OAMENII
LUI ZUCKERBERG
Iulie
10, 2025
E greu să oferi o concluzie de o singură frază, chiar
dacă lunga, a celor 380 de pagini ale recentei cărți publicate de Sarah Wynn
Williams, Careless People: A Cautionary Tale of Power, Greed, and Lost Idealism
/ Oameni negligenți, o poveste de atenționare privind puterea, lăcomia și
idealismul pierdut. Fostă angajată la Facebook, Williams prezintă aspecte
inedite din politicile și strategiile de muncă și performanță ale uriașei
corporații și mișcări globale fondate și conduse de Mark Zuckerberg de mulți ani.
[Link: https://www.nytimes.com/.../careless-people-sarah-wynn...]
Aparitie editoriala
Cartea acoperă o perioadă relativ scurtă de timp, cea
în care Williams a muncit pentru Facebook, între 2011 și 2017 în poziția de
Manager al Politicilor Publice Globale (Manager of Global Public Policy). Fără
succes, Facebook a încercat prin acțiuni în tribunale să oprească publicarea
cărții.
Williams a lucrat cot la cot cu Zuckerberg și liderii
de vârf ai companiei aproape zilnic pe perioada cât a făcut parte din echipa de
conducere, și deci are cunoștințe profunde și unice. La începutul anului ea a
depus mărturie în Congresul american privind modul în care Facebook a obținut
acces la piața din China, angajându-se, în schimb, să transmită datele private
ale urmăritorilor FB din China către autoritățile comuniste, și să cenzureze
ori să blocheze comentariile disidenților chinezi sau cele solicitate de
comuniștii chinezi.
Williams este relativ tânără, fiind născută în 1980.
Provine din Noua Zeelandă, unde s-a născut, și crescut într-un mediu urban și
rural. O familie cu 4 copii, părinții ei au fost relativ stricți cu ea și cu
ceilalți copii. Iubeau natura și oceanul, unde copiii erau duși în fiecare an,
în vacanță.
În 1993, Williams e atacată de un rechin, dar
supraviețuiește. Face dreptul și devine avocat în domeniul drepturilor civile,
apoi e trimisă ca diplomat la delegația ONU a țării ei la New York.
De la o vreme lucrează și pentru Ambasada Noii
Zeelande în Washington, dar începe să aspire spre o viață mai de impact. Este
impresionată de ascensiunea și influența tehnologiei în domeniul comunicării,
dându-și seama că media socială va deveni unealta cea mai influentă pentru
influențarea cetățenilor planetei.
Își pune în minte să lucreze pentru Zuckerberg, în
poziția de Global Policy Advisor / Consilier Politic Global. Până atunci
Facebook avea o diplomație privată, relativ limitată și neperformantă. Williams
și-a dorit să schimbe asta pentru Facebook.
Germania solicita cenzura
După multe respingeri, începe munca pentru FB în iulie
2011, în biroul din Washington. Începe jos, dar muncește cot la cot cu liderii
influenți ai FB. Primește delegații străine care vizitau Casa Albă, iar apoi se
întâlneau cu liderii de la FB pentru a discuta influența platformei în țările
lor.
Una dintre delegațiile notabile a fost cea a
Germaniei, care a solicitat FB să cenzureze urmăritorii FB din Germania.
Williams e șocată de solicitarea germanilor, spunându-le „we believe in free
speech / noi credem în libertatea cuvântului”. Germanii, însă insistă,
atenționând că vor urma consecințe.
Ca urmare a unor incidente similare (care au inclus
Canada, India, Australia), FB adoptă cunoscutele „Community Guidelines /
Politicile Comunitare” pe care angajații FB le folosesc și astăzi pentru a tria
mesajele urmăritorilor.
Compensația oferită lui Williams era mică chiar în
comparație cu cea a secretarelor de la Facebook. Secretarele erau angajate de
mulți ani și dețineau cantități mari de acțiuni care valorau milioane de
dolari. Unul dintre aspectele care au șocat-o pe Williams a fost bogăția și
extravaganța angajaților Facebook din Washington.
Încep vizitele internaționale ale lui Williams,
obiectivul acestora fiind creșterea prezenței Facebook în țările vizitate și a
vizibilității globale. Uneori, Williams călătorea singura, iar alteori cu o
delegație din care făcea parte și Zuckerberg. Sarcina lui Williams era să
pregătească întrunirile lui Zuckerberg, conferințele de presa, punctele de
discuție, protocolul.
L-a însoțit pe Zuckerberg în Panama, Columbia, Peru,
China, Japonia, Coreea de Sud. A călătorit singură în Myanmar, India, Turcia.
Nu de puține ori participa la întruniri ONU sau întruniri internaționale,
precum Organizația Statelor Americane, unde îi facilita întruniri lui
Zuckerberg cu președinți și prim-miniștri.
Vizite prezidentiale
În Cartagena (Columbia) s-au întâlnit și cu Obama,
Hillary Clinton, dar premierul canadian a refuzat să se întâlnească cu
Zuckerberg. În general, scrie Williams, Facebook avea o reputație șubredă pe
lângă liderii mondiali. Unii îl blamau pe Zuckerberg pentru că au pierdut
alegeri, alții îl apreciau tocmai pentru că, folosind Facebook, au câștigat
alegeri.
Un exemplu relatat cu interes de Williams a fost
călătoria lor în Indonezia, unde președintele a câștigat alegerile folosind
Facebook pentru diseminarea mesajului lui politic. Zuckerberg a fost primit cu
ovații în Indonezia, ajungând într-o piață, împreună cu președintele țării,
unde o mulțime mare de oameni i-au înconjurat, din curiozitate, Zuckerberg
fiind îngrijorat că nu va scăpa cu viață.
Zuckernberg, însă, nu a fost la fel de norocos cu alți
lideri. Pe lângă primul ministrul canadian, nici Merkel nu a vrut să se
întâlnească cu el, nici Xi. Urmărea să fie aproape de ei în conferințele
internaționale pentru a se poza.
În octombrie 2012, Facebook ajunge la 1 miliard de
utilizatori. De la o vreme Zuckerberg intenționează să candideze la președinția
Americii, vizitează „locurile sfinte” ale campaniilor tradiționale (Iowa,
Texas), dar nu prinde tracțiune electorală.
Insarcinata si perseverenta
Între timp, viața socială a lui Williams evoluează și
ea. Trăiește cu un jurnalist de la Financial Trimes (Londra) în SUA, și pe
perioada celor 6 ani de muncă la Facebook Williams aduce pe lume trei copii,
toți fetițe. Nu știm nimic despre viața ei spirituală, căci nu discută
subiectul de fel. A născut greu fiecare copil, fiind aproape de moarte când a
născut-o pe a doua fetiță. Nu puțini din colegii ei erau surprinși că ea „duce
sarcinile până la capăt.”
Uneori Williams muncește zăcând în patul de spital. E
supusă unor complicații medicale serioase, dar nu se lasă. Soțul o ajută să
crească copiii. Uneori duce copiii cu ea în călătoriile internaționale pe care
le face pentru Facebook, călătoriile ei fiind pline de detalii interesante și
inedite, dar și de peripeții. De exemplu, prima sarcină i se confirmă în
Myanmar, într-o cameră insalubră de hotel, unde la vremea aceea junta militară
era încă la putere. Williams se întâlnește cu generalii juntei să-i convingă să
accepte Facebook la ei în țară. Nivelul extrem de nedezvoltat al Myanmar o face
pe Williams să-și dea seama că aplicație nu va izbuti. Myanmar blochează
accesul Facebook pe toata durată muncii lui Williams pentru companie.
Davos
Interesante sunt mai ales participările lui Williams
la întrunirile din Davos. La una dintre ele o duce și pe fiica ei recent
născută, împreună cu soțul ei. Lideri ai Facebook participă și ei, Zuckerberg
participă prin zoom, și Williams îi pregătește discursul. Zuckerberg se
confruntă cu ostilitatea instituțiilor europene pentru că evită impozitarea
profitului pe care îl face în UE. La fel în Brazilia și în alte țări. Strategia
Facebook se schimbă pentru a angaja forță de muncă din țările în care avea utilizatori.
Unul dintre proiectele pe care Zuckerberg le-a
inițiat, la sugestia lui Williams, a fost facilitarea accesului la Facebook a
populației rurale. O experiență inedită în acest sens este vizita lor în
Columbia, în 2014, unde, după ce sunt primiți cu fast la Bogota, sunt puși
într-un avion militar și duși în zona de conflict, în junglă, unde Zuckerberg
se întâlnește cu președintele țării care îi demonstrează că acolo nimeni nu
poate accesa Facebook.
Un alt fapt inedit din cartea lui Williams a fost
vizita lui Zuckerberg în Coreea de Sud, în 2013, unde la vremea aceea el avea
mandat de arest. (Paginile 111-114) Călătoriile internaționale erau făcute cu
avionul privat a lui Zuckerberg. Williams redă detalii interesante, meniul
favorit a lui Zuckerberg fiind friptura de pui și burgerii.
Uneori ajung la întâlnirile cu președinții târziu,
sunt ținuți în trafic, telefoanele nu funcționează, nu au semnal, și tot
anturajul intră în panică. Treaba lui Williams este să țină întreaga echipă
calmă și să rezolve diplomatic discrepanțele cu oficialitățile locale. La unele
întruniri internaționale organizatorii nu îi permit lui Zuckerberg să
vorbească, la altele îi dau timp puțin, iar la altele îl pun să vorbească la un
moment nepotrivit (de exemplu, ultimul dintre vorbitori). Uneori e nemulțumit că
i se alocă un loc în spatele auditoriului, în loc de un scaun mai în față.
China
Una dintre cele mai complicate călătorii e cea din
China în 2014, unde autoritățile chineze îi promit acces lui Zuckerberg în
China dacă el dă Chinei datele de contact ale utilizatorilor Facebook din Hong
Kong. Zuckerberg, scrie Williams, agreează. (Pagina 144) Zuckerberg ajunge să
vorbească în plenul ONU, în septembrie 2015, unde se vede și cu Merkel. Apoi
demarează o politică de manipulare a algoritmilor pentru promovarea ori
blocarea candidaților lui preferați.
În 2016, Primul Ministru al Marii Britanii, Cameron,
îi solicită lui Zuckerberg ajutorul să prevină câștigarea referendumului
Brexit. În același an, 2016, Trump dibuie mai bine decât Clinton că trebuie să
folosească Facebook. A cheltuit mai mulți bani pentru reclame politice și, în
final, a câștigat alegerile.
Relațiile lui Williams cu managerii Facebook se
complică după ce unul dintre bărbați își ațintește ochii pe ea. Uneori
participă la întrunirile pe Zoom doar el cu ea, el fiind în pat, în pijamale.
Lucrul acesta a deranjat-o pe Sara și după mai mule
situații de acest gen a raportat situația. A fost întrebată de mai multe ori
dacă vrea ca Facebook să investigheze plângerea ei, și după ce a insistat, a
fost destituită din funcție. (Paginile 288-300)
Și totuși, dacă am încerca o concluzie principală a
cărții, am sugera fraza de la finalul introducerii cărții, unde Williams scrie
despre oamenii lui Zuckerberg ca fiind „a bunch of fourteen-year-olds who’ve
been given superpowers and an ungodly amount of money as they jet around the
world to figure out what power has bought and brought them / o mulțime de
adolescenți de 14 ani cărora le-au fost date superputeri și o suma exorbitantă
de bani și care călătoresc în jurul lumii să vadă ce au reușit să cumpere cu
puterea lor ...” (Pagina 6)
Cartea e mult mai vastă decât ni-am propus noi să o
detaliem. O recomandam celor interesați de subiect. Ea însă trebuie luată cu o
doză de scepticism. Sara își descrie propriile perspective, selectează
segmentele dorite de ea din conversații și evenimente și tinde să critice
uneori prea aspru pe colegii ei care nu agreau cu ideile ei. Din care cauză,
cartea suferă de imparțialitatea care s-ar impune unei cărți atât de relevante
și importante pentru miliarde de urmăritori ai vastului imperiu digital care
este Facebook.
ARTICOLUL
16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI
Articolul 16 din Declaratia Universala a
Drepturilor Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale,
barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea
sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ... Familia
constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la
ocrotire din partea societatii si a statului". Familia romana isi cere
drepturile. Aceste
drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le
pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate
azi. Pretuiti-le!
ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str.
Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu