Livia - file de poveste
Seria de întâlniri ţinute în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Eugen Todoran” este un amestec ludic şi exigent de serată literară, având ambiţia de a pune pe harta evenimentelor literare timişorene o întâlnire periodică prin care se remarcă vocile scriitorilor din toate colţurile ţării şi nu numai, de a sensibiliza şi fideliza publicul cu privire la efervescenţa poeziei de azi, de a valorifica, încuraja şi stimula conferinţele susţinute de scriitorii invitaţi în timpul sau cu ocazia seratelor.
De la bun început aş vrea să spun că volumul de poezii al doamnei Livia Ciupercă – poet, istoric şi critic literar, a fost denumit impropriu „Singur printre ai mei” deoarece evenimentul ce a avut loc pe data de 25 octombrie a.c., în aula bibliotecii noastre, a dovedit pe deplin autoarei că, deşi lipsită de prieteni în oraşul de pe Bega, a avut parte de un auditoriu preponderent format din tineri studenţi sau masteranzi la Universitatea de Vest Timişoara.
Prezentarea cărţii „Singur printre ai mei” a fost făcută de jurnalista Dorina Sgaverdia, invitat special de la Reşiţa şi de către gazdele - Dorina Măgărin şi Daniel Luca. Tânăra Semela Amara Măgărin, artistă în devenire, a „îndulcit” evenimentul cu partituri din Frédéric Chopin, Lee Ru-ma şi propria-i compoziţie, Dreaming in blue.
Făcând o incursiune în timp, putem spune că „singurătatea” este elementul comun al locuitorilor marilor oraşe. Fiecare dintre noi a avut parte de singurătate, de părăsire, de izolare, de dezorientare existenţială, dar întărirea vine din credinţa că singurătatea privită ca o „soră nedespărţită – nu ne tulbură liniştea”, „nu-i un handicap”. Poemele cuprinse în acest volum au izvorât dintr-un sentiment de grea dezamăgire, când autoarea vede limpede că societatea de azi, clădită pe cultul banilor, pe egoism perfid şi feroce, te condamnă vrând-nevrând la singurătate („Iată-mă-s singur / În cuibul meu intim. / M-am resemnat”). Aşa cum Sfinţii Părinţi, prin ale lor apoftegme, îndeamnă la singurătate pentru a ne regăsi pe noi înşine, tot astfel şi autoarea îşi exprimă răspicat chintesenţa convingerilor sale („Merită-a rămâne/ în răcoarea propriului eu, / pentru-a dobândi aurul minţii / şi-a aduna un bob de lumină / în tolba vieţii”). Poezia Liviei Ciupercă este filosofică, versurile din Lecţia lui răbdărici, „Deux et deux quatre” ne trimit cu gândul la Ora de dictare a lui Jacques Prevert, dar şi deducţia logică că „Doi şi cu doi fac patru – reprezintă formula bunului simţ”. Chiar dacă poezia Liviei Ciupercă e copleşită de melancolicul gând al timpului ce trece, luând cu sine tinereţea şi frumuseţea, lăsând în schimb regrete şi sentimentul singurătăţii (A fost, cândva...), iubirea de semeni nu o lasă să ajungă în adâncurile deznădejdii căci autoarea spune Nu dezamăgirii, păstrându-şi crezul că „Iubirii dacă i-ai urzit/ Veştmânt de smirnă, mir, tămâie, aur/ Din nobila simţire de tezaur/ Înseamnă c-ai plinit un vis”.
Dorina Măgarin, Timişoara, 31 octombrie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu