Marian Ilie - Manolescu
Mai Vechi
Solenoid e un roman inegal
şi dezarticulat, cu pagini absolut de prisoscînecat într-un talmeş-balmeş de
simboluri”, scrie Nicolae Manolescu în ultimul număr al
revistei „România literară” despre ultima carte a lui Mircea
Cărtărescu!
„O vreme, lectura m-a împins să cred că, de fiecare
dată, bulgărele de zăpadă iniţial se va transforma în avalanşă. Iată o posibilă
construcţie romanescă, mi-am spus. Dar autorul a părăsit repede ideea, dacă va
fi avut-o, şi reluările, mereu din alt punct, dar mereu aceleaşi, n-au mai avut
spor. Construcţia romanului a rămas astfel în stadiul de şantier”.
Concluzia lui Manolescu ar trebui să-l îngrijoreze pe
Mircea Cărtărescu: „Solenoid se sfîrşeşte banal, chiar
din punct de vedere al scenariului autorului... Solenoid este
un roman amorf, fără o construcţie limpede, în orice caz, vizibilă cu ochiul
liber, curgând la întîmplare, pe măsură ce e scris, încrustînd în epica lui
poveşti diverse şi minunate, biografii legendare, parabole strălucitoare, dar
lăsîndu-ne finalmente sur notre soif. Păcat!”.
Semnificativ este faptul că anul acesta este pentru
prima oară cînd Mircea Cărtărescu nu mai este propunerea Uniunii Scriitorilor
din România pentru Premiul Nobel! În acest fel, toată investiţia de ani de zile
care s-a făcut de către ICR-ul lui Patapievici se năruieşte, dovedindu-se încă
o dată că un lucru artificial creat nu poate să aibă viaţă lungă.
Norbert Mappes Niediek din
cotidianul german „Frankfurter Rundschau” îi pune
definitiv lui Cărtărescu pecetea de „plagiator”.
Nicolae
Manolescu în „Istoria critică a literaturii române” şi-a luat
o serioasă marjă de siguranţă, considerînd opera lui Cărtărescu „atinsă
uneori de aripa geniului, minoră alteori”!
Cîteva
versuri din volumul „Nimic”, apărut tot la Humanitas în
2010, în care cuvîntul cel mai des folosit de Cărtărescu este „mişto”:
-„o
femeie mişto, pulpe mişto” (p.
57).
-„Nimeni
nu mă fute la cap.” (p. 73).
-„Mişto miroase
a pământ/ când vine metroul” (ib.).
-„Văd
în schimb o fată tânără şi dulce într-un tricou mişto.” (p.
95).
-„era
aşa mişto încât mi-a ars
inima” (p. 96).
-„Mişto e
Calea Moşilor privatizată.” (p. 100).
-„E
foarte mişto Calea Moşilor.”
(p. 102).
-„cu
viaţa lui futută definitiv.” (p. 107).
-„Ce-i
mai mişto pe lume decât să te fuţi?” (p. 17).
Pentru
comformitate, postez mai jos unul din linkuri, cu mentiunea ca articolul aparea
ca editorial in Romania literara in ianuarie 2016 - deci acum mai bine de 8
ani, timp in care in Cartarescu s-a continuat pomparea de bani si innaltarea de
osanale, literatura romana fiind vaduvita de accesul pe piata externa al unor
valori autentice - sub privirile (mult prea) ingaduitoare ale regretatului
presedinte al USR, cel care l-a si lansat in literatura romana pe cel criticat.
Intortocheate mai sunt caile... domeniului literar, la noi!
https://www.cotidianul.ro/nicolae-manolescu-desfiinteaza-romanul-solenoid-al-lui-mircea-cartarescu/#google_vignette
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu