VESTIREA PRIMAVERII - Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi ca primavara ierburile rasar
din pamânt si îsi desfac frunzele, florile si roadele; si pomii, de asemenea,
încep sa înverzeasca, sa înfloreasca si sa rodeasca, desi în timpul iernii în
ei nu se întrezarea viata, pareau a fi neroditori si aproape ca nu se osebea un
pom de altul. Primavara este închipuirea Învierii mortilor. 1) Crede ca asa se
vor ridica si vor iesi din morminte trupurile noastre cele moarte în care am
fost tainuiti, întocmai precum vedem acum ca rasar ierburile din pamântul în
care au stat ascunse iarna. 2) Asa precum în timpul iernii nu putem cunoaste
care sunt florile si roadele ce se afla într-o anume iarba sau într-un anume
pom, asemenea nu putem sti de pe acum ce se ascunde înlauntrul fiecarui om, în
inima si în sufletul aceluia – binele sau raul, cucernicia ori necinstea – si
adesea luam binele drept rau si socotim raul ca fiind un bine; însa la Înviere
toate limpede ni se vor adeveri. 3) Asa precum în timpul primaverii frunzele si
florile ierbii si ale copacilor, iesind dinlauntrul lor, se arata la lumina si,
îmbracându-se parca în acel frunzis si cu florile acelea, iarba si pomii le
înfatiseaza astfel privitorilor un chip minunat si o priveliste preafrumoasa,
asemenea si la Înviere se va arata în trupul Sfintilor acea frumusete care sta
tainuita acum în sufletele lor si trupurile lor cele întoarse la viata se vor
îmbraca în acea stralucire ca într-un vesmânt preaminunat. Dupa cuvintele
Apostolului, ele vor fi asemenea cu preaslavitul trup al Mântuitorului nostru,
„Care va schimba trupul nostru de smerenie spre a-l face dupa chipul trupului
Sau de slava” (Filipeni 3, 21). Sfântul Ioan Gura de Aur ne spune, mirându-se
parca: „Acel trup se face asemenea cu al Celui Care sta de-a dreapta Tatalui,
al Celui Caruia I se închina Îngerii, al Celui înaintea Caruia stau Puterile
cele netrupesti, al Celui Care este mai presus de orice Începatorie, Stapânire
si Putere” (Omilia 13 la Filipeni). 4) Asa cum primavara iarba si pomii care
s-au uscat arata întocmai ca în timpul iernii, adica sunt neplacuti si urâti la
vedere si pentru nimic altceva nu sunt de folos decât pentru a fi pusi pe foc,
întocmai si trupurile oamenilor pacatosi vor fi despuiate si hidoase, dupa cum
sunt si în vremea de acum, sau poate ca se va arata în ele o si mai mare
urâciune, caci pacatul si întunericul ce sunt ascunse acum în inimile si în
sufletele lor se vor vadi atunci dintru înfatisarea lor, fiind spre marturie ca
acestia nu si-au petrecut viata pe pamânt întru Hristos, ci în pofte si în
desfrânari. 5) Iar din acestea învatam ca orice om are înlauntrul sau frumusete
sau urâciune, cuviosie ori necinste; or, ceea ce nu au înlauntrul lor, aceea cu
adevarat le lipseste. Credinta, dragostea, rabdarea, smerenia si toate
celelalte trebuie sa fie înlauntru, iar daca acestea nu se afla acolo, în
inima, atunci ele nu sunt altceva decât o fatarnicie ce se arata pe dinafara ca
si cum ar fi ceva, însa de fapt nimic nu este. 6) Nu se cuvine a osândi si a
judeca pe nimeni, dupa cum si a lauda pe cineva nu are nici un rost, caci
adesea nebuneste îl numim rau pe cel care de fapt e bun înlauntrul sau si zicem
ca este blând cel care-i plin de rautate pe dinauntru si în acest fel devenim
judecatori nedrepti. De la acestea ne opreste Apostolul când zice: „Nu judecati
ceva înainte de vreme, pâna ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse
ale întunericului si va vadi sfaturile inimilor. Si atunci fiecare-si va avea
de la Dumnezeu lauda” (1 Corinteni 4, 5). 7) Sa cautam prin credinta binele si
împodobirea sufletului si sa I le cerem pe acestea lui Hristos, întrucât El
este singurul Care poate sa ne curete sufletul de întinaciuni si sa ni-l
împodobeasca; si nu cumva sa alergam dupa stralucirea lumii, caci frumusetea
sufletului este vesnica, întocmai ca si duhul însusi, pe când cea trupeasca
nu-i decât vremelnica.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 211
INFRUMUSETAREA MORMINTELOR - Sfantul Nicolae Velimirovici
Varuirea si înfrumusetarea
mormintelor sunt un simbol al oamenilor celor fatarnici. În zadar le este munca
înfrumusetarii mormintelor pe dinafara, daca acestea „înauntru sunt pline de
oase de morti si de toata necuratia” (Matei 23, 27). „Oasele celor morti” sunt
un simbol al inimii împietrite si al mintii omenesti pline de ratacire, care nu
lasa ca Duhul Sfânt sa patrunda înauntru. „Necuratia” întruchipeaza multe alte
vicii si patimi. Toate viciile si le ascund oamenii fatarnici cu prefacuta evlavie
si virtute, precum mormântul cel frumos ascunde întru sine un mort.
Sfantul Nicolae Velimirovici,
Simboluri si semne, traducere de Gheorghita Ciocioi, Ed. Sophia, Bucuresti,
2009, p. 59
Sursa: Pr. Stanciulescu
Alexandru BARDA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu