IOAN
MICLĂU-GEPIANU:
Calea
Luminilor !
Privesc la norii tulburi, privesc la oameni tulburi,
apoi la pomii din gradina mea.
Încerc filosofia omului simplu din popor, căci cu cei
din cultură și educația de azi nu te prea poți prinde a filosofa. Totul e ceva
de nedescris, pare o negură ce se stratifică spre a atinge neapărat punctul de
rupere a norilor. Aceasta rupere are sa fie, vorba lui Nemoianu, apropierea de
adevăr, iar eu o numesc “Calea luminilor”.
Unii pomi din gradina mea, sunt așa de bătrâni încât
li se usucă crengile, nu mai dau nici fructe. Primul semn care mă face sa
sesizez uscarea este ipotența și lipsa de sevă din care să înmugurească noi
frunze/idei vorbind despre oameni!
Aceasta mă face să mă gândesc la noi și tinere plante,
care trebuiesc în gradină/Țara, căci despre această gradină vorbesc, așadar mă
preocupă grija de creșterea acestor tinere mlădițe ce vor aduce în continuare
rod și înfrumusețarea gradinii dădătoare de viață! Căci este grădina noastră
cea dovedită cu actele Istoriei din veacuri imemorabile, ce alte dovezi se tot
caută dacă avem noi dreptul la pășunile mioritice!? Auzi-ne Doamne Dumnezeule
Sfinte din Ceruri!
Se apropie ruperea, vânturile sunt și mai aprige, și
înțelegem limpede ceea ce ne avertiza Bisericile, despre acea agresiune
contra tinerilor mlădițe, contra acelor mlădițe cu misiunea naturală și sfântă
a asigura continuitatea vieții grădinei Maicii Sfinte, a îngrijirii
rădăcinilor/tradțiilor Neamului, căci tinerii sunt pomii acestei grădini
romanești atât de necesară a fi îngrijită.
Calea luminilor se întrezărește, iată, fulgerele ce
spintecă norii tulburi/apogeul uscării politice la popoare! Fulgerele din lume,
lunecarea apelor și pământurilor, din orbecăirea “de-a baba oarba” între țările
Europei, uscarea financiara a băncilor năpădite de corupții și înșelăciuni.
Dumnezeu vede, și știe că, îndreptarea minților oamenilor lepădați de acea
iubire, de acea cale a păcii din suflete, trebuiesc refăcute! Dumnezeu este
Gradinarul cel harnic și sârguincios care va îngriji grădina Maici Domnului,
curățind-o de uscături…, înșelătorii și îmbogățiri prin furturi,
precum si de profeții mincinoși cărora le sclipesc ochii la vederea averilor,
luxului și lenevirilor.
Să nu ne alipim întunericului, ci să observăm luminile
adevărului ce se apropie!”
Părinților, și numai părinților le revine sarcina
creșterii sănătoare a copiilor lor!”
Cu revoluțiile s-au văzut impactele,
întindeți-vă mâinile frățește cu cei de aproape sau de-departe,
păstrați-Vă sângele și sufletele, iubiți-vă familiile, vatra, casa și masa,
căci acestea merită marile sacrificii! Iar scaunele domniilor sunt în mâna lui
Dumnezeu, păcatele sunt ale tuturor, răsplata nu a lipsit însă niciodată, chiar
dacă vine mai încet ori mai cu răbdare, și să nu uităm căci acesstea, spun
Sfintele Scripruri, pot ajunge până-n a patra generație a unui făcător de
multe rele poporului sau aproapelui!” Și raiul și iadul sunt realități
pământene, omul pământean și le face, căutând după
bine dar dând răul altora!
”Conducătorul bun este acela care-și iubește sincer pe
cei ce-i cârmuiește, iar pe vecinii săi cu ură nu-i vorbește, nici înșeală și
nici asuprește”.
(din scrierile vechilor cronicari).
( articol revăzut).
3/11/2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu