Christian W. Schenk - Războaiele lui Trump

 

Războaiele lui Trump

Dr. Christian W. Schenk

09 Iulie 2025

 

Ce treabă avem noi, la urma urmelor, cu războaiele lui Trump?

„Trăim în vremea unor bătălii în care vinovații comandă, iar nevinovații mor. Restul sunt talk-show-uri”.

 La urma urmelor, ce treabă avem noi cu războaiele lui Donald J. Trump? Acel Trump Dr. care urlă „America First”, dar n-ar putea defini nici azi în câte state e împărțită Europa. Acel Trump care confundă geografia cu afacerile imobiliare și moralitatea cu succesul de marketing. Ce ne privește pe noi, europeni de margine, colonizați ideologic, dar cu un rest de luciditate în buzunarul interior, în războaiele unui om care nu s-a înțeles niciodată pe sine, căci omul acesta e o criză în mers, un reflex în căutarea unui gând! El nu declanșează războaie în sensul clasic + nu e un Napoleon. Dar generează conflicte în cascadă prin ignoranță strategică și prin acel narcisism toxic care confundă harta lumii cu propria oglindă.

Războaiele lui Trump nu sunt doar militare, sunt și mentale! Nu ne putem raporta la Trump decât ca la un fenomen. Un simptom. Un efect întârziat al eșecului educației civice în societățile de consum. El este produsul unei Americi care și-a pierdut busola dar a păstrat portavocile. Ceea ce înseamnă că vocea lui ajunge până la noi, deși logica lui nu ne aparține. Și totuși ne afectează. Pentru că războaiele mari au întotdeauna victime mici. Iar România e, geopolitic, un minor neînsoțit.

De ce am ajuns să fim parte din jocul unor megalomani fără geografie? Pentru că am renunțat, sistematic, la vocația critică. Pentru că elitele noastre tac în fața hegemoniei ideologice globale, iar poporul nostru este întreținut cu zgomote de fond și panica zilei. Nu trebuie să fii fan Trump ca să trăiești efectele lui. Ajunge să locuiești într-o țară NATO, să plătești energie la preț de libertate și să accepți, tăcut, ca deciziile esențiale să se ia între două postări pe X (fostul Twitter).

Trump n-a înțeles niciodată Ucraina, nici Orientul Mijlociu, nici istoria Europei Centrale. Pentru el, războaiele sunt fie oportunități de branding, fie balast bugetar. Când decide ceva, o face cu aerul cuiva care cere o cafea în Trump Tower, nu cu responsabilitatea unui lider global. De aici și pericolul: războaiele pe care nu le înțelegi sunt exact cele în care riști să te împiedici de viețile altora. Să nu mai confundăm liniștea cu obediența. Să nu uităm că „neutru” nu înseamnă „mut”. Să învățăm să punem întrebări chiar și atunci când răspunsul vine cu ecou de la Washington sau Bruxelles. Nu ne este interzis să gândim. Doar ni se recomandă subtil să n-o facem. Și mai ales: să nu acceptăm ca lumea să fie împărțită între cei cu linguriță de aur în gură și cei care ling tăcerile altora.

La urma urmelor, ce treabă avem noi cu războaiele lui Trump? Exact câtă treabă au avut poeții cu gloanțele, medicii cu propaganda, filosofii cu tribunalele ideologice. Adică mai mult decât ne place să credem.

Și exact de aceea, trebuie să nu tăcem.

„Cine tace, când alții mint, devine complicele lor”.