AnnaNoraRotaru - PE-UNDEVA, ÎNTR-O GARĂ...

 

PE-UNDEVA, ÎNTR-O GARĂ...

#AnnaNoraRotaru - autor

 

 

~*~

 

În trenul, cel sortit vieții mele, m-am urcat,

În zi de toamnă, într-o gară mică și pustie...

Bagajul nu-mi fusese cine știe ce-ncărcat,

La-ndemână, cu ce avui m-am descurcat,

Luând de-a valma amintiri, păstrate-n cutie

Și-n mână o bucată de hârtie,

 

În care era scris când și-unde m-am născut,

Cine mi-era taica meu și cine mi-era muma...

Dar ei s-au dus... și am rămas fără de scut,

Cum putui mai bine am răzbit și am crescut

Pe unde mers-au pașii, am iubit locul, huma,

Furtuna, ceața, ploile și bruma...

 

N-avui de dinainte vreun bilet în buzunar,

Dar nici taxatorul nu mi-a venit să-mi ceară...

Îmi aleargase trenul, tot mai repede, hoinar,

Trecând prin gări pustii, în beznă, fără felinar,

Neprinzând de veste, de sunt zori sau seară,

De mă prinde noaptea-n gheară...

 

Mă-nvățasem însă, noaptea cum să o iubesc,

Deși cu teamă, mi-a fost bun însoțitor la drum...

Chiar dacă nu pre-am avut cu cine să vorbesc,

M-a-nvățat ea, cum fără lună, stele să răzbesc,

Să-nfirip flacăra vieții suflând chiar și în scrum,

Știind că țâșnește focul unde-i fum...

 

Și-acuma, gâfâind, pufnind, mai aleargă trenul,

Dar, n-am cum să știu, când se va opri și unde...

Hai, taxatorule, de suna-va ceasul zi-mi refrenul

Melodiei „Eternitate” și m-ajută să găsesc Edenul,

Grădină mult visată, ce impostorilor li se ascunde

Dar, poate harul e sortit să mă inunde...

 

~*~

________________ NORA _______________

versuri din vol. _ „Peregrin tăcut prin timp”_

Din Ciudanovita in Shanghai - Si sa mai zici ca nu exista Dumnezeu!