Scrisoare pastorală
Foaie periodică,
gratuită a Parohiei
Malovăţ-Mehedinţi
Anul XXIV(2024),
nr. 510(16 –31 Ianuarie)
Dragii mei enoriași!
Scrisoare
către Eminescu(XXVI).
,,Bădie Mihai,
Sărbătorim ziua de
naștere a Măriei-Tale și, din păcate, ne oprim cel mai adesea asupra operei
poetice și câtorva crâmpei din viață. Parcă ne e teamă, de fiecare dată, să
spunem lucrurilor pe nume, să analizăm Omul și Opera în toată plenitudinea și
complexitatea lor. Ne este parcă teamă și azi, după aproape un veac și jumătate
de la plecarea ta pe alt tărâm, să spunem lucrurilor pe nume, să spunem lumii
ADEVĂRUL cu privire la viața și la moartea ta. Parcă și azi ne este frică de
stihii și de forțe oculte, parcă și azi mai bântuie aceleași puteri din umbră,
care fac jocurile. Și nu e de mirare, atâta vreme cât pământul țării noastre ne
înscrie printre marii producători de țiței ai lumii, părinții ne-au lăsat
rafinării performante, iar noi cei de azi cumpărăm petrol de la ,,băieții
deștepți”, care n-au gram de petrol în pământul țării lor, n-au urmă de
rafinărie…. Of, bădie, bădie!
Mare ai ajuns, Bădie,
în puținii ani pe care i-ai trăit în astă lume, dar și mai mare ai fi ajuns,
dacă te-ai fi păzit un pic să nu intri în gura lupului. Ai crezut că Adevărul
are putere să-i rupă dinții, dar dinții aceia te-au strivit pe tine înainte de
vreme…. și nimeni nu ți-a luat apărarea atunci și nici după aceea. Mai
mult, ți-au întinat imaginea pentru un secol, făcând din tine un afemeiat
oarecare, un plin de boli lumești și câte altele! Și noi am tăcut și ne-am
făcut părtași la crimă!
Demult trebuia să fii pus în rândul sfinților, Bădie, căci
viața ta s-a consumat ca o ardere de tot pe altarul Țării, ca o Jertfă supremă
pentru trezirea și mai binele neamului românesc. Poate acolo, sus, Dumnezeu
ți-a cântărit demult curățenia sufletului tău și aspirațiile tale pentru țara
și pentru binele românilor din toate timpurile și din toate locurile și a făcut
dreptatea ce ți se cuvenea.
Șase ani ai trudit la ,,Timpul”(1877-1883), dar a fost
destul ca să lupți cu disperare pe toate baricadele vremii ca să se împlinească visul neamului tău de
mai bine. Se știa de tine din perioada precedentă(1870-1876), când publicaseși
în ,,Albina”, ,,Familia” lui Iosif Vulcan, ,,Federațiunea” și ,,Convorbiri
literare”. Nu erau puțini cei care-ți admirau puterea gândului, dar nu erau
puțini nici cei care se temeau de ascuțimea condeiului tău, care despica până
la os, acolo unde lovea. Erai capabil, Bădie, erai tânăr și viitorul părea
că-ți surâde. Te-a ,,pescuit” Maiorescu din provincie și te-a adus la
București ca să ,,slujești” partidului. Ai dat tributul cuvenit celor ce-ți
asigurau leafa, respectiv existența, dar
ai rămas tu însuți în rest. Ai scris cum ai gândit și cum ai simțit tu. Ai
slujit nu un partid, nu un om, ci o țară, un popor, care avea nevoie ca de aer
de un condeier ca tine. N-ai plăcut întotdeauna mai marilor zilei, ai deranjat,
ai enervat, ai dat în vileag răul, te-au amenințat, te-au nedreptățit, dar nu
ai renunțat, nu te-ai lăsat învins. Nu ți-a fost teamă să-l critici pe rege și
pe mai marii zilei, nu ți-a fost teamă să contravii liniei oficiale a politicii
interne și externe a partidelor de guvernământ. Partidul tău era poporul; politica
ta era Țara. Fiecare articol al tău era o lecție de înalt patriotism, pe care o
ofereai cititorilor tăi cu generozitate și competență de maestru. „Părerea
mea individuală, în care nu oblig pe nimeni de-a crede, e că politica ce se
face azi în România și dintr-o parte și dintr-alta e o politică necoaptă, căci
pentru adevărata și deplina înțelegere a instituțiilor noastre de azi ne
trebuie o generațiune ce-avem de-a o crește de-acu-nainte. Eu las lumea ca să
meargă cum îi place dumisale – misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele
țării e creșterea morală a generațiunii tinere și a generațiunii ce va veni. Nu
caut adepți la ideea cea întâi, dar la cea de a doua sufletul meu ține ca la el
însuși.”
Studiaseși cu nesaț filozofia statului, a dreptului, a
istoriei și încercai să le pui în practică prin articolele tale, pe înțelesul
politicienilor, dar și al oamenilor simpli din vremea ta, ca să-i mobilizezi pe
toți la o redeșteptare națională. Nu știu dacă te gândeai la un program politic
propriu, dar priveai întotdeauna lucrurile în perspectivă, ideile tale aveau
bătaie lungă. Te socoteai pe tine ca un medic chirurg al nației, menit să
extirpe din corpul țării putregaiul, cangrenele sociale. Demasca fără
menajamente nulitățile din instituțiile de conducere ale statului. Și nu erau
puține! Considera că este o datorie „a le
spune ticăloșilor că ticăloși sunt”. Ehe, Bădie, Bădie!
O parte din politicienii vremii tale formau adevărate haite
de sălbăticiuni, al căror singur crez era căpătuirea, îmbogățirea prin orice
mijloace, secătuirea resurselor țării, înrobirea semenilor. Pentru astfel de
specimene, omul era ca un șurub într-un mecanism, iar statul „un
mijloc de-a face avere, de a-și câștiga nume, de-a ajunge la ranguri și la
demnități”. Încercai, Bădie,
să le arăți tu care-i adevăratul rol al statului, care nu-i decât ,,un produs organic al naturii”. El are
rolul suprem de-a crea condițiile
propice dezvoltării individului, cetățeanului.
De aici și adaptarea politicii oficiale: ,,Arta de-a guverna e știința de-a ne adapta naturii poporului, a
surprinde oarecum stadiul de dezvoltare în care se află și a-l face să meargă
liniștit și cu mai mare siguranță pe calea pe care-a apucat.” Cereai, Bădie, politicienilor să-și bazeze ,,criteriile de selecție a cadrelor pe competențe”, ci nu pe cumetrii și
spirit de gașcă. „Oricând trebuie
să existe putința pentru om de a urca prin muncă și merit în ierarhia socială,
care n-ar trebui să fie decât o ierarhie a muncii.” Sărmane!
Poziția noastră
geografică, credința noastră, erau elemente majore, care ne dădeau dreptul și
ne creau în același timp datoria să fim punte între Occident și Orient. Această
poziție nu o puteam menține, decât dacă făceam o politică de echilibru și
neutralitate.
Intrarea României în
Războiul de Independență din 1877 te-a făcut, Bădie, să consumi multă energie,
să acoperi multe file. Nu puteai înțelege cum am putut intra în război fără să
cerem suficiente garanții Rusiei. Armata română i-a salvat onoarea celei rusești
la Plevna, la Grivița și Smârdan, a acoperit pământul cu trupurile morților
noștri, dar când a fost la ospățul de după, rușii ne-au luat sudul
Basarabiei. Cum puteai să taci și să nu
urli de durere și de indignare?! Cum puteai să taci, când țăranii români au
fost rechiziționați cu carele și căruțele lor să transporte soldați și efective
rusești de la Prut și până-n Bulgaria, să-și piardă vitele și sănătatea, fără a
primi în schimb nici o despăgubire?
Nu puteai să taci,
nici când în sudul Basarabiei, în cele trei județe ocupate de ruși, a început o
politică de rusificare fără seamăn: ,,se
rusifică cu sila tot ce nu e moscovit; biserica a devenit o poliție a
conștiinței, care închide în temniți mii de oameni de altă religie; pentru o
vorbă liberă sau un șir liber tribunalele dictează pedepse neomenoase, condamnă
la munca silnică în minele de plumb fete în vârstă aproape copilărească și
băietani de pe băncile școlii, pentru nimicuri, pentru credințe care au trebuit
să se nască ca idealuri nerealizabile în întunericul acelor internate în care
semicultura și pospăiala e un mijloc pentru o mai adâncă barbarie decât aceea a
unui popor primitiv.” Redactorul-șef al ,,Timpului”, Canatacuzino, îi cerea lui Titu Maiorescu să te atenționeze
că ai depășit măsura!
Aprig erai, Bădie,
la gândire și grabnic la condei. Vom reveni curând!
*
Anul
Nou. Un cuvânt al Cuviosului Bonifatie de la Teofania referitor la Anul Nou
este grăitor pentru fiecare dintre noi la început de an:
,,Încheind anul care a trecut și întâmpinându-l pe cel nou, trebuie
neapărat să cugetăm, cu inima înfrântă, astfel: zilele trecute ale vieții
noastre s-au dus fără putință de întoarcere, dar ce lucru bun am făcut în ele?
Vremea care a rămas ne apropie de bătrânețe, sfârșitul e neștiut, iar judecata
lui Dumnezeu nu va întârzia. De aceea, fiecare dintre noi trebuie să înceapă
neapărat o viață nouă în Iisus Hristos”.
*
Tradiții de Anul Nou(II). În unele sate, mai
ales unde sunt țigani, aceștia au obiceiul să colinde cu o căpăţână de porc,
împodobită cu panglici şi mărgele, tradiţie denumită ,,Colindul cu
Vasilica". După terminarea colindatului, ceata se strânge la o cârciumă
pentru a chefui. Apoi, se despart, dezgătind căpăţâna şi luându-şi fiecare ce a
pus, iar din ea fac un prânz, pentru ca obiceiul să fie închis pentru anul
respectiv. În Mehedinţi, în unele sate în seara de Ajun, în altele chiar în
ziua de Anul Nou, vin părinţii cu copiii la moaşă, aducând plocon. Moaşa se
pregăteşte cu colaci împodobiţi cu bănuţi. Asistată de mamă, moaşa trece prin
colac copiii de până la un an, de trei ori, apoi se închină şi-i ridică la
grinda casei urându-le: ,,Bine-au venit nepoţii! Ca la ziua de azi, la anul şi
la mulţi ani! Să crească şi să trăiască, cu norocul să se hrănească!".
Obiceiul poartă numele de ,,Dusul la Moașă” sau ,,Masa Moaşei".
Un obicei săvârşit colectiv de grupuri mici
sau de cete de feciori, este cel al Dezlegării Anului. Astfel, aceştia dezleagă
anul şi rodul colindând pe uliţe, iar vacarmul pe care-l fac cu bicele,
buciumele sau oalele are ca scop înlăturarea forţelor malefice: seceta,
tăciunele de grâu, insectele şi animalele dăunătoare recoltei etc. De asemenea,
feciorii dezleagă şi cununiile, cu un descântec: ,,Slobozim câşlegiile/ Să
mărităm fetele/ Umblaţi, feciori,/ Să fie peţitori".
În tradiţia populară se mai spune că aşa cum
este musafirul din ziua de Sfântul Vasile, bogat ori sărac, aşa va fi omul tot
anul. Totodată, în ziua de Anul Nou, trebuie să se arunce prin casă spice de
grâu, iar seara, acestea să fie strânse, pentru a fi din nou aruncate prin
cămin în ziua de Sfântul Ioan. După aceea, se face un mănunchi din spice şi se
pun la păstrare, fiind benefice pentru durerile de cap. Tot în ziua de Sfântul
Vasile se zice că e bine să bei mult vin, existând credinţa că atât vin cât va
bea omul în această zi, atât sânge va avea în obraz în timpul anului. Tot de
Sfântul Vasile, femeile beau şi joacă fusul şi furca, pentru a creşte cânepa
peste an.
În ziua de Anul Nou, copiii umblă cu Sorcova
din casă în casă, în special pe la cunoscuţi. Sorcova este o înlocuire a unei
divinităţii străvechi, invocată de copii pentru a aduce oamenilor sorcoviţi
viaţă lungă, sănătate şi prosperitate. Sorcova era confecţionată, la început,
din una sau mai multe rămurele de pomi fructiferi (măr, păr, vişin, prun) sau
de trandafir, tăiate şi puse în apă la înmugurit şi înflorit în ziua de Sfântul
Andrei (30 nov.) sau de Moş Nicolae (6 dec.). Apoi, obiectul ritual cu care colindă
copiii a început să fie realizat dintr-o nuia cu rămurele împodobite cu fire
colorate de lână, cu beteală şi cu un fir de busuioc în vârf. În Bucovina,
sorcova are ataşat un colopoţel. Sorcova, simbol al vegetaţiei de primăvară,
este făcută astăzi din hârtie colorată şi flori artificiale. Copiii, după ce
îşi sorcovesc părinţi şi rudele apropiate, pornesc, câte doi-trei, colindatul
prin vecini. În timp ce rostesc textul
,,Sorcova, vesela,/ Să trăiţi, să-mbătrâniţi/ Ca un măr, ca un păr/
Ca un fir de trandafir!/ Tare ca fierul,/ Iute ca oţelul!/ Tare ca piatra,/
Iute ca săgeata!/ La anul şi la mulţi ani!", ating ritmic cu Sorcova
uşa sau fereastra, dacă se colindă afară, sau corpul gazdelor, dacă se colindă
înăuntru. După terminarea colindatului, Sorcova se păstrează peste an, ca un
lucru sfânt, agăţată de peretele de la răsărit al casei, la icoană sau în alt
loc curat al gospodăriei.
Tradiţia populară spune că de Anul Nou se
înnoiesc toate şi de aceea oamenii trebuie ca în prima zi din an să-şi pună un
gând bun, ca să le meargă bine tot anul: ,,Atunci să te păzeşti să nu te
superi, să nu te sfădeşti, să fii vesel şi tot anul aşa vei fi".
Pentru ca familiei să-i meargă bine tot anul
şi să aibă spor, în popor există obiceiul ca în ziua de Anul Nou să se fiarbă
în oală un cap de porc, pentru că aşa cum porcul râmă numai înainte, tot aşa va
merge şi omul spre belşug.
La Anul Nou se merge cu Plugușorul și se
urează fiecăruia spor în timpul anului.
Tot la Anul Nou, pe nemâncate, fiecare om
trebuie să ia în mână unealta cu care lucrează în timpul anului şi s-o
mânuiască de trei ori, pentru spor la lucru în anul ce vine.
Şi în ceea ce priveşte vremea, tradiţia
populară are numeroase interpretări. Astfel, conform tradiţiilor, cum e ziua de
Anul Nou aşa va fi tot anul: bun sau rău. De asemenea, credinţa populară spune
că, dacă în ziua de Anul Nou e ger mare şi dacă pe zăpadă se văd multe steluţe,
e semn că anul ce urmează va fi bun şi vor fi multe cununii. De asemenea, dacă
în ziua de Sfântul Vasile ninge, anul ce urmează va fi unul îmbelşugat, iar
dacă este senin şi geros, oamenii vor fi sănătoşi pe parcursul anului. Totodată,
se spune că, dacă noaptea de Anul Nou este "lină şi senină", este un
semn că noul an va fi unul bun.
*
Prof. Dr.
Wolfgang Mieder. Universitatea din
București a decernat în ziua de 26 noiembrie 2015 titlul de ,,Doctor honoris
causa” Prof. Dr. Wolfgang Mieder de la Universitatea Vermont (SUA), cel mai
mare paremiolog(cercetător al proverbelor) din lume.
În zilele de 24 și 25 noiembrie, Domnul Mieder a ținut două conferințe
în limbile engleză și germană în diferite instituții de cultură din București.
Festivitatea de decernare a titlului menționat a avut loc la Facultatea
de Drept, în prezența mai multor personalități ale culturii române și a unui
numeros public.
Printre cei invitați a fost și semnatarul acestor rânduri. Subsemnatul
am corespondat cu dânsul din 1985, dețin zeci de scrisori ale profesorului
american. În revista acestuia, ,,Proverbium”, am publicat mai multe
materiale. Profesorul american mi-a
trimis numeroase cărți despre proverbe de-a lungul timpului, cărți pe care,
probabil, nici Biblioteca Academiei nu le are. Mi-a trimis, de asemenea,
aproape întreaga colecție a revistei ,,Proverbium” din 1984 până azi.
Am fost invitat la festivitate la propunerea Domnului Mieder. După
festivitate a urmat un dineu, unde, ceea ce era incredibil în urmă cu 30 de
ani, m-am întreținut cu profesorul Mieder și am ciocnit cu dânsul
un pahar de șampanie. Profesorul s-a arătat foarte interesat de lucrarea mea, Dicționarul
proverbelor religioase românești(3 volume), din care, la momentul
respectiv apăruse primul volum. M-a
îndemnat să-i trimit noi materiale pentru ,,Proverbium”.
În cuvântul meu am prezentat activitatea paremiologică în Mehedinți din
ultimele decenii și legăturile pe care paremiologii mehedințeni le-au avut cu
profesorul american. În județul Mehedinți s-au ținut primele patru simpozioane
naționale de paremiologie din țară(1983, 1986, 1988, 1989), s-a publicat prima
revistă de paremiologie din țară, ,,Proverbium Dacoromania”. În ședința
din 12 decembrie 1986, Academia Română a înființat, în cadrul Secțiunii
Filologice, un Colectiv de Studiere a Proverbului Românesc cu sediul la Tr.
Severin. Președintele acestui colectiv a fost numit Prof. I. C. Chițimia, iar
secretar Prof. Dr. Constantin Negreanu, amândoi mehedințeni.
Mulți mehedințeni au corespondat
cu Profesorul Wolfgang Mieder și au publicat în revista internațională ,,Proverbium”,
pe care dumnealui o scoate din 1984 până azi. Sufletul acestor manifestări și
preocupări privind paremiologia la noi a fost regretatul nostru conjudețean
Prof. Dr. Constantin Negreanu.
În broșura publicată de Universitatea București, dedicată Prof. Univ.
Dr. Wolfgang Mieder, în care este cuprinsă viața lui, publicațiile, titlurile
și funcțiile pe care le-a deținut, câteva mărturisiri de suflet, profesorul
american menționează la pag. 11: ,,A fost pentru mine o onoare și o cinste
să public câteva comunicări ale dumneavoastră în mai multe volume ale
,,Proverbium”-ului, într-o perioadă când era foarte dificil, dacă nu chiar
periculos pentru dumneavoastră, de a publica în străinătate. Articolele și
recenziile care au apărut în ,,Proverbium” scrise de Emanuela Bușoi, Dumitru
Găman, Gabriel Gheorghe, Constantin Negreanu, Anca Vlăduț-Pegulescu, Dumitru
Stanciu, Al. Stănciulescu-Bârda și Cezar Tabarcea sunt de extremă importanță
pentru paremiologia internațională”.
După ce a răsfoit primul volum din cartea subsemnatului, Dicționarul
proverbelor religioase românești, a exclamat că ,,nu cunoaște un alt
popor, care să aibă o zestre paremiologică cu profil religios atât de
bogată. Numai un popor cu existență milenară putea să creeze un asemenea
tezaur.” Iată un adevăr incontestabil.
Asemenea aprecieri sunt rare și îmbucurătoare, mai ales că dintre cei
opt autori citați de dânsul, cinci sunt mehedințeni.
După ce-a murit Constantin Negreanu, toate edificiile ridicate de
dânsul s-au surpat, iar cei pe care-i antrenase într-o preocupare atât de
nobilă s-au risipit…. Ici și colo câte unul se încăpățânează să nu renunțe,
printre care și autorul acestor rânduri.
Oricum, la Universitatea din București, între cei prezenți la
festivitatea menționată, dintre cei cu preocupări din domeniul paremiologiei,
care au participat la simpozioanele de la Severin, ori au publicat în revista
severineană ori cea americană de profil, nu a fost prezent decât… subsemnatul!
*
File de
cronică- 22 Martie 1984. ,,Am lucrat la Coloana Infinitului, vol. II.
La prânz m-am dus
la Malovăț și am făcut un parastas la Cioabă Ion. Acolo am vorbit cu
Gheorghe(Ghiță) Crumpei. Mi-a spus că procesul celor de la C. A. P. – Malovăț
încă nu s-a terminat. Contraexpertiza care s-a făcut a favorizat prea mult pe
contabila Gradoe Aneta și astfel a devenit suspectă. Cercetările continuă,
urmând a avea loc judecata de fond în Malovăț, în fața poporului.
Mămica a fost cu
mătușă-mea Lena Motreanu la oraș. Vor să facă parastas de un an bunicului meu
Ghigă. Am aflat că atunci când se coace pâinea pentru pomeni și parastase, la
ușa cuptorului se coc nouă colăcei mai mici. Când sunt gata, se pun pe lopată
și, alături de ei, se așează un pahar cu apă și unul cu grâu. Se ridică lopata
și se zice: ,,Fii, Soare, mărturie,/Lui (N) pomană să-i fie!” Foarte interesant
pentru cercetările privind reminiscențele cultului Soarelui în aceste părți(…).
Curentul electric
e întrerupt tot mai des și tot mai mult. Am învățat să … birjărește, trecând
peste orice limite ale răbdării.
În Polonia e
tensiune mare. Au fost scoase crucifixele din școli și pe tema aceasta se face
mare caz. Minunat poporul acesta! El nu va putea pieri niciodată!
Tratativele
sovieto-americane de dezarmare se pare că ar avea șanse de a se semna. În
consiliul de conducere al Pieței Comune apele sunt tulburi”.
*
Ajutoare și
donații. Până la închiderea prezentei ediții, am primit câteva ajutoare și
donații din afara parohiei, astfel: Doamna Țăranu Mihaela-Adriana(Timișoara):
1.000 lei; Doamna Ivanovici Florica(București): 250 lei; Doamna
Elisabeta Leferenz(Germania): 244 lei; Doamna Manolea Elisabeta(Malovăț),
Doamna Bașulescu Maria(Tr. Severin): câte 100 lei; Domnul Alexoae Dan(Tr.
Severin): 90 lei;
Doamna Pera
Aurica a achitat 250 lei pentru contribuția de cult.
Dumnezeu să le răsplătească tuturor!
*
În luna ianuarie am efectuat câteva plăți mai mari, pe care nu le-am
menționat în numărul precedent, astfel: 13.140 lei pentru saltele ce
urmează să le ducem Azilului de la Strehaia; 3.450 lei tipografiei
pentru cărți; 3.200 lei subvenție pentru protoierie și episcopie; 2.600
lei protoieriei pentru calendare; 2.535 lei
pentru cele 1.950 pâini donate și vândute în luna ianuarie; 1.300
lei pentru lemnele donate lui Orodan Claudiu din Malovăț; 750 lei impozit;
425 lei poștei pentru colete; 384 lei poștei pentru timbre; 144
lei toner pentru imprimantă; 128 lei pentru curentul electric și altele
mai mici.
Rugăm pe cei care nu au luat de la biserică lucrarea Viața Sfântului
Ștefan cel Mare să se grăbească, fiindcă la 15 februarie închidem această
acțiune.
*
Un enoriaș al parohiei noastre, care nu vrea să i se știe numele, a
donat 13.500 lei, pentru a cumpăra 37 saltele de latex pentru Azilul
de la Strehaia. Am comandat saltelele la Magazinul Dedeman, le-am plătit și
urmează să le confecționeze producătorul la dimensiunile solicitate. Când le va
aduce, vom merge la Strehaia să le donăm. Ar fi nevoie de încă atâtea, dar nu
avem bani suficienți pentru toate. Le-au socotit ca urgență doar pe cele
distruse aproape complet.
*
În luna ianuarie am donat pâine credincioșilor
participanți la slujbe, astfel: 7 Ian.(Bârda): 154 pâini; 14
Ian.(Malovăț): 180 pâini; 21 Ian.(Bârda): 123 pâini; 28
Ian.(Malovăț): 150 pâini; 30 Ian.(Malovăț): 85 pâini. Așadar,
în luna ianuarie s-au donat 692 pâini. Totodată, s-au vândut, la prețul
de 1,30 lei/buc.: 7 Ian.(Bârda): 546 pâini; 14 Ian.(Malovăț): 20
pâini; 21 Ian.(Bârda): 377 pâini; 28 Ian.(Malovăț): 255 pâini; 30
Ian.(Malovăț): 60 pâini. Așadar, în luna ianuarie s-au vândut 1.258
pâini. Copiilor participanți la slujbe li s-a dăruit și câte o
ciocolată.
*
Publicații. În această
perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai
publice câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare pastorală”-509, în
,,Obiectiv”, Toronto(Canada), 28
ian. 2024, ediție și on-line(http://www.observatorul.com); în ,,Bibliotheca
Septentrionalis”, Baia Mare, 30 ian. 2024, ediție și on-line( https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); în ,,Armonii
culturale”, Adjud, 31 ian. 2024, ediție și on-line(https://armoniiculturale.ro); Vremea
Patriarhului Justinian(I-II), în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr.
Severin, an. XXVI(2024), nr. 1213, 25 ian. 2024, p. 12; nr. 1214, 1 febr., p.
12;
Doamna Prof.
Univ. Dr. Ana Sofroni din Chișinău face o competentă privire generală
asupra scrierilor preotului Dvs., Talanți în deplină valorificare și o
publică în revista Bibliotecii Universităţii Pedagogice de Stat «Alecu Russo»
din Bălţi(R. Moldova), ,,Confluențe bibliologice”, 2022, nr. 1-2, pp.
121-123. Îi mulțumim respectuos, cu mențiunea că a fost prea generoasă în
aprecieri!
Am retipărit câteva dintre lucrările publicate în anii trecuți, astfel:
Bibliografia Revistei ,,Biserica Ortodoxă Română”(1874-2004), 3 vol.; Bibliografia
Revistei ,,Ortodoxia”(1948-2008); Dicționarul proverbelor religioase românești,
3 vol.; De a Zalmoxe la Iisus Hristos.
Aflăm cu destulă întârziere, că unele dintre publicațiile preotului
Dvs. au fost recenzate în seria de
volume Istorii, comentarii, miscelanea, Adjud, Editura ,,Armonii
Culturale”, vol. I, p. 30; vol. II, p. 203; vol. VI, p. 36, 220; vol. VII, p.
349; vol. XI, p. 181; vol. XII, p. 184; vol. XIII, p. 278; vol. XV, p. 287; vol.
XXX, 145; vol. XXXI, p. 69; vol. XXXIV, p. 174; vol. XXXVI, p. 244; vol.
XXXVII, p. 7; vol. XXXVIII, p. 73; vol. XXXIX, p. 159; vol. LV, pp. 472-474;
vol. LVI, pp. 28-34; vol. LVII, pp. 11-18;
vol. LVIII, p. 191-196; vol. LIX, pp. 17-18; vol. LXI, pp. 101-103; vol. LXIII,
p. 55, 331; vol. LXIV, pp. 288-289; vol. LXVI, pp. 28-33; vol. LXXI, partea a
II-a, pp. 29-31.
Cartea fostului cântăreț al parohiei noastre, Primește-mi inima!(Craiova,
Editura Sitech, 2022) a fost prezentată de Domnul Ion N. Oprea în cartea sa Istorii,
comentarii, miscelaneea, Adjud, 2023, pp. 213-215.
*
Ședință. Duminică, 11
februarie, rugăm membrii Consiliului Parohial să vină la biserică. După
slujbă vom avea ședință. Mulțumim pentru înțelegere!
*
Excursii-pelerinaje.
Joi, 7 martie, vom organiza o
excursie – pelerinaj pe următorul traseu: Tr.
Severin-Malovăț-Bârda-Motru-Tg. Jiu-Mănăstirea Vișina-Mănăstirea
Lainici-Petroșani-Hațeg-Mănăstirea Prislop-Mormântul Părintelui Arsenie
Boca-Sarmisagetuza-Caransebeș (catedrala)-Mănăstirea Teiș-Mănăstirea Piatra
Scrisă-Orșova-Tr. Severin-Malovăț-Bârda. Costul: 60 lei/persoană(sperăm să
rămână atât!).
*
·
Zâmbete. ☺,,Dragi femei,
nu are rost să vă certați cu bărbații! Oricum, ei niciodată nu au dreptate!” ☺
Fie pâinea cât de rea,
tot ţi-o fură cineva! ☺Ne naştem goi,
flămânzi şi uzi. După aceea lucrurile se înrăutăţesc... ☺Omul înţelept îşi face vara sanie, iar
iarna, când rămâne fără lemne, o pune pe foc... ☺Cine fură azi un ou şi se lasă prins e...bou! ☺Nici o faptă bună nu scapă nepedepsită în
România! ☺Cum îţi aşterni şi
apare unul să se culce în locul tău! ☺Dacă totul a ieşit bine, înseamnă că ai greşit undeva... ☺Mama proştilor e mereu... gravidă! ☺Ca românul nu-i nici unul, unde-s mulţi,
putea fi unul! ☺Două cuvinte deschid
multe uşi: „trage” şi „împinge”!
*
Botezuri. N ziua de 20
Ianuarie am oficiat Taina Sf. Botez pentru Michescu Antonio-Matias, fiul
Domnului Michescu Ion-Dumitru-Mădălin și al Doamnei Michescu
Maria-Adelina din Malovăț. Să le trăiască!
*
Program. În cursul lunii Martie
avem următorul program de slujbe: 1 Mart.(sfințirea apei și semințelor
la Bârda, la ora 8; sfințirea apei și semințelor la Malovăț, la ora 9); 2
Mart.(Malovăț-Bârda); 3 Mart.(Bârda); 9 Mart.(Malovăț-Bârda);
10 Mart. (Malovăț); 16 Mart.(Malovăț-Bârda); 17 Mart.(Bârda);
18 Mart.(slujbă seara la Malovăț); 19 Mart.(slujbă seara la Bârda);
20 Mart.(slujbă seara la Malovăț); 21 Mart.(spovedit și împărtășit
dimineața la Malovăț; slujbă seara la Bârda); 22 Mart. (spovedit și
împărtășit dimineața la Bârda; slujbă seara la Malovăț); 23 Mart.(Malovăț-Bârda);
24 Mart.(Malovăț); 25 Mart. (pomeniri la ora 8 la Bârda; slujbă
la Malovăț); 30 Mart.(Malovăț-Bârda); 31 Mart.(Bârda). În
restul timpului, la orice oră din zi sau
din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99.
80. 86, ori pe adresa: stanciulescubarda@ gmail.com. Sănătate, pace și bucurii să vă dea
Dumnezeu!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu