Sistemul
de gândire multialist - Eseu filosofic
Prof.
univ. dr. Florentin Smarandache, S.U.A.
17
Octombrie 2024
Introducere
Multiple interacțiuni ocazionale cu colegi
extra-occidentali din mediul academic ne-au deschis ochii în ultimele două
decenii la teme care – cu câteva excepții notabile de specialiști dedicați și
imparțiali - sunt abordate superficial în spațiul academic din ceea ce numim
încă Occident. În lumea occidentală, unele idei, principii și acțiuni estice
rămân neînțelese sau greșit judecate, deoarece avem o obstinație de a le adapta
fără nuanțe, cu un reflex etichetard inconturnabil, în metodele noastre unice de
gândire. Vizitele frecvente pe care le-am făcut în lumea extra-occidentală, la
conferințe internaționale și seminarii științifice, sau cercetările
post-doctorale în domeniul matematicii aplicate și tehnologiei, ne-au oferit un
contact nemijlocit cu aceste culturi diverse, permițându-ne să ne îmbunătățim
înțelegerea sistemelor lor de gândire și rezultând în multe jurnale de
călătorie despre obiceiurile, religiile, filosofia, istoria, geografia și viața
lor.
Zoroastrismul ne servește drept ilustrare a acestei
șovăieli doctrinare occidentale. Aspectele sale oarecum paradoxale încântă
majoritatea observatorilor occidentali, făcându-i cel mai adesea confuzi atunci
când încearcă să clasifice această religie în cadrul sistemelor monoteiste,
dualiste sau pluraliste. Totuși, impunerea conceptelor a căror semnificație
originară vizează alte doctrine nu va reuși să definească cât de cât complet
această religie. Mai degrabă decât să subliniem trăsături monoteiste sau politeiste,
sau chiar trăsăturile neutrosofice - așa cum am făcut într-unul din
scilog-urile mele (Smarandache, 2023, 84 și urm.) -, nu ar fi mai benefic
pentru gândire să extindem categoriile actuale?
Alternativ, putem privi în filosofia occidentală la
monismul neutral, care – pentru a spune simplist - susține că mintea și corpul
nu sunt două entități distincte, ci sunt compuse din același “materie” neutră,
sau ca o margine fluidă (indeterminată) între non-fizic și fizic (Smarandache
2023c). În acest sens, David Hume a propus „impresiile” sau „percepțiile” ca
realități primare ale experienței, în timp ce William James a considerat că
materialul neutru este o “confuzie zgomotoasă și tumultoasă” numită „experiență
pură”, iar Bertrand Russell, mai aproape de timpurile noastre, a făcut referire
la entitățile neutre ca „sensibilia”. Monismul neutral[1] este de fapt
pluralist, în sensul că recunoaște existența mai multor astfel de elemente
(spre deosebe de monismul metafizic), dar este monist în sensul că susține că
elementele fundamentale ale universului sunt toate de același tip (împotriva
dualismului minte-corp). Deoarece nu ne încadrăm strict în categoria
monismului, acceptând neutralități sau indeterminări - nu ar fi mai benefic
pentru gândire să extindem categoriile actuale?
În continuare, vom oferi câteva exemple suplimentare
de acest tip; cititorii pot adăuga propriile lor exemple pentru a completa
imaginea. Exemplele nu sunt limitative, dar întrebarea persistă: nu ar fi mai
benefic pentru gândire să extindem categoriile actuale? Se întâmpla să citim un
studiu recent al lui Ethan Brauer când schița unui răspuns la întrebarea de mai
sus s-a conturat de la sine pe hârtie. Lucrarea extinsă a lui Brauer abordează
un subiect complet diferit și îngust, dar care poate fi extins din sfera sa
limitată - analiza modală a infinitului potențial. Brauer a extins o teorie a
aritmeticii clasice de ordinul al doilea pentru a include (intrinsec) axiome
bine fundamentate pentru „secvențe fără lege” (lawless sequences)[2].
Secvențele de alegere liberă sunt centrale pentru teoria intuționistă a
continuum-ului, dar, de vreme ce teoremele analizei intuționiste sfidează
analiza clasică, mulți matematicieni resping conceptul. (Brauer 2023) Mutatis mutandis, căutarea noastră este
similară.
Sisteme UniPolare, BiPolare, TriPolare, PluriPolare
și, generalizând, Sisteme MultiPolare.
Definiții și exemple
În această secțiune, vom analiza definițiile și
semnificațiile sistemelor fundamentale de organizare a gândirii occidentale și
le vom exemplifica, incluzând scenarii din doctrinele estice.
Monismul: totul este unu
Monismul este o filozofie și o doctrină metafizică
care postulează o singură realitate ultimă și coerentă. Universul este compus
dintr-o singură „idee” sau „substanță” generală, sau o singură zeitate ultimă,
. Totul este doar o manifestare a acestei singure realități/substanțe/zeitate.
Acesta este un Sistem UniPolar, adică: = ∞, unde este o „idee”, o „substanță”,
etc., iar ‘∞’ este „lumea”, „realitatea”, „totul”. Școlile de filozofie moniste
susțin că fie totul este material (materialism), fie totul este mental
(idealism), și abolesc distincția dintre corp și minte în favoarea explicării
tuturor fenomenelor ca expresii ale unui singur principiu unificator[3].
Christian Wolff a creat termenul „monism” în secolul
al XVIII-lea în lucrarea sa „Gânduri raționale” [Logica germană] (1728):
„trebuie să admitem o Singură Ființă necesară și auto-existentă” (Wolff, 1770).
Wolff aprofundează legătura minte-corp în „Psychologia Rationalis” (1734). El
crede în validitatea monadologiei leibniziene, dar aplicată doar ideilor,
respingând panpsihismul monistic care este central în metafizica lui
Leibniz[4]. În Hinduism, ideea de Brahman - realitatea ultimă sau puterea
cosmică supremă — este adesea asociată cu monismul. Majoritatea hindușilor
urmează principiile monastice și consideră că „Brahman este totul și totul este
Brahman”[5]. Filosofia Advaita Vedānta, care este considerată un fel de
non-dualism absolut, reflectă de asemenea acest punct de vedere.
Într-o simplificare accesibilă, monismul poate fi
redus la două tipuri: un monism substanțial, întâlnit în religii precum
Budismul și Hinduismul, în Est, sau la filosofi precum Spinoza, în Vest, și un
monism atributiv, cu subtipuri precum idealismul, fizicalismul sau monismul
neutral. Primul reduce realitatea la o singură substanță sau afirmă că lumea
este variată doar pentru că această singură substanță există în forme multiple,
în timp ce al doilea susține că există o categorie unică a ființei care cuprinde
o mare pluralitate de obiecte sau substanțe distincte.
În ciuda faptului că este esențialmente monistic,
monismul atributiv pare a fi mai degrabă pluralist, în timp ce monismul
substanțial este puternic opus pluralismului.
Întrucât reduce cosmosul fizic la un singur principiu, panteismul este
similar cu monismul: „Panteiștii sunt moniști” (Owen, 1971, 65), chiar dacă
zeitatea panteistă este imperfectă, expansivă și continuu creatoare; sau chiar
extinzându-se dincolo de spațiu și timp în panenteism - o concepție despre Dumnezeu
prezentă și în unele confesiuni creștine -, depășind astfel simplificarea
atribuției monistice.
Dualismul: totul este doi
Dualismul explică lumea (sau realitatea) prin două
principii fundamentale, diametral opuse și ireductibile. În religie, se referă
în general la convingerea că universul a fost creat de două forțe ultime
antagoniste - zeități sau grupuri de ființe angelice sau demonice. Deoarece
dualismul este un sistem format din două părți contrastante, acesta este un
Sistem BiPolar: + = ∞, unde este o „idee”, o „substanță”, etc., este opusul sau
negarea sa, iar ‘∞’ este „lumea”, „realitatea”, „totul”.
Probabil că nu am greși dacă am afirma că acest sistem
a fost, de-a lungul vremii, o viziune dominantă în gândirea occidentală, cu
Descartes și Hegel fiind primele două figuri care vin în minte, completate de
dualismul cognitiv al lui Kant, care a făcut distincția între facultățile de
sensibilitate și de înțelegere. Exemple de dualism epistemologic includ ființa
și gândirea, subiectul și obiectul; iar, pe de altă parte, exemple de dualism
metafizic sunt materia și spiritul, corpul și mintea, binele și răul.
Privind spre Est, observăm că majoritatea istoricilor
religiilor folosesc religia iraniană antică, Zoroastrismul, ca un caz clar de
dualism eshatologic, susținând că se bazează pe două principii conflictuale:
Ahura Mazda, zeitatea luminii și adevărului, și Angra Mainyu, dușmanul
distrugător. Un conflict continuu există între domeniul spiritual al luminii și
domeniul material al întunericului și în concepția Maniheismului, religie
iraniană antică. În plus, după cum spune
și numele său, dvaita - cuvântul sanscrit dvaita înseamnă de fapt „dualism”
(Flood, 1996, 245) - este o școală dualistă de Vedanta, care afirmă că există o
separare veșnică între sinele particular și absolutul suprem, spre deosebire de
filosofia advaita (non-dualistă). Deși dvaita este dualistă în acest sens, a
propus un Dumnezeu autonom numit Vishnu ca stăpân al entităților independente
și separate de materie și suflet. Mai specific, dvaita a recunoscut trei
entități absolute și etern existente: Dumnezeu, sufletele (atman) și substanța
primordială (prakriti).
Trialismul:
totul este trei
Trialismul a
fost introdus în filozofie de John Cottingham ca “o grupare a trei noțiuni”
(Cottingham, 1985, 219), o perspectivă alternativă la dualismul lui Descartes,
cu adăugarea senzației alături de minte și corp: „Se dovedește că există
trăsături care aparțin doar minții, trăsături care aparțin doar corpului și
ceea ce poate fi numit trăsături hibride - trăsături care aparțin omului în
calitatea sa de ființă întrupată” (Ibidem; vezi și Cottingham, 2021). Trialismul este astfel un sistem format din
trei părți contrastante sau complet diferite, iar, similar, trihotomia este o
împărțire a trei opoziții două câte două.
Un sistem cu trei poli a fost, de asemenea, propus în
neutrosofie (Smarandache 1995, 2013), care funcționează cu trei opoziții
independente, aflate în echilibru: , și , denumite Triadă Neutrosofică. Toate
„ideile” sunt considerate împreună cu opozițiile sau negațiile lor și gama de
neutralități dintre ele, în timp ce este termenul colectiv pentru ideile și .
În neutrosofie, cei trei poli pot fi fluizi doi câte doi. Echilibrul dintre și
se bazează pe . Cu alte cuvinte, este imaginat ca o zonă tampon între și :
Mutând spre stânga sau spre dreapta, adică dacă partea de
neutralitate/indeterminare este împinsă spre sau spre (gradul de indeterminare
crește), atunci unul dintre ele devine mai puternic (având mai puțină
indeterminare), iar echilibrul devine dezechilibru:
Pe baza neutrosofiei, Sistemul TriPolar asociat poate
fi descris astfel: + + = ∞, unde este o “idee”, o „substanță”, etc., este
opusul sau negarea sa, este gama de neutralități între ele, iar ‘∞’ este
„lumea”, „realitatea”, „totul”.
Subliniem că neutrosofia este o extensie atât a
filozofiei antice chineze Yin-Yang, cât și a dialecticii (Smarandache 2013), și
amintim că trialismul a fost asociat și cu creștinismul, de exemplu, pentru că
susține că ființele umane sunt compuse din trei esențe separate: un corp, un
suflet și un spirit.
Pluralismul: totul este plural
Pluralismul
este o viziune asupra pluralității, utilizată în filozofie pentru a contrasta
cu monismul (ideea că totul este unul), cu dualismul (ideea că totul este doi)
și, discutabil, cu trialismul (ideea că totul este trei). Pluralismul poate fi
definit ca un sistem în care coexistă mai mult de două (discutabil trei)
grupuri, principii, stări, idei etc. Acesta este un Sistem PluriPolar: = ∞,
unde înseamnă mai mult de două (discutabil trei) „idei”, etc., iar ‘∞’ denotă
„lumea”, „realitatea”, „totul”.
În metafizică, pluralismul este ideea că realitatea
este de fapt compusă dintr-o varietate de substanțe naturale, în timp ce în
ontologie conceptul descrie diverse forme, tipuri sau moduri de existență.
Budismul este dat ca exemplu de religie pluralistă.
Multe tradiții budiste nu proclamă existența unui singur adevăr absolut, ci
recunosc validitatea mai multor căi către iluminare, promovând dialogul și
înțelegerea cu persoane de alte credințe.
Un alt exemplu ar putea fi Credința Bahá'í, care
susține că toate credințele majore au aceeași bază spirituală, provin din
aceeași sursă divină (Dumnezeu) și diferă doar în învățăturile lor sociale,
după necesitățile epocilor în care au fost revelate.
MultiAlismul: totul este deschis
Din scurta evaluare precedentă, se observă, fără a
intra în profunzimea sistemelor de bază pe care le-am discutat, că este dificil
să includem strict și exclusiv unele doctrine non-occidentale (sau chiar
occidentale!) într-un grup sau altul. În anumite doctrine, ideologii sau idei
se recunosc componente din diferite sisteme. Unele credințe sunt clasificate ca
moniste, dar conțin clar și componente de pluralism; altele, pe de altă parte,
sunt clasificate ca non-dualiste, dar nu pot fi clasificate strict ca sisteme
UniPolare sau PluriPolare. Nici conceptul de non-dualitate, un fir comun în
Taoism, în Budismul de tip Mahayana sau Advaita Vedanta (Loy, 1998), nu este
suficient, fiind un concept destul de vag, care ar putea include în cele din
urmă orice nu se încadrează într-un sistem de gândire BiPolar, indiferent de
distincții sau mutații.
Numeroase școli de gândire au examinat extensiv
dinamica dintre opozițiile și . Aceste concepte sunt cunoscute sub diverse
denumiri: dialectică, Yin-Yang, maniheism, dualism, Dharma-Adharma și multe
altele. Totuși, partea neutră (sau indeterminată) () dintre aceste opoziții a
fost mai degrabă ignorată sau retractată. Neutrul sau indeterminatul, așa cum
am subliniat în studiile mele de teorie neutrosofică (Smarandache 2002, 2013),
intervine de obicei în dinamica (sau conflictele) dintre părți, înclinând balanța
într-o direcție sau alta. Granițele dintre opoziții pot fi ori fluide (când
există o oarecare suprapunere sau o parte indeterminată/neutră între opuși),
ori rigide (când și sunt clar separate).
În ocazionalism, de exemplu, Dumnezeu este un element
neutru (1>) între minte (1>) și corp (1>), ca un caz particular, adică
unde există o singură dinamică, între 1> și 1> (o singură triadă
neutrosofică). În MultiAlism, există dinamici între multe triade neutrosofice:
(1>, 1>, 1>), (2>, 2>, 2>), ... ; și așa mai departe.
Prin convenție, folosim prefixul „pluri” atunci când
vorbim despre elementele unui singur sistem și „multi” atunci când vorbim
despre elementele mai multor sisteme. Prin urmare, Sistemul PluriPolar acceptă
(și se ocupă de) dinamica opozițiilor, dar nu (de) neutralitățile sau
indeterminările dintre acestea: <(pluri)A> + <(pluri)antiA> = ∞.
Această observație simplă a stârnit ideea unui
construct generalizator și integrativ în care să fie acomodate teoriile care
combină părți din mai multe sisteme. Denumim, în mod nepretențios, acest
construct „multialism” și îl diferențiem clar de ‘pluralism’, numind sistemul
asociat „sistem multialist”, concepându-l ca un „Sistem MultiPolar” care
acceptă (și este deschis la) combinații de opoziții și neutralități
(indeterminări), e.g.: <(multi)A> + <(multi)neutA> +
<(multi)antiA> = ∞.
Sistemul MultiPolar acceptă (și se ocupă de)
neutralitățile și indeterminările dintre opoziții, dar nu este neapărat să le
și conțină. Astfel, Sistemul MultiPolar este o extensie a Sistemului
PluriPolar. Să testăm două exemple din
religie înainte de a reveni cu studii mai aprofundate în lucrări ulterioare.
Zoroastrismul
Zoroastrismul
oferă o imagine perplexă a unei religii a cărei adepți venerează mai multe
ființe sacre, numite yazatas, pe lângă o singură zeitate, Ahura Mazda (sau
Ohrmazd în persana mijlocie)[6]. (Despre starea și perspectivele studiului
acestei religii, o lectură obligatorie este Stausberg, 2008). Acești yazatas[7]
- care amintesc într-un fel de zeii tutelari romani Lares[8] - includ obiecte
sau fenomene naturale (pământ, apă, vânt, soare, lună etc.). Alte zeități
individuale își manifestă prezența, printre care Anahita (fertilitatea),
Armaiti (gândirea corectă), Ai (răsplata) sau Rasnu (‘justiția’). În plus,
Ahura Mazda se confruntă cu o puternică opoziție din partea personificării
răului, Ahreman - în persana mijlocie (sau Angra Mainyu în avestană). Scopul
său unic este să distrugă lumea bună a lui Ohrmazd. Aceasta face ca
Zoroastrismul, după Hintze, să fie atât dualist, politeist, cât și monoteist
(un “mixt de trăsături aparent monoteiste, politeiste și dualiste”, Hintze,
2014, 225 și urm.), într-o încercare de a pune capăt dezbaterilor din
literatura de specialitate care au variat de la definirea Zoroastrismului ca un
„monoteism dualist” (Gnoli, 1994, 480) până la un „dualism monoteist”
(Schwartz, 2002, 64). La acestea se adaugă interpretările existenței unei
Triade Divine sau a unei triade dialogice în Zoroastrism: „Zeitatea nu este
monadică, ci o triadă dialogică (și pot exista și alte aspecte) care există în
relație” (Louchakova-Schwartz, 2018, 481). În plus, să observăm
caracteristicile neutrosofice evidente ale yazatas: echilibrul între bine și
rău se înclină în funcție de acțiunile lor (neutrosofice) (vezi supra, 2.3).
În abordarea noastră, aceste caracteristici fac ca
Zoroastrismul să fie o religie multialistă, incluzând elemente din toate
sistemele de bază: [Ohrmazd] + <(multi)A> [zeități] + [acțiuni ale
yazatas] + [Ahreman] = ∞.
Vedanta și școlilele neo-Vedanta
Alte exemple de multialism derivă din interpretările
diferite ale Vedantei. În mod independent, școlile Vedanta pot părea complet
distincte din cauza discrepanțelor semnificative în ontologie, soteriologie și
epistemologie. Să amintim principalele școli de Vedanta și interpretările lor:
Advaita (non-dualism), Dvaitadvaita (diferență și non-diferență),
Vishishtadvaita (non-dualism calificat), Dvaita (dualism), Suddhadvaita
(non-dualism pur), Achintya-Bheda-Abheda (diferență și non-diferență
ireconciliabile) (Isaeva, 1992; Clooney, 1993).
Apropiindu-ne de zilele noastre, dezvoltările moderne
(așa-numitele școli neo-Vedanta) au propagat ideea că divinul, absolutul,
există în toate ființele umane. Acceptarea mai multor tipuri de cult este o
componentă cheie a filozofiei lui Swami Vivekananda, un exponent neo-Vedanta,
care subliniază ideea de acceptare, mai degrabă decât toleranță. Această școală
neo-Vedanta consideră că niciun alt tip de cult nu este incorect. Viața este o
călătorie de căutare de la un adevăr la altul, de la un adevăr mai mic la unul
mai mare. Adevărul nu este proprietatea nimănui, iar natura tuturor sufletelor
este adevărul. De fapt, Vivekananda „reconcilează Dvaita sau dualismul și
Advaita sau non-dualismul” (Sooklal, 1993, 48).
După Vivekananda, omul perfect deține și stăpânește
componente ale filozofiei, misticismului, pasiunii și acțiunii în măsura
potrivită pentru a crea un întreg armonios echilibrat (Ibidem, 42). Așadar,
aceste componente ar trebui să existe într-un mod echilibrat (și, astfel,
neutrosofic) mai degrabă decât doar în pluralitatea lor, și totuși fiind
manifestări monistice ale unuia, adică: + <(multi) A> + , ceea ce ne face
să o considerăm o doctrină multialistă.
Concluzii
Ca o extensie a conceptelor de „pluralism”,
„neutrosofie”, „neutrosofie rafinată”, „mulțime neutrosofică rafinată”,
„mulțime multi-neutrosofică” și „plitogenie” (Smarandache 2002, 2013, 2017,
2019, 2021, 2023a, 2023b, 2023c), am introdus în acest scurt articol conceptul
de MultiAlism, căruia îi corespunde un sistem de gândire MultiPolar. Un avantaj
posibil al acestui sistem ar putea fi eliberarea altor sisteme, în special a
sistemului PluriPolar, de ambiguități, unde elementele plurale – mai mult sau
mai puțin egale - coexistă sau sunt tolerate și conțin și opozițiile lor, dar
nu neutralitățile sau indeterminările dintre ele; în timp ce sistemul
MultiPolar este deschis pentru a accepta, în combinații și mutații variate,
opozițiile și neutralitățile sau indeterminările dintre ele, din mai multe
sisteme. Cu alte cuvinte, sistemele UniPolare, BiPolare, TriPolare și
PluriPolare sunt sisteme uni-valente (unul le exclude pe celelalte), în timp ce
Sistemul MultiPolar este un sistem multi-valent (în care sunt incluse mai multe
sisteme) și acceptă neutralități și indeterminări între opoziții.
Bibliografie
- Brauer, Ethan (2023). A Classical Modal Theory of
Lawless Sequences. Bulletin of Symbolic Logic 29 (3):406-452. JSTOR,
https://www.jstor.org/stable/27253534. Accesat: 23 decembrie 2023.
- Clooney, Francis Xavier (1993). Theology after
Vedānta: An experiment in comparative theology. SUNY series, toward a
comparative philosophy of religions. Albany: State University of New York
Press.
- Cottingham,
J. (1985). Cartesian Trialism. Mind, 94(374), 218–230.
http://www.jstor.org/stable/2254747. Accesat: 20 decembrie 2023.
- Cottingham, J. (2021). ‘Swinburne’s hyper-Cartesian
dualism’. În: M. Iwanicki (ed.), ‘Symposium on Richard Swinburne’s Are We Souls
or Bodies? with replies by the author’, Roczniki Filozoficzne, LXIX(1), 21-29.
- Flood, Gavin (1996). An Introduction to Hinduism.
Cambridge: Cambridge University Press.
- Gnoli, Gh. (1994). Le religioni dell'Iran antico e
Zoroastro. În: G. Filoramo (ed.), Storia delle religioni, vol. I: Le religioni
antiche. Roma & Bari: Laterza, pp. 455-498.
- Hintze, A. (2014). Monotheism the Zoroastrian Way.
Journal of the Royal Asiatic Society, 24(2), 225–249.
http://www.jstor.org/stable/43307294. Accesat: 16 decembrie 2023.
- Isaeva, N. V. (1992). Shankara and Indian
Philosophy. SUNY series in religious studies. Albany, NY: State University of
New York Press.
- James, William (1890). The Principles of Psychology.
New York, Henry Holt and Company.
- Louchakova-Schwartz, Olga (2018). Intersubjectivity
and Multiple Realities in Zarathushtra ‘s Gathas. Open Theology, 4(1), 471-488.
https://doi.org/10.1515/opth-2018-0036
- Loy, David (1998). Nonduality: A Study in
Comparative Philosophy. New Jersey: Humanities Press.
- Owen, H. P. (1971). Concepts of Deity. London:
Macmillan, 1971.
- Sooklal, Anil (1993). The Neo-Vedanta Philosophy of
Swami Vivekananda. Nidan, 5, 33-50.
- Schwartz, Martin (2002). How Zarathushtra Generated
the Gathic Corpus: Inner-textual and Intertextual Composition. Bulletin of the
Asia Institute, 16, 53–64. http://www.jstor.org/stable/24049159. Accesat: 13
decembrie 2023.
- Smarandache, Florentin (2002). Neutrosophy, A New
Branch of Philosophy. Multiple Valued Logic / An International Journal, 3:
297-384. https://digitalrepository.unm.edu/math_fsp/24. Accesat: 15 decembrie
2023.
- Smarandache, Florentin (2013). n-Valued Refined
Neutrosophic Logic and Its Applications to Physics Progress in Physics, 4,
143-146, 2013, https://fs.unm.edu/RefinedNeutrosophicSet.pdf. Accesat: 15
decembrie 2023.
- Smarandache, Florentin (2017). Plithogeny,
Plithogenic Set, Logic, Probability, and Statistics, 143 p., Pons, Brussels,
Belgium, https://fs.unm.edu/Plithogeny.pdf. Accesat: 15 decembrie 2023.
- Smarandache, Florentin (2019). Neutrosophic Set is a
Generalization of Intuitionistic Fuzzy Set, Inconsistent Intuitionistic Fuzzy
Set (Picture Fuzzy Set, Ternary Fuzzy Set), Pythagorean Fuzzy Set (Atanassov’s
Intuitionistic Fuzzy Set of second type), q-Rung Orthopair Fuzzy Set, Spherical
Fuzzy Set, and n-HyperSpherical Fuzzy Set, while Neutrosophication is a
Generalization of Regret Theory, Grey System Theory, and Three-Ways Decision
(revisited), Journal of New Theory 29 (2019) 01-35; arXiv, Cornell University,
New York City, NY, USA, pp. 1-50, 17-29, November 2019,
https://arxiv.org/ftp/arxiv/papers/1911/1911.07333.pdf ; University of New
Mexico, Albuquerque, USA, Digital Repository, pp. 1-50,
https://digitalrepository.unm.edu/math_fsp/21, https://fs.unm.edu/Raspunsatan.pdf.
Accesat: 15 decembrie 2023.
- Smarandache, Florentin (2021). Introduction to
Plithogenic Logic as generalization of MultiVariate Logic. Neutrosophic Sets
and Systems 45 (1):1-7,
https://fs.unm.edu/NSS/IntroductionPlithogenicLogic1.pdf. Accesat: 15 decembrie
2023.
- Smarandache, Florentin (2023a). Nidus idearum.
Scilogs, XII: seed & heed. Exchanging ideas with Pritpal Singh, Mohamed
Abobala, Muhammad Aslam, Ervin Goldfain, Dmitri Rabounski, Victor Christianto,
Steven Crothers, Jean Dezert, Tomasz Witczak. Miami, Florida, USA: Global
Knowledge, https://fs.unm.edu/NidusIdearum12.pdf. Accesat: 15 decembrie 2023.
- Smarandache, Florentin (2023b). Introduction to the
MultiNeutrosophic Set. Neutrosophic Sets and Systems, 61, 89-99. DOI:
10.5281/zenodo.10428599, https://fs.unm.edu/NSS/MultiNeutrosophicSet.pdf.
Accesat: 2 decembrie 2023.
- Smarandache, Florentin (2023c). The Fluid Margin
between Physical Causal Closure and Non-Physical Causal Closure, extended to
The Neutrosophic Causal Closure Principle. Qeios ID: 5BRKC7, London, 1-4,
November 22, https://fs.unm.edu/ScArt/FluidMargin.pdf. Accesat: 15 decembrie
2023.- Stausberg, M. (2008). On the State and Prospects of the Study of
Zoroastrianism. Numen, 55(5), 561– 600. http://www.jstor.org/stable/27643340.
Accesat: 15 decembrie 2023. - Tanabe, Juichiro. (2016) Buddhism and Peace Theory:
Exploring a Buddhist Inner Peace. International Journal of Peace Studies,
21(2), 1-14.
https://www3.gmu.edu/programs/icar/ijps/vol21_2/Tanabe%20FINAL.pdf. Accesat: 17
decembrie 2023.
- Wolff, Christian. Vernünfftige Gedancken von den
Kräfften des menschlichen Verstandes & ihrem richtigen Gebrauche in
Erkäntnis der Wahrheit. Halle: Renger, 1713; reprinted in Christian Wolff,
Gesammelte Werke. Edited and complied by J. Ecole, J. E. Hofmann, M. Thomann
and H. W. Arndt, Volume 1. Hildesheim: Georg Olms Verlagsbuchhandlung: 1965. —
traducere în engleză: “Preliminary Discourse Concerning Philosophy.” În: Logic,
or Rational Thoughts on the Powers of the Human Understanding with their Use
and Application in the Knowledge and Search of Truth [German Logic]. London:
Printed for L. Hawes, W. Clarke, and R. Collins, 1770, pp. 1–8. Online:
https://hdl.handle.net/2027/pst.000003010372. Accesat: 15 decembrie 2023.
- Wolff, Christian. Psychologia rationalis, methodo
scientifica pertractata, qua ea, quae de anima humana indubia experientiae fide
innotescunt, per essentiam et naturam animae explicantur. 2nd ed.; Francofurti
& Lipsiae: officina libraria Rengeriana, 1740; 1st ed., 1734.
-----------------------------------------
[1]
Griffin, N. (1998). ‘Neutral monism’. În: The Routledge Encyclopedia of
Philosophy. Taylor and Francis. Online:
https://www.rep.routledge.com/articles/thematic/neutral-monism/v-1. Accesat: 23
decembrie 2023.
[2] Care
l-a condus pe Brauer la o teorie numită MCLS.
[3]
O’Conaill, D.(2019). ‘Monism.’ În: The Routledge Encyclopedia of Philosophy.
Taylor and Francis. Online:
https://www.rep.routledge.com/articles/thematic/monism/v-2. Accesat: 21
decembrie 2023.
[4]
Hettche, Matt and Corey Dyck, ‘Christian Wolff’. În: The Stanford Encyclopedia
of Philosophy (2019), Edward N. Zalta (ed.). Online:
https://plato.stanford.edu/archives/win2019/entries/wolff-christian. Accesat:
17 decembrie 2023.
[5]
Leeming, D.A. (2014). ‘Brahman.’ În: Leeming, D.A. (eds) Encyclopedia of
Psychology and Religion. Springer, Boston, MA. Online:
https://doi.org/10.1007/978-1-4614-6086-2_9052. Accesat: 16 decembrie 2023.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu