luni, 19 noiembrie 2018

POPA GENOVEVA - Invitație nostalgică + La Fontaine in noua versiune




Invitație nostalgică.

~*~

Într-o dimineață de toamnă târzie,
Atât al anotimpului, cât și al vieții deja derulate,
Mă întorc cu gândul la oamenii din viață
Ce mi-au însoțit pașii și anii, alături fiindu-mi mereu.

Îi invit virtual  la o ceașcă de ceai pe toți dragii.
Mai întâi pe părinții ce mi-au dat viață,
Nimic și nimeni în lume nu le poate lua prioritatea
În iubirea fără de margini a copiilor față de părinți.

Ani și ani ei mi-au fost alături și mi-au călăuzit pașii,
Apoi drumul în viață, la bine și greu, fiindu-mi
Pe rând părinți, medici, prieteni, umere de sprijin,
Unde orice necaz își găsește alinare și speranță.

Adolescentă fiind, ca liceean și apoi tânără, ca studentă,
Invit la ceaiul meu de acum colegi, dar și prieteni de-o viață,
Care au împărțit vâltoarea vieții și au adus mult soare
Anilor plini de farmec ai adolescenței și apoi ai tinereții.

Invit apoi la ceai ,desigur însoțită deja de alesul drag,
Colegii primilor ani de muncă, ani plini de elan, revoluționari,
Ani când am căutat mereu noul, succesul, gândirea tehnică,
Îmbinați și cu frumosul oferit de viață si de adevărații prieteni.

Iată că mă îndrept spre toamna vieții, alături de copil și nepot,
Dar și de prietenii mulți adunați în cursul vieții,
Reușind prin ei să mă bucur de  frumosul și iubirea de viață,
Ani derulați în viteză, prețuind clipele, știind că nu se vor întoarce.

Ceaiul e pe sfârșite, se pare că mi-a prins bine călătoria în timp,
Amintirile fiind parca mai vii acum, gândind că viața a fost mereu
Darnică în amintiri lăsate și legarea de prietenii adevărate,
Între oameni deosebiți ce au lăsat dâre adânci în suflet.

Ei m-au învățat să deschid uși, dar să și le închid-n timp,
Să iubesc viața cu toate ce ea ne poate oferi,
Să văd în semeni mereu acel frumos lăuntric al fiecăruia,
Nejudecând pe nimeni, fiindcă perfecțiunea rar o întâlnim.

Sper ca ceșcuța de ceai ce am servit-o virtual acum,
Celor ce încă îmi sunt alături, sau celor deja plecați,
Au trezit amintiri la fel de dragi, alături de gratitudinea mea
Pentru anii, poate puțin prăfuiți, dar prezenți în sufletul meu.


*



La Fontaine in noua versiune.


Recitind câteva fabule, am regăsit-o și pe aceea a lui La Fontaine,
Mult timp fiindu-mi îndrăgită și găsind-o firească ca idee,
Cel ce nu muncește mereu constant și cu spor,
E normal să sufere și să ajungă a trăi chiar din împrumut.


Împrumut ce nu mereu e înțeles și lesne de primit,
De la cei harnici, care nu inteleg viața în alt mod,
Decât a roboti uneori pănă la epuizare și culmea
Găsind firesc acest mod de a-și trăi viața atât de prețioasă.


Greierele desigur era cerșetorul, iar furnica cea ce robotea,
Milă trezindu-mi primul, furnica însă admirație deplină,
În anii tinereții, când nu reușeam să analizez corect
Adevărata față a sorții, motivul trăirii vieții în cele doua situații.


Ajungând la o vârstă ajungi să apreciezi viața altfel,
Nemulțumit fiind doar a roboti și roboti,
Știind că acea clepsidră curge continuu, continuu,
Nicicând a ști când ajunge a se opri fresc atât de brusc.


Și atunci înțelegi că viața trebuie prețuită în totalitate,
Căutând frumosul să-l culegi din tot ce poate ea să-ți ofere,
Dar pentru acest frumos e nevoie de maeștrii pregătiți
In toate formele artei: în muzică, pictură, teatru, film...


Oare biata furnică, apreciată prin munca asiduă,
Ziua, noaptea, în orice anotimp, fără a gusta în alt mod viața,
Mă întreb cum de nu a tresărit la momentele deosebite
Oferite de micuțul greiere ce nu dorea decât să-i însenineze clipa.


Poate fabulistul nu a înțeles mesajului greierului,
Derutat fiind și de refuzul furnicii de a-l ajuta la nevoie,
Poate sunt încă și astăzi astfel de specimene,
Pentru care viața nu este altceva decât o continuă roboteală.


Gândesc că un alt fabulist trebuie să schimbe complet conținutul,
Gândind corect, în sensul în care viața fiind și așa destul de scurtă,
Să îmbine munca cu frumosul găsit în orice bucură sufletul furnicii,
Și astfel greierele va găsi înțelegere, apreciere, fiind chiar EL cel căutat.


~*~


POPA GENOVEVA












Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu