfinţilor. Amin.
RASUFLAREA
-
Sfantul Ioan din Kronstadt -
Asa cum traieste trupul respirând aer, tot asa
traieste si sufletul, respirând milele lui Dumnezeu. Asa cum un tata si o mama
considera drept ceva obisnuit, firesc, necesar sa-si hraneasca copiii cu o
bucata de pâine sau cu un peste – hrana cea mai obisnuita – si nu le da în loc
de pâine piatra si în loc de peste sarpe, desi dupa fire sunt rai si vicleni,
cu atât mai mult Tatal nostru cel ceresc, Bunatatea întruchipata, „va da cele
bune celor care cer de la El” (Matei 7, 11).
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in
Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 398
Cuvinte
și istorisiri ale Starețului Paisie (ΧVII)
Mai demult răul era puțin. Un monah era mai bun decât
celălalt. Puțini erau cei nepăsători. Și dacă se afla câte unul nepăsător, era
ajutat de ceilalți. Acum nu pot să înțeleagă care este lucrul lumesc și care
cel călugăresc. În vremea de dinainte binele era bine; pe atunci ajuta
atmosfera generală. Astăzi este mai greu să ajuți pe cineva, fiindcă situația
este încurcată. În vremea noastră este nevoie de mult discernământ.
*
Puține sunt situațiile în care se întâmplă ceva, ca să
se slăvească numele lui Dumnezeu, precum s-a petrecut cu orbul din naștere. În
celelalte situații acționează legile duhovnicești. Omul este cel care alungă
Harul lui Dumnezeu. Stă de pildă în curent și cască gura. Apoi face rugăciuni
ca să se facă bine. Însă atunci când cineva nu știe și stă în curent, ajută
Dumnezeu.
*
Atunci când cineva psalmodiază, chiar dacă nu știe
note, celălalt care îl aude, înțelege dacă el cântă pentru Dumnezeu sau pentru
lume.
*
Nimic nu se întâmplă, dacă nu îngăduie Dumnezeu. Până
și diavolul, ca să intre în porci, a cerut voie. Diavolul nu are stăpânire,
atunci când omul nu dă drepturi. De un astfel de om, diavolul se teme, iar când
un demonizat vede un astfel de om, simte neliniște. Este nevoie de smerenie.
*
Când cineva are smerenie, nici pe cel mândru nu-l
irită. Cel egoist se simte deranjat de cel egoist. Dar de la cel smerit
primește folos, pentru că are Har.
*
Pe cel smerit îl trădează Harul lui Dumnezeu și devine
iubit tuturor. Ca să vină Harul, trebuie să plece egoismul, mândria, invidia, slava
deșartă. Ca să plece acestea, trebuie să ne smerim. Ca să ne smerim, trebuie să
facem ascultare, să ne tăiem voia.
*
Nu este nevoie să dăm explicații. Fie greșim, fie nu,
să cerem iertare. În felul acesta ne smerim și primim Har. Dacă suntem clevetiți
pe nedrept, să răbdăm nedreptatea cu bucurie, ca să ispășim și vreun păcat.
Căci atunci când eram în lume, oare nu am întristat pe părinți, pe frați și pe
alții? Cum se vor ispăși aceste păcate? Doar cu spovedania și cu Rugăciunea de
iertare?
Din cartea DIN TRADITIA ASCETICA SI
ISIHASTA A SFANTULUI MUNTE ATHOS – Editura Evanghelismos, 2016.
Profesorul
și barcagiul
Într-o
zi unul dintre cei mai mari profesori universitari și candidat la premiul
Nobel, renumit în toată lumea, a ajuns la malul unui lac. Barcagiului care era
acolo i-a cerut să-l ducă cu barca ca să se odihnească și să se desfăteze de
rara lui frumusețe. Barcagiul a primit imediat propunerea profesorului și când
s-au depărtat destul de mal, profesorul a început să-l ironizeze pe barcagiu,
punându-i unele întrebări în glumă.
– Prietene, știi matematică?
– Nu, a răspuns reținut barcagiul.
– Ai pierdut un sfert din viață, i-a spus profesorul.
Dar știi cumva astronomia?, a continuat profesorul ironizându-l.
– Nu, a răspuns barcagiul.
– Atunci ai pierdut două treimi din viață. Dar poate
știi filozofia, l-a întrebat din nou profesorul.
– Nu, a răspuns la a treia întrebare barcagiul.
– Păcat! Ai pierdut trei sferturi din viață, a
încheiat înțeleptul profesor.
Deodată s-a pornit o furtună puternică de vară. Barca
juca în mijlocul lacului ca o coajă de nucă. Vântul sufla cu furie. Barcagiul
se străduia cu disperare să stăpânească barca. La un moment dat se întoarce
către profesor și-l întrebă:
– Profesore, știți să înotați?
– Nu, a răspuns acela cu sufletul la gură.
- Îmi
pare rău, dar dvs. v-ați pierdut întreaga viață.
Și o rafală puternică de vânt a răsturnat barca…
– Profesore, „te îngrijeşti şi pentru multe te
sileşti, dar un singur lucru trebuie” (Luca 10, 41). Trebuia să înveți să
înoți…
COASA
-
Parintele Ilie Cleopa -
Daca vedem ca într-o câmpie bine înflorita au intrat
niste cosasi si cu coasa lor nemiloasa taie si doboara la pamânt multime mare
de iarba si de flori frumoase, care acum împodobeau pamântul cu culorile lor
frumoase si cu mireasma lor si daca ne aducem aminte ca si pe noi ne asteapta
coasa mortii, care nu are mila de copii, de tineri si de batrâni, ci pe toti,
prin dureri si suspine negraite ne scoate din viata si ne duce în vesnicia
veacului celui fara de margine, apoi negresit ca dintr-o cugetare ca aceasta
mare folos pentru sufletul nostru adunam si spre trezvie si grija de mântuirea
noastra ne desteptam. Sa ne aducem aminte caci ca iarba si floarea câmpului
suntem asemenea, care azi înfloreste, iar mâine se arunca în cuptor. Fiindca o
mica fierbinteala, un junghi sau o mica suparare sau o alta întâmplare, scoate
pe om dintre cei vii si-l duce în tarina pamântului si toata cinstea si podoaba
lui, ca un vis a trecut si ca un fum ce-l goneste vântul s-a stins de pe
pamânt.
Parintele Ilie Cleopa, Opt cuvinte despre
minunile lui Dumnezeu din zidiri, Ed. Episcopiei Romanului si Husilor, Roman,
1996, cap. cap. 3: Minunile lui Dumnezeu din iarba si flori, p. 28-37
Ce
se intampla cu copiii care sunt lasati sa faca tot ce vor
-
Avertismentul unui psihiatru suedez -
”Parintii
permisivi din Suedia au dat nastere unei generatii de monstri?”, se intreaba
Judith Woods intr-un articol cu acelasi titlu publicat in The Telegraph, care
pune in discutie efectele modelului scandinav de a-ti creste copilul. Stilul
permisiv de a fi parinte creeaza o generatie de tineri adulti fara empatie
sociala, care, dupa o copilarie de rasfat, sfarsesc prin a fi dezamagiti in
viata, sustine psihiatrul suedez David Eberhard, tatal a 6 copii. Potrivit
acestuia, ”a-i spune NU unui copil nu este acelasi lucru cu a bate un copil”.
Eberhard afirma: ”Traim in epoca copiilor desfranati
si needucati, iar parintii prefera sa nu intervina in proces. Atunci cand
cineva incearca sa le indeplineasca functia de parinte sau ii critica copiii
pentru o conduita inadecvata sau necorespunzatoare mediului sau ocaziei,
acestia devin extrem de frustrati. Anterior, societatea noastra a fost o
societate a adultilor. Au existat aceleasi valori in ceea ce priveste
problemele de educatie. In cazul in care copilul a avut un comportament
necuviincios, oricine putea sa se apropie si sa-i faca observatie cu spusele
”Nu e frumos cum te porti, termina”. O astfel de coerenta nu mai exista astazi.
Noi, adultii, nu suntem acum responsabili unul pentru celalalt, dar numai
pentru copiii nostri”.
In noua sa carte ”Copiii la putere” psihiatrul suedez
scrie despre educatia liberala ca o metoda care renunta la constrangeri si
pedepse si sustine ca vinovati sunt parintii care nu se comporta ca adulti
responsabili. Acestia considera ca trebuie sa devina cei mai buni prieteni ai
copiilor: coboara la nivelul lor si nu indraznesc sa le contrazica si sa
stabileasca anumite limite. Parintii nu mai decid nimic si doresc sa fie la fel
de cool si rebeli ca si odrasla lor. Acum societatea noastra e compusa in
intregime din adolescenti.
Psihiatrul sustine ca acest stil de a-ti lasa copilul
sa fie seful a esuat; ca dovezi, el arata catre prabusirea disciplinei in scoli
si a calitatii actului educational, dar si spre cresterea ingrijoratoare a
tentativelor de sinucidere in randul adolescentilor.
Eberhard avertizeaza insa ca problemele sociale sunt
in crestere in scolile din Suedia, unde elevii refuza in mod obisnuit sa urmeze
instructiunile profesorilor, iar problemele continua in ceea ce el numeste o
viata adulta neimplinita. Potrivit acestuia, ”asteptarile lor (copiilor) sunt
prea mari si viata e prea dura pentru ei. O vedem in tulburarile de anxietate
si de automutilare, care au crescut in mod dramatic”.
”Tinerii din Suedia tind sa fie foarte dezamagiti in
viata, mai ales in jurul varstei de 20 de ani”, sustine Eberhard, care
precizeaza ca desi se inregistreaza o scadere a sinuciderilor, “exista o
crestere uriasa a tentativelor de sinucidere, mai ales in randul fetelor cu
varste cuprinse intre 15 si 25 de ani”
--
Pr. Alexandru Stanciulescu - Barda ,
Parohia Malovat , jud. Mehedinti, Romania
tel. 0724 998086
Cuvinte
și istorisiri ale Starețului Paisie (ΧVII)
Înfrânarea de la patimile trupești îl face pe om
puternic. Iar dacă are și o viață duhovnicească, devine și duhovnicește puternic.
*
Privegherea pe care o facem noi, monahii, este o
trapeză cu mâncăruri duhovnicești.
*
Noi să rostim Rugăciunea lui Iisus și să-l lăsăm pe
câine să latre (adică pe diavolul să ne aducă gânduri). Ne va lăsa în pace,
fiindcă va spune: „Doar n-am să-l fac și pe acesta Sfânt!”.
*
Monahul să învețe teologia cea practică, nu pe cea
universitară.
*
Se roagă câte unul la Dumnezeu să-i deschidă ochii, ca
să vadă (duhovnicește), și de îndată ce deschide un ochi, începe să-i
chinuiască pe ceilalți care nu văd. Nici Dumnezeu nu mai știe ce să facă. Dacă
nu vede, nu rabdă; dacă vede puțin, îi chinuiește pe ceilalți.
*
Mai demult a venit un tânăr din Atena să devină monah.
Dragostea rudelor nu-l lăsa să se liniștească. De aceea s-a întors la casa sa.
Dorul vieții monahale l-a adus din nou în Sfântul Munte. Aceasta s-a repetat de
multe ori. În cele din urmă, s-a hotărât ca, dacă îi va mai spune gândul să
iasă în lume, să meargă pe jos. Și într-adevăr, a mers pe jos până în Atena. Și
apoi când a vrut să vină în Munte, a venit tot pe jos. Bunul Dumnezeu, văzând
osteneala sa, l-a ajutat. A rămas în Athos, a devenit monah și a sporit.
AURUL
SI ARGINTUL MEU!
-
Sfantul Ioan din Kronstadt -
O minunata demonstratie a omniprezentei lui Dumnezeu!
De pilda, te-ai îmbolnavit de iubirea de arginti; inima ti s-a lipit de aceasta
patima, fie si numai pentru o clipa; suferi. Ajunge sa strigi catre Domnul din
toata inima: „Tu esti singura mea comoara, esti aurul si argintul meu, mâncarea
si îmbracamintea mea”, si îndata te vei simti usurat.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in
Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 410
Despre
familie si despre avort
-
Arhim. Justin Pârvu -
Dacă avortează
nici atât cât au acum nu vor avea, pentru că Dumnezeu va lua de la ei belşugul.
Creşteţi copiii cu inima la Hristos! Într-o familie,
mama, tata şi copilul formează o trinitate. Ce este Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt
în cer, este pe pământ familia creştină. Lucrurile mai stau şi altfel în viaţa
creştină. Familia, Biserica şi şcoala sunt trei elemente de formare a omului şi
tocmai pe acestea le-a zdrobit ateismul şi le zdrobeşte în continuare…. Răul
copilului nu este în nimeni altcineva decât în noi înşine, în felul în care
ştim să ne apărăm drepturile şi cum ştim să ne sacrificăm pentru ele.
Ele, mamele, duc mai departe toată frumuseţea, în
obiceiurile, colinzile, cântecele lor de doruri, de noapte şi de zi deasupra
copilaşului, aşa ca să le cânte tradusă Evanghelia în doinele şi cântările
poporului nostru.
Sărăcia aceasta este şi o încurajare a uciderii în
masă, prin avorturi. Vin oameni şi îmi spun că nu au cu ce să crească pruncii,
şi de ce să îi mai facă? Până şi ultima ţărancă de la sat vine şi îmi spune:
„Nu am cu ce să îl cresc. Îl dau afară”. Păi femeia de la ţară, de bine de rău,
are acolo o bucată de pământ, o cană de făină. Dacă avortează nici atât cât au
acum nu vor avea, pentru că Dumnezeu va lua de la ei belşugul. Doar familiile
cu copii mulţi vor rezista. Dumnezeu, mai devreme sau mai târziu, va răspunde
nevoilor acestor familii şi chiar din copiii aceia crescuţi în sărăcie, mai
târziu poate veni ajutorul. Dar noi vrem acum imediat să ne dea Dumnezeu bani
şi belşug. Nu, Dumnezeu ştie când şi de ce îngăduie aşa. Aceste familii şi mame
eroine duc greutăţile ţării…
(Preluat din „Ne vorbeste Parintele Justin
Parvu”, Fundatia Justin Parvu
Privind
la orizont
– Cine sunt? a întrebat într-o zi un tânăr pe un
stareț înțelept.
– Ești ceea ce crezi a răspuns starețul. „Vei înțelege
printr-o mică istorioară:
Într-o zi, de pe zidurile cetății, pe la asfințitul
soarelui, un grup de prieteni și cunoscuți au văzut la linia orizontului doi
oameni care se îmbrățișau.
– Este un tată cu o mamă, a spus bucuros un copil.
– E vorba de doi îndrăgostiți, a spus răscolit un
tânăr.
– Sunt doi prieteni care s-au întâlnit după mulți ani,
a monologat un om singuratic.
– Trebuie să fie doi negustori care au încheiat o
afacere bună, a comentat un bărbat iubitor de bani.
– Este un tată care-și îmbrățișează fiul ce s-a întors
din război, a spus o femeie înlăcrimată.
– Sigur este vorba de doi îndrăgostiți, a comentat o
fată ce visa la o dragoste romantică.
– Cine știe de ce se îmbrățișează? S-a gândit un om
fără sentimente.
– Cât de frumos să vezi doi oameni îmbrățișându-se, a
spus un om al lui Dumnezeu.
Fiecare cuget, a conchis înțeleptul stareț, îți
descoperă cine ești. Cercetează adeseori gândurile tale, căci pot să descopere
mult mai mult despre tine decât orice altceva
Cuvinte
și istorisiri ale Starețului Paisie (ΧVII)
Nici atunci când are dreptate, monahul nu este bine să
se îndreptățească, pentru că îndreptățirea face din sufletul omului refugiu al
demonilor.
*
Părinții din vechime se nevoiau mult și Postul Mare nu
era ușor. De aceea și Sfântul Teodor Studitul spune: înjumătățindu-se Postul,
să ne facem puțin curaj pentru cealaltă jumătate.
*
Diavolul, de vreme ce se face dialog între el și
suflet, înțelege gândurile, răspunsurile sufletului. De aceea și se pare uneori
că răspunde împotrivă. Nu poate însă să priceapă gândurile cele bune pe care le
avem.
*
Starețul a povestit cuiva care l-a vizitat la Stomio
că atunci când voia să citească uneori Paraclisul Maicii Domnului, citea mai
întâi câteva tropare din Canonul cel Mare, pe care le copiase într-un caiețel.
Și aceasta, pentru că se simțea nevrednic chiar și să se roage Maicii Domnului.
*
Când un șarpe te întâlnește, mai întâi te privește, te
analizează bine și dacă vede că ai Harul Sfântului Duh, vine lângă tine, te
simte ca pe un stăpân, te linge, ți se închină, pentru că și el simte pe Duhul
Sfânt. Toate animalele simt aceasta. Dacă însă nu ai Harul, se teme de tine, se
scârbește și fuge.
*
Sfântul Munte va înflori. Va scoate pustnici care vor
ajunge la măsuri înalte. Vor ieși monahi buni, chinoviile se vor umple.
Materialul care este acum este foarte bun. Și generația care va urma, va fi
material bun. Apoi însă vor veni alții care vor fi răniți de lume. Și fiindcă
le vor gusta pe toate și nu vor găsi nicăieri odihnă, vor veni să se facă
monahi. Dar și aceștia vor putea înainta, dacă vor. (Acestea s-au spus în
1978).
MICSORAREA
UMBREI
-
Sfantul Tihon din Zadonsk -
Vezi ca, pe masura ce soarele se apropie, umbra tot
mai mica se face. Asemenea si inima cucernica: cu cât Dumnezeu vine mai aproape
de ea cu lumina si darurile Sale, cu atât mai mult îsi cunoaste nimicnicia si
se smereste înaintea Domnului si a oamenilor, socotindu-se pe sine mai mica
decât oricine. Ori, dimpotriva, pe masura ce soarele se îndeparteaza, umbra
creste tot mai mult; când luminatorul zilei merge spre apus, umbra se mareste
mult, însa îndata ce apune, piere si umbra cea mare. Întocmai se face si cu
omul: cu cât mai mult se departeaza de el Dumnezeu, cu atât mai tare se
preamareste si se înalta pe sine în inima sa; si pe masura ce tot mai mult se
ridica în slavi, se înstraineaza si Domnul de el; si asa cum dispare umbra
atunci când soarele se ascunde, asemenea pier cei ce se socotesc pe sine mari,
când Se tainuieste Dumnezeu de ei. Dintru aceasta întâmplare ne învatam,
crestine, ca:
1) Adevarata smerenie este nedespartita de neprefacuta
evlavie si pururea se însoteste cu aceasta.
2) Cu cât este mai cucernica inima, cu atât este ea
mai smerita. Caci pe masura ce omul este luminat tot mai mult de harul lui
Dumnezeu, îsi vede mai limpede nevrednicia, asa cum, atunci când suntem
învaluiti tot mai mult de lumina fireasca, zarim tot mai bine atât metehnele de
pe chipul si mâinile noastre, cât si gunoiul din casa. Astfel, vazând ca este
nevrednic, omul se smereste.
3) De nu se gaseste într-o inima smerenia, ci mândria
staruieste în ea, atunci nu se poate afla nici cucernicia în una ca aceasta.
Caci un asemenea om nu-si cunoaste netrebnicia si de aceea nu este loc în el
pentru evlavie, întrucât aceasta din urma nu poate sta acolo unde lipseste
Dumnezeu: „Dumnezeu celor mândri le sta împotriva”, dupa cum zice Scriptura (1
Petru 5, 5).
4) Acea inima care nu se straduieste a pricepe cât de
nevrednica este si ramâne întru mândria sa, pâna la urma se pierde si piere asa
precum dispare o umbra dupa ce apune soarele.
5) Din acestea ne învatam a cauta adevarata evlavie si
întelegerea nevredniciei noastre, adica, de vreme ce voim sa avem în inimile
noastre o cucernicie neprefacuta, atunci trebuie sa ne cunoastem în fel si chip
netrebnicia si nimicnicia, smerindu-ne în asa masura, încât sa caute spre noi
Dumnezeu, „Cel Ce cauta spre cei smeriti”, si sa ne daruiasca harul Sau.
6) Întrucât avem o inima stricata pâna în adâncuri si
prin fire suntem orbi cu ochii cei duhovnicesti, din care pricina nu ne putem
vedea saracia si pacatosenia, ni se cuvine sa suspinam catre Dumnezeu, pentru
ca El Însusi sa ne lumineze si sa ne arate întinaciunea noastra. Atunci vom
cunoaste ca noi de felul nostru suntem întocmai ca si umbra ce umbla dupa trup
si care se misca atunci când este trupul în miscare; când acesta sta, ramâne si
ea neclintita, iar daca trupul se îndeparteaza, îi urmeaza lui.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in
imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 142
--
Pr. Alexandru Stanciulescu - Barda ,
Parohia Malovat , jud. Mehedinti, Romania
tel. 0724 998086
FULGII
DE NEA
-
Sfantul Inochentie al Odessei
În vremea iernii nu cade din cer nici un firicel de
zapada care sa nu fie – în primul rând – îngrijit, bine facut si chiar
împodobit cu toata grija si caruia – în al doilea rând – sa nu i se fi aratat
pe fata pamântului un anumit loc si o anumita legatura cu celelalte firicele de
zapada, asemenea siesi. Pentru a va încredinta de toate acestea, n-aveti decât
sa prindeti cu grija câteva firicele de zapada, care cad cu milioanele în
aceste zile întunecoase si sa le supuneti unei amanuntite cercetari cu ajutorul
lupelor. Fulgii de nea va vor aduce întru mirare prin regularitatea si
frumusetea formei lor.
Sfantul Inochentie al Odessei,
Intelepciunea dumnezeiasca si rosturile naturii, traducere de patriarhul Nicodim
Munteanu, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 80
OGLINDA
BUNATATII
-
Sfantul Ioan din Kronstadt -
Lumea întreaga – cerul si pamântul, cu tot ce se afla
în ele, marea, cu toate ale sale – este o revarsare a nesfârsitei bunatati a
lui Dumnezeu, a întelepciunii si puterii Sale nemarginite, a bunatatii pe care
o arata fapturilor Sale, create pentru bucurie si fericire si, în primul rând,
a bunatatii Sale fata de neamul omenesc. Lumea este o oglinda a bunatatii,
inteligentei, întelepciunii si puterii lui Dumnezeu. De aceea, sa nu ne legam
de lume, ci de Dumnezeu. „Ca pe care am eu în cer afara de Tine? Si afara de
Tine, ce am dorit pe pamânt? Stinsu-s-a inima mea si trupul meu, Dumnezeul
inimii mele si partea mea, Dumnezeule în veac” (Psalmul 72, 24-25).
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in
Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 286-287
POMUL
CEL MIC
-
Sfantul Tihon din Zadonsk -
Povatuirea întru cucernicie si frica lui Dumnezeu este
de trebuinta a se face înca din pruncie... Asa precum pomul cel mic, de va fi
înclinat dintru început într-o parte anume, pâna la sfârsit va creste plecat
spre partea aceea, întocmai si copilul, de va fi povatuit dintru început catre
un lucru anume, spre acela va avea aplecare pâna la sfârsitul vietii sale.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in
imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 30
--
Pr. Alexandru Stanciulescu - Barda ,
Parohia Malovat , jud. Mehedinti, Romania
Ispitele
și rugăciunea
-
Marin Răducă -
„Avem nevoie de rugăciune și, cum zic Sf. Părinți, să
o spui ca pe o respirație, așa de des să o rostești. Adică, să-L ai mereu pe
Hristos în inima ta. Să nu ne întristăm pentru tulburările noastre interioare
pentru că ele trebuie să ne ducă la rugăciune. Dacă diavolul ar ști că
încercările acestea sunt spre folosul nostru, nu le-ar mai întrebuința.
Să ne gândim mai mult la ce a spus Hristos: «Frații
mei, surorile mele, mama mea sunt cei care fac voia lui Dumnezeu». În rest,
orice abatere de la drum, e păcat”, erau îndemnurile lui Marin Răducă, prin
care vedea viața creștinului o permanentă strădanie de a-L purta neîncetat pe
Hristos în minte și în inimă:
„Trebuie să fii mereu trezvitor și să duci o viață de
atenție permanentă la tine însuți. Dacă nu am această discernere, această
luminare lăuntrică, ușor cazi și zici: «Eu știu, care o fi voia lui Dumnezeu?».
În spatele poruncilor Lui, stă voia lui Dumnezeu. Trebuie să ai râvnă cu
adevărat pentru Hristos și toate câte ți se întâmplă în viață, să nu le
raportezi la aproapele tău, ci raportează-te permanent la Hristos. Râvna
aceasta, cred că vine tot de la Dumnezeu, de la harul Duhului Sfânt.
PAHARUL
SI BLIDUL
-
Sfantul Nicolae Velimirovici -
Paharul obisnuit si blidul semnifica pacatuirea
omenirii, caci „paharul” în chip simbolic reprezinta pe omul curatit, iar
„blidul” – pe cel pacatos. Important este ca paharul si blidul sa fie curatite
pe dinauntru, apoi pe dinafara. Deci cu atât mai important este sa pastram mai
întâi curatia sufleteasca, si apoi pe cea trupeasca. Evanghelia spune:
„Fariseule orb! Curata întâi partea dinauntrul a paharului si a blidului, ca sa
fie curata si cea din afara” (Matei 23, 26).
Sfantul Nicolae Velimirovici, Simboluri si
semne, traducere de Gheorghita Ciocioi, Ed. Sophia, Bucuresti, 2009, p.
De la rock la mănăstire. Cum mi-a
schimbat viața Sf. Parascheva
– de maica Fotini -
Nu știam ce
este Harul lui Dumnezeu, dar atunci am simțit Harul ca o învăluire a întregii
mele ființe. Cu mișcări mecanice m-am închinat și am pus mâna mea pe mâna
Sfintei. Și, o, minune! Sfânta a mișcat mâna în mâna mea. Și era o mâna așa de
caldă, chiar dacă afară era frig și noapte. Nu mai simțeam pământul de sub
mine, ci doar un har nespus de dulce, când am auzit înlăuntrul meu o voce ce
mi-a răsunat ca un ecou în urechi și în suflet: „Intră în mănăstire!”.
Octombrie…
Clasa a XI-a… Un an al întrebărilor existențiale… Mă frământam, atât eu, cât și
colegii, ce să alegem, care este rostul nostru în viață. Anii zburdalnici și
frumoși de liceu se terminau și trebuia să ne hotărâm ce facultate să urmăm și
să ne pregătim pentru aceasta.
Eu încă nu
știam ce profesie să aleg. Pentru mine era clar doar faptul că nu urmăream
satisfacții materiale, ci doream ca profesia mea să mă împlinească, pentru că
fiecare om are menirea sa de la Dumnezeu pe acest pământ. Îmi plăceau
deopotrivă și matematica, și literatura, dar începusem să citesc multă
filosofie și eram însetată de cunoaștere, dorind să înțeleg mai întâi viața,
pentru a ști ce să aleg. Așadar, mă hotărâsem într-un fel spre facultatea de
filosofie și poate, în paralel, jurnalismul. Totuși nu eram hotărâtă și voiam
cumva să aflu voia lui Dumnezeu pentru mine.
Cu puține
zile înainte de prăznuirea Sfintei Cuvioase Parascheva, una dintre colegele
mele mi-a propus să mergem împreună în pelerinaj la Iași, să ne închinăm
cinstitelor moaște ale Sfintei Parascheva, spre a cere îndrumare și ajutor. Era
pentru prima dată când auzeam de Cuvioasa. Nu cunoșteam nenumăratele sale
minuni, și nici cinstea pe care i-o acordau cei credincioși. Cu entuziasmul și
credința ei, prietena mea m-a convins repede că Sfânta Parascheva sigur ne va
arăta ce drum să alegem în viață, ca una care este mare făcătoare de minuni.
De la rock…
la mănăstire
După o
călătorie pitorească cu trenul, în care am admirat frumusețile și bogățiile
naturale ale pământului nostru românesc, am ajuns în Iași, care din prima clipă
m-a fascinat cu noblețea și spiritualitatea sa. Întreaga metropolă mirosea a
sfințenie aromată cu busuioc. Ne-am așezat cu multă emoție la un rând
interminabil, fără să cârtim, cu bucuria acelei provocări de a rezista atâtea
ore în picioare, nu pentru vreun beneficiu lumesc, ci pentru a aduce cinste și
mulțumire unei sfinte – neînsemnate în ochii slavei lumești, dar mare în fața
lui Dumnezeu. Nu pot uita nici acum acel pelerinaj, în care am așteptat la rând
32 de ore, deoarece foarte mulți oameni doreau să se închite atât Cuvioasei,
cât și Sfântului Apostol Andrei, care a fost adus pentru prima dată la Iași.
La rând la
Sfânta Parascheva am învățat să mă rog
Obișnuiam să
merg aproape în fiecare duminică la biserică, la Sfânta Liturghie, mă spovedeam
de două-trei ori pe an, dar nu mă învățase nimeni să mă rog cu adevărat.
Credeam și Îl iubeam pe Dumnezeu cu o credință copilărească și nevinovată,
necunoscând însă prea mult din rânduiala bisericească. Însă, în timpul cât am
stat la rând, am avut timp să ne rugăm și să ascultăm, pe fundalul unei
psalmodii îngerești, nemaiauzite de noi până atunci, diverse istorioare
duhovnicești, povestite de pelerinii din preajma noastră, care așteptau
evlavios. Era pentru prima dată când eram fascinată de frumusețea nepământeană
a evlaviei românești.
Eu și
prietena mea, rockerițe înfocate, crescute în acorduri de Nirvana și Metallica,
îmbrăcate în blugi și alte accesorii non-conformiste, eram furate de nespusa
frumusețe a cântărilor psaltice, de cumințenia și pioșenia pelerinilor, dar
totodată frapate de răspunsurile problemelor noastre existențiale pe care,
iată, le găseam acolo. Rockul și rebeliunea noastră de rezistență
anti-comunistă ne problematizau cumva corect, ca reacție de respingere a
cenzurii, minciunii și urii, dar nu ne ofereau soluții. Aici simțeam
soluționarea și împlinirea unor răspunsuri ce le căutam demult.
Continuarea
pe Doxologia
--
Pr.
Alexandru Stanciulescu - Barda ,
Parohia
Malovat , jud. Mehedinti, Romania
tel. 0724
998086
Satanismul
în muzica rock (III)
-
G. PAPADIMITRAKOPOL -
Declarații ale cântăreților de rock
* Peter
Griss din formaţia KISS a declarat în revista IBID, martie 1976, p.20: „Cred în
diavol ca în Dumnezeu”!
* Bill
Word din formaţia Black Sabbath acceptă că „Satan s-ar putea să fie dumnezeu”
(Revista „Circus”).
* Greeper
din aceeaşi formaţie afirmă că-l poate vedea pe diavol (Revista „Rolling
Stone”).
* Ronnie
James Dio are o mare tradiţie în misticismul muzicii rock. Era singurul care-l
putea înlocui pe Ozzy Osboume în formaţia Black Sabbath, şi a reuşit. După o
carieră solo reuşită s-a întors în formaţia Black Sabbath. Pe copertele
discurilor lor putem vedea figura lui Satan (revista „Pop and Rock” anul
’84-’85).
* În 1982,
Led Zeppelin au fost aduşi în faţa tribunalului în California, pentru album
„Stairway to Heaven”, unde cântau mesaje ca: „Eu trebuie să trăiesc pentru
diavol”, „Nu fii prost cu diavolul nu ai nici o teamă”, „Vreau ca Hristos să
fie îngenunchiat de Satana”!!!
* Paul Mc
Cartney a declarat: „Nimeni dintre noi nu crede în Dumnezeu”.
* Ringo
Star a spus: „fie-l credeţi, fie nu, nu suntem noi antihristul, ci vrăjmaşi ai
creştinismului şi ai antihristului”.
* Kiss
într-un disc au spus: „Diavolul este dumnezeul tău”!!! Si în altă parte: „God
Rock’n Roii will steal your virgin soul”. Adică „Dumnezeul rock-ului va fura
sufletul tău curat”!!!
* Black
Sabbath într-un disc au scris: „Iisus, tu eşti urâtul”!!! Pe coperta discului
apare un fulger diavolesc, care încununează numărul 666 al lui Antihrist!
* AC / DC
cântă: „Slava în clopotele iadului”(!!!), în cântecul lor „Hell’s Bells”; iar
cântecul „Highway to hell” înseamnă „ Autostrada către iad”. Formaţia are multe
cântece de acest gen, care îndeamnă tinerii să urmeze răul şi să aibă speranţa
în iad (!!!), unde Satan va asigura fericirea!!!
* Heavy
Pettin strigă că: „Iadul este frumos”.
* Benie
Torme povesteşte istoria unei fete care s-a îndrăgostit, de un vampir, în
cântecul “Bady Loves A Vampire”.
* Civith
Hungoi cântă despre „regele morţii” în „King of the Death”!
* Motley
Crue îl strigă pe diavol (Shout to the devii)!
* Despre
iad vorbeşte Hell Preachers în cântecul „Bat Out of Hell” şi Venom în cântecul
“Lead Me in Hell” (condu-mă în iad).
* “Şi
iadul are un farmec” cum cântă spaniolii Baron Rojo în cântecul „Los Roclerso
Van Al Inferno” (periodicul „Pop and Rock” nr.2 februarie 86).
* Ozzy
Osboume a declarat: „Există o putere supranaturală care mă utilizează ca să
scriu Rock’n’ Roll. Sper ca puterea aceasta să nu fie a diavolului…” („Hit
Parader” februarie 1975). în afară de mulţimea cântecelor are şi un album
întreg care se numeşte „ Speak of the Devii”, adică „Vorbind cu diavolul”, de
mulţi inspirat de el!
* Rolling
Stones cântă „Sympathy for the devii” („Simpatie pentru diavol”) care este
imnul sataniştilor. Conducătorul formaţiei Mick Jagger este vândut diavolului
fiind iniţiat de către două vrăjitoare Marianne Faithfull şi Anita Palleubeng,
iar foarte des este numit “demonul rock-ului”. Alte cântece asemănătoare sunt:
„ Their Satanic Majesties”, „Inro cations of My Demon Brother”, „ Dancing with
Mr.D.” („D” = diavol, adică „dansând cu diavolul”) şi albumul „To Their Satanic
Majesties”.
CUM
NE ALEGEM PRIETENII?
-
IOAN VLĂDUCĂ -
Ce este
prietenia?
„Ce-ți poți dori mai mult decât să ai pe cineva cu
care să poți vorbi ca și cu tine însuți?”(Cicero). Această întrebare retorică
poate fi luată ca definiție a prieteniei. Mai exact, „Prietenia înseamnă un
suflet în două trupuri”(Aristotel).
Alegerea
prietenilor
„Mulți să fie cei care trăiesc în pace cu tine, iar
sfetnicii tăi să fie dintr-o mie, unul. Dacă vrei să-ți faci un prieten, fă-l
punându-l la încercare și nu te grăbi să te încrezi în el. Pentru că este
prieten până la o vreme și nu va rămâne în ziua necazului tău”(Înțelepciunea
lui Sirah 6, 6-8).
Testarea
prieteniei
Testarea prieteniei se face într-un timp suficient de
lung, printr-o interacțiune suficient de mare. „Timpul verifică prietenii așa
cum focul verifică aurul”(Menandru).
„Vom găsi totdeauna în multe privințe deosebindu-se
foarte mult părerile oamenilor cumsecade de cugetele celor netrebnici; dar cea
mai mare deosebire dintre ei se vede în felul cum se poartă unii față de alții.
Pe când, bunăoară, cei din urmă nu-și cinstesc prietenii decât numai când sunt
de față, ceilalți îi iubesc și atunci când sunt departe de ei. Pe lângă asta,
legăturile dintre oamenii de rând nu sunt trainice; ele se rup în scurtă vreme,
pe când prieteniile dintre oamenii de treabă rămân întemeiate pe totdeauna”(Isocrate).
Prietenul la nevoie se cunoaște
„Aurul îl cercăm in foc, iar pe prieteni în vremi de
restriște”(Isocrate).
Bucuria împărtășită prietenului crește, adăugându-se
și bucuria aceluia, iar necazul se micșorează prin mângâierea primită de la
acela. „Prietenia crește de două ori bucuriile și înjumătățește
necazurile”(Francis Bacon).
Manifestarea prieteniei
„Un prieten, când vede pe prietenul său iubit, se
bucură și este cuprins de veselie, îl îmbrățișează cu o îmbrățișare
pricinuitoare de bucurie sufletească nespusă. Chiar și când își amintește de el
îi tresare inima și se întraripează; nu se simte sătul nici chiar dacă îl vede
în fiecare zi. Nimic nu este al lui care să nu fie și al aceluia. Cele pe care
le cere de la Dumnezeu în rugăciunea sa pentru el, pe acelea le cere și pentru
prietenul său. Cunosc pe cineva care, rugându-se sfinților pentru prietenul
său, îi ruga ca mai întâi să facă rugăciuni către Dumnezeu pentru prietenul său
și după aceea pentru el”(Sfântul Ioan Gură de Aur).
Prietenie și îmbrățișare
Modul comuniunii în Preasfânta Treime este perihoreza,
reciproca sălășluire a fiecărei Persoane întru Celelalte. Îmbrățișarea
autentică este manifestarea exterioară a perihorezei între persoanele umane,
după modelul dumnezeiesc. Fiecare deschide brațele pentru a-l primi întru sine
pe celălalt.
„Îmbrățișarea este un mod fundamental de comunicare,
este glasul tăcut care evită cursele cuvintelor, atunci când este chemat să dea
expresie anumitor dispoziții de moment cu un caracter deosebit”(Părintele
Filothei Faros).
Prietenie și sărutare
Sărutarea autentică este o exprimare a cinstirii. De
aceea sărutăm Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce, sfintele icoane, sfintele
moaște, mâna preotului și mâna părinților. Sărutarea între prietenii adevărați
are exact aceeași semnificație.
Valoarea prieteniei
„Cu adevărat prietenul este mai dorit decât însăși
lumina. Este mai bine pentru noi să se stingă soarele decât sa fim lipsiți de
prieteni”(Sfântul Ioan Gură de Aur)
RAZELE
VESNICIEI
-
Fericitul Trifon Turkestanov -
Vad cerul Tau de-a stelelor stralucire luminat. O, cât
esti Tu de bogat; e atâta lumina la Tine! Prin razele luminatorilor îndepartati
cauta vesnicia spre mine; sunt atât de mic si neînsemnat, dar Domnul este cu
mine; dreapta Sa iubitoare pretutindeni ma tine.
Slava Tie pentru a Ta purtare de grija necontenita;
Slava Tie pentru întâlnirile cu oamenii, de Tine mai
înainte gândite.
Slava Tie pentru dragostea rudelor si-a prietenilor
credinciosie;
Slava Tie pentru blândetea animalelor care îmi
slujesc.
Slava Tie pentru clipele de lumina ce-au fost în viata
mea;
Slava Tie pentru bucuriile senine ce mi-au cuprins
inima.
Slava Tie pentru fericirea de a trai, de a ma misca si
de a contempla;
Slava Tie, Dumnezeule, întru vecie!
Fericitul Trifon Turkestanov, Cunoasterea
lui Dumnezeu prin mijlocirea firii vazute, traducere de Olga Bersan, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2011, cap. Acatist de Multumire „Slava lui Dumnezeu pentru
toate”, p. 128-129
Satanismul
în muzica rock (II)
-
G. PAPADIMITRAKOPOL -
Dar muzica rock se referă şi la magie – şi albă şi
neagră -, dar mai ales la cea neagră. După cântecul „I put a speli on you” a
lui Screaming Jay Hawkins, înregistrat în anul 1956, adică anul care se
consideră ca început al muzicii rock, de atunci s-au mai scris sute de cântece
despre vrăjitori şi vrăjitoare. De exemplu: „Don’t Burn the Witch” (Veron),
„Season of the witch” a lui Donovan, „ Magician’s Brithday” şi „Earth Opera”,
care se referă la arderea unei vrăjitoare. „Mr. Crowley” a lui Ozzy dedicat lui
Aleister Crowley (un satanist foarte cunoscut). „Live at the Witch Trials”
(Fall), „Curse of the Witches” (Stawberry Alarm Clock), „ Magician’s hat” (Bo
Hanson), „Magician” (Andy Leigh), „Magic Peole” (Raupers), „Witch Queen of New
Orleans” (Redbone) şi multe altele.
Conen era numele unei formaţii americane care a
înregistrat două albume la începutul anilor ’70 şi care se refereau la magia
neagră. Pe coperta discului „Blood on the Sun” în tabloul lui L. Boilly
„Devil’s Trill” prezintă pe compozitorul Tantini dormind, iar diavolul cântă
din vioară aşezat pe picioarele lui. Se spune că Tantini a compus sonata
„Devil’s Trill” după ce a ascultat melodia în somn! (revista „Pop and Rock”
anul ’84-’85). Formaţia Purple Gang avea drept cântăreţ un mag adevărat. „Tematica
muzicii heavy metal atinge teme excluse din celelalte feluri de muzică.
Vampiri, magie neagră, magi sunt nişte teme cu care se ocupă artiştii muzicii
heavy metal” (revista „Eva” 22.11.1984).
Cu exaltarea muzicii rock în ultimii ani, am atins
punctul culminant. Dintotdeauna formaţiile au arătat o plăcere pentru aceste
teme. O categorie a grupurilor heavy metal se numeşte „ Black” sau „Satanic
Metal”, unde magia neagră, adorarea demonilor şi ocultismul sunt conţinutul
principal al versurilor. Teme nu prea distractive şi prea periculoase pentru
cei care nu sunt iniţiaţi. Dar şi pentru cei iniţiaţi rezultatele nu sunt prea
încurajatoare” (revista „Pop and Rock”, anul ’84-’85). (…)
După cele spuse până acum muzica rock n-a putut să
ajungă decât în punctul cel mai oribil. De a lăuda şi recomanda adorarea lui
Satan! Da… Oricât de teribil pare, totuşi acesta este adevărul. Şi vom vedea
acest lucru prin dovezi şi documente nenumărate. Marele capitol al adorării
demonilor în muzica rock începe chiar cu regele lui, Elvis Presley, cu
cântecul „You’re the Devii in Disguise
(Eşti diavolul…). Urmează Beatles cu binecunoscutele albume „Sgt’s Pepper’s
Lonely Heart Band”, „Demon in her heart” (Diavolul în inima ei) şi „Devil’s White
Album” adică „Albumul alb al diavolului”, mai cunoscut şi ca „White Album”.
De atunci aproape toate formaţiile s-au referit mai
mult sau mai puţin la satanism, precum şi la magie, spiritism, antihrist etc.
Dar merită să le luăm pe toate la rând.
Denumirea
formaţiilor.
Formaţiile şi cântăreţii au ajuns să aibă numele lor
„inspirat” de satanism! Cum avem noi nume creştine, muzica rock are o mulţime
de denumiri diabolice. Iată unele exemple:
Literele iniţiale ale formaţiei australiene AC DC
înseamnă „ Anti Christ/Death to Christ” adică „Antihrist / moarte lui
Hristos”!!! Trebuie să luăm în consideraţie că formaţia aceasta a vândut din
1974 până acum peste 25 de milioane de discuri.
Literele iniţiale ale binecunoscutei formaţii KISS
înseamnă: „Kings In Satan’s Service”. Adică „regi în slujba lui Satan”!!!
Cuvântul „rege” în limba sataniştilor înseamnă slujitor al adorării lui Satan!
Există trei formaţii cu numele „Lucifer” şi „Electric
Lucifer” şi „Lucifer1 s friend”. Ştiţi ce înseamnă Lucifer? „Domn al demonilor
şi al întunericului”!
Formaţiile heavy metal „Satan”, „Satan Jouers”, „Demon
flight”, „Demon eyes”, „Demon Thor” etc., poarta numele lui Satan!
Formaţia suedeză ABBA care înseamnă „Tată al cerului”,
pe coperta discului nu scrie aşa, ci cu litera B scrisă invers, care înseamnă
opusul, adică „Tată al întunericului”!!!
Ceremoniile mistice ale magiei negre se numesc Sabbath
sau Sabbat. De acolo vine numele formaţiei „Black Sabbath”!!!
Patru formaţii au numele derivând din rădăcina: „Oz”.
Formaţia „Ozz”, „Oz II”, „Oz”, „Ozo”. Mai există şi cântăreţul Ozzy,
conducătorul formaţiei „Black Sabbath”. Cuvântul “Oz” are interpretare sexuală
şi satanică.
Binecunoscutul cântăreţ Alice Cooper este dedicat
deplin lui Satan. Numele lui real este Vincent Fournier. Cum de are acum alt
nume? Să vedem ce a declarat el:
„Cu puţini ani înainte m-am dus la o adunare de
spiritism unde Norman Backley a rugat „spiritul” să vorbească. Spiritul mi-a
vorbit. Mi-a promis mie şi formaţiei mele glorie, stăpânire universală în
muzica rock şi bogăţie. Singurul lucru care mi l-a cerut în schimb era să-i las
corpul meu ca să fie stăpânit de acest spirit. Identitatea mea nouă era
declarată în adunare. M-am recunoscut universal” (Cirus, 19.12.1978).
„RADU
GYR MI-A SALVAT NOTA!”
-ANDRADA
ALMAGHE-
Povestioara mea cu Radu Gyr nu este una specială, însă,
pot spune că pentru mine a devenit foarte importantă, întrucât este momentul în
care am făcut și eu cunoștință cu Sfântul și de atunci o să-l păstrez mereu în
inima mea.
Sunt studentă la Medicină în anul III și în acest an
cea mai importantă materie este Semiologia. Este foarte grea, dar și foarte
frumoasă, ai foarte mult de învățat, trebuie să știi toate semnele și
simptomele bolilor și practic, îți pune bazele care îți vor trebui în anii
clinici. Este o temelie indispensabilă pentru un student la Medicină, pe care
trebuie să ți-o construiești foarte bine și de aceea, este cel mai important
examen din anul III, care valorează cel mai mult.
Am învățat foarte mult pentru acest examen, pe de o
parte pentru că era și cel mai important, pe de altă parte pentru că mi-a
plăcut și materia foarte mult. Când am ieșit de la examen, știam că am greșit
interpretarea exactă a unui EKG și după calculele mele eram între notele 9 și
10. Când au venit notele, am văzut că am luat 9. Am rămas puțin dezamăgită. În
sufletul meu mă rugam să iau 10, pentru că știam că am muncit mult și avea să
mă ajute mult la medie, acest examen.
Așa că, am decis să-i dau mesaj profesoarei și să o
întreb dacă pot să vin la contestație să îmi văd lucrarea. Mi-a zis că pot,
însă, toate lucrările au fost corectate de trei ori, inclusiv de șeful de
secție din spital și sunt șanse mici să se schimbe nota. Atunci m-am gândit:
„Are rost să mă duc să bat drumul degeaba, din moment ce sunt în sesiune și am
cinci zile până la următorul examen? Dacă nu o să mi se schimbe nota?”. Însă,
ceva m-a făcut să nu mă dau bătută, așa că i-am dat mesaj profesoarei și i-am
zis că aș vrea totuși să-mi văd lucrarea. Mi-a zis că sunt singura care vine la
contestație și că a vorbit cu șeful secției să mă primească în următoarea zi.
„DOAMNE,
DOAR TU MAI POȚI SĂ FACI O MINUNE!”
Când am plecat, cumva eram pregătită mental să fiu
dezamăgită și să bat drumul de pomană, însă sufletul meu se ruga nonstop să fie
bine. Când am plecat de acasă, m-am uitat la icoană și am zis: „Doamne, doar Tu
mai poți să faci o minune!”, m-am închinat și am plecat. Pe drumul spre spital,
mi-am pus un acatist ca să îl ascult cât timp conduceam și m-am rugat tot
drumul și către sfinții din închisori. Toată familia mea are evlavie mare la
Sfinții închisorilor și mă rugam și lor să fie bine.
Când am ajuns, i-am dat mesaj profesoarei să îi spun
că sunt în spital și că aștept, doar că timp de 30 de minute nu mi-a răspuns.
După o lungă așteptare, mi-a dat mesaj că șeful secției mă aștepta demult,
însă, a realizat că e vina ei că a uitat să specifice unde să mă întâlnesc cu
el. M-am dus cu și mai multe emoții spre cabinetul dânsului, mă gândeam că după
ce că sunt singura persoană care vine să-și vadă lucrarea și îi iau din timp,
crede că nu sunt punctuală și vin și cu o întârziere de 40 de minute, ceea ce
sigur o să-l enerveze. În capul meu, șansele mele de a-mi schimba nota s-au
diminuat drastic.
Când am intrat în cabinet însă, domnul profesor m-a
primit cu mult calm și răbdare. Mi-a arătat lucrarea și mi-a zis și el din nou
că toate lucrările au fost corectate de trei ori, inclusiv el s-a uitat peste
ele. Mă gândeam atunci: „Mai are rost să mă uit pe ea?”. Însă, am zis că dacă
tot am bătut atâta drum măcar să încerc. Oricât de puține șanse are un om în
viață, dacă Îl are pe Dumnezeu în suflet, niciodată nu va înceta să spere.
Aveam opt pagini scrise și știam că pe ultima pagină era o rezolvare pe care
aveam șanse să mi-o puncteze și să îmi crească nota.
„TU
ȘTII CINE E RADU GYR?”
Așa că, am început să citesc lucrarea și când ajung la
a treia pagină, îl aud pe domnul profesor că mă întreabă: „Tu știi cine e Radu
Gyr?”. M-am uitat la el confuză și atunci mi-am dat seama. Îmi luasem cu mine o
traistă de bumbac pe care aveam scrisă o poezie de Radu Gyr. I-am răspuns: „Da”
și mai mult nu am apucat să îi zic, pentru că îmi și spune domnul profesor:
„Hai, că m-ai prins în ziua mea cea bună, îți dau 10”. Mă uitam la el și nu îmi
venea să cred, imposibilul devenise posibil. Am făcut ochii mari, i-am mulțumit
din suflet și am ieșit repede din cabinet. Îmi era frică că dacă stau mai mult
avea să se răzgândească.
Eram în șoc, nici măcar nu apucasem să îi zic de
rezolvarea de pe ultima pagină, nici măcar nu apucasem să ajung la ultima
pagină, că într-o secundă domnul profesor și-a schimbat mentalitatea de la
faptul că „lucrarea a fost corectată de trei ori și nota e bună” la „totuși,
este o lucrare bună și îi dau 10”.
Atunci am realizat că Radu Gyr mi-a salvat nota la
Semiologie și că doar minunea lui l-a făcut pe domnul profesor să se
răzgândească.
De atunci, pot spune că i-am făcut un loc în inima
mea, pentru că acel moment a fost ca și cum aș face cunoștință cu el și cumva
am simțit că m-a luat sub aripa lui protectoare. Deci, o să-i mulțumesc toată
viața și o să am și mai multă evlavie la Sfinții închisorilor!
(Preluat din revista Atitudini Nr. 81)
SPITELE
ROTII
-
Sfantul Sofronie Saharov -
Fiecare are felul lui particular de viata, care nu
seamana cu un altul, însa toti sunt condusi si sfârsesc în Dumnezeu, precum
spitele unei roti se întâlnesc în centru.
Sfantul Sofronie Saharov, Cunosc un om in
Hristos – Parintele Sofronie de la Essex, traducere de Pr. Serban Tica, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2011, p. 337.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu