Țipăt
în pustiu
~*~
v-ați
așteptat să scot din gușă triluri
torent
de șoapte armonii celeste
dar
din gâtlej când mă-nălțam pe creste
ieșeau
văpăi pentru aprins trotiluri
am
răgușit de-atâtea flori oneste
sădite-n
colb slinos lângă aziluri
și
de-nghițit necrotice fitiluri
rămase-n
plex și splină indigeste
nu
mai sunt mierla gângurind spre astre
cu
sunet cald în trup de-a pururi viu
iar
susurul cu unduiri albastre
s-a
prefăcut într-un stupit sălciu
ademenind
în jurul lui dezastre
prea
ostenit de-un țipăt în pustiu
~*~
Adrian
Munteanu
(din
volumul Paingul Orb, Arania, 2020)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu