Dragii mei enoriași!
Risipirea Neamului.
A
mai murit un bătrân și a mai rămas o casă pustie în satul meu! A mai murit o bătrână
și altă casă pustie s-a adăugat pe listă. A murit unul și l-au găsit după o
săptămână în casă. A murit una cu telefonul în mână, cu televizorul aprins.
Spera să poată să-și anunțe copiii de departe, sau să-i vadă la televizor!
Mulți închid ochii, suspinând că nici ultima dorință nu li se poate împlini,
aceea de a-și vedea copiii lângă ei în ultimele clipe. Poezia lui George Coșbuc
e mai actuală decât oricând, căci ea traduce suspinul și șoapta atâtor bătrâni:
,,Așa vrea, poate, Dumnezeu,/Așa mi-e datul sorții,/Să n-am eu pe băiatul
meu/La cap, în ceasul morții!”
Cauți un om să lucrezi ceva cu el și nu găsești. Cei care ar mai vrea
să muncească nu mai pot; cei câțiva care ar mai putea, nu vor. O brumă de
ajutor social îi face pe câțiva să ,,declare grevă”. Cârciumile funcționează în
plin, de dimineață până după miezul nopții. Oameni ca brazii se distrug de pe o
zi pe alta, înghițind băuturi îndopate cu chimicale. Familii se destramă din
cauza alcoolului. Copii sunt tot mai puțini. În școală cântă cucuvelele.
Pământurile sunt nemuncite. Nu mai are cine să le muncească, nu mai pot să le
muncească, fiindcă prețurile lucrărilor au depășit posibilitățile celor mai
mulți. Animalele sunt tot mai puține. Câmpurile care altădată erau încărcate de
recolte de toate felurile, de pomi și de lume, de vite și de cântece, astăzi
sunt pustii. Te mănâncă șerpii și și te aude nimeni țipând.
Generațiile de mijloc sunt duse departe, peste hotare, iar altele peste
mări și peste țări. Au luat cu ele și copiii, și bucuriile, și jocurile, și
cântecele, și prosperitatea, și speranțele. Copiii de departe învață în școală
și în societățile în care trăiesc alte limbi. Doar acasă mai vorbesc limba
română. Copiii lor nu vor mai ști limba română. Își vor aduce aminte că bunicii
lor povesteau că au venit dintr-o țară numită…. România! Despre revenire la
locurile natale, despre o restabilire a românilor tineri la ei acasă, în
România, e greu de vorbit. De pe ecranele televizoarelor și nu numai,
,,profeții” vremii noi au grijă ca să modeleze tinerelor generații o
mentalitate neîntâlnită în istoria Neamului: disprețul față de tot ce-i român
și românesc, pe de o parte, mirajul depărtărilor, pe de altă parte. Corespondez
cu români plecați demult de aici și le plâng de milă, înțelegând cât suferă la
anii bătrâneții, când simt mai mult ca oricând șubrezeniile vârstei, gheața
străinătății și lipsa acută a unui ,,Acasă”.
Seară de seară, de aproape treizeci de ani, privim la televizor un circ
de mahala, cu certuri ca la ușa cortului, cu arestări și dușmănii, cu
,,descoperiri senzaționale”, din care aflăm că unul a furat mai mult decât
altul din vistieria țării, că una câte una din bogățiile țării ia drumul
străinătății. Auzim de tot felul de contracte și convenții păguboase pentru
Țară. Parcă am fi blestemați să avem parte mereu de negociatori fără pic de
patriotism, de dragoste de Neam și de Țară. Mințile cele mai luminate se duc
departe să lucreze pentru alții.
Străinii au cumpărat pământurile cele mai bune ale țării, firmele
străine folosesc mâna de lucru ieftină de la noi, pentru a acumula bogății
peste bogății. Industria noastră a fost calificată drept ,,morman de fier
vechi” și a fost dată la fier vechi. Acum cumpărăm de la alții de la avioane
până la ace cu gămălie. Piețele gem cu fructe și zarzavaturi aduse din toată
lumea, numai din România nu. Rar vezi câte o băbuță cu câte ceva de pe acasă,
vrând să vândă ca să-și ia o pâine. Îi trebuie însă multe acte, analize,
condiții pe care nu le poate împlini și din cauza asta stă pe la colțuri și
roagă pe unul, pe altul, să-i cumpere și ei ceva din marfă.
Școlile s-au desființat de prin sate. Mai este câte una în satul de
centru al comunei. În fiecare an profesorii tremură de teamă că-și vor pierde
locurile de muncă, fiindcă nu se realizează numărul minim de copii, pentru a se
întruni clasele necesare. Programele școlare se schimbă tot mai des. Cobai
suntem cei vârstnici, cobai sunt și copiii. Experimente peste experimente fac
ca superficialitatea să caracterizeze pregătirea intelectuală a copiilor. Am
prins școala ,,veche” și școala ,,nouă”. Pentru mine școala a fost muncă, multă
muncă. Astăzi trebuie să fie distracție. Lecțiile să devină o joacă, profesorul
un artist, care să știe să-i distreze pe copii și în felul acesta să le
trezească atenția. Facebook-ul a devenit profesorul numărul unu al celor mai
mulți dintre copiii noștri. În loc de discipline care să le fie necesare în
viață, în pregătirea lor ca oameni și creștini, li se introduce educația
sexuală începând cu grădinița. Tot mai multe eleve devin mame încă de la 12
ani. La asta suntem pe primul loc în Europa!
Populația țării scade mereu, de la un an la altul. Peste cinci milioane
au plecat în străinătate. Ne concurăm cu Siria în privința emigrării, numai că
în acea țară este război de mulți ani. Cei rămași se împuținează pe cale
naturală, cu fiecare deces, cu fiecare accident, cu fiecare crimă, cu fiecare
sinucidere! Am mai pierdut populație în vremea marilor conflagrații, în special
în Primul și al Doilea Război Mondial. Au murit în ele peste un milion de fii
ai nației, dar locul lor a fost ocupat în câțiva ani de tinerele generații ce
s-au ridicat. Au murit mulți prin pușcării, prin lagăre, dar golurile s-au
completat repede. De data aceasta locul celor plecați nu mai poate fi ocupat de
alte generații tinere, fiindcă ei pleacă împreună cu copiii, ori pleacă să-și
nască pruncii pe alte meleaguri și rămân acolo definitiv. Aici cine va ocupa
spațiile rămase pustii? Arabii? Africanii? Chinezii? Doamne ferește!
În fața lui Dumnezeu neamurile, popoarele, nu sunt adunături de
indivizi, turme de oameni. Fiecare neam își are o misiune în istorie. El se
naște, crește, se dezvoltă, își împlinește misiunea și apoi dispare. Poporul,
Neamul este ca un mecanism, ca un motor. Fiecare membru al lui este o piesă.
Unul e volan, altul roată, altul șurub, altul șaibă sau garnitură. Nimic nu e
în plus, nimic nu e în minus după iconomia divină. Ori, dacă din Neamul acesta
au fost aruncați la tomberon, prin avorturi oficiale, în ultimii treizeci de
ani, peste douăzeci de milioane de prunci, au emigrat în țări străine peste
cinci milioane, cum mai poate să meargă bine mecanismul acesta românesc? Câte
genii, câți oameni capabili, câte creiere luminate, nu am pierdut numai în
felul acesta? Încercați să luați din
motorul unei mașini jumătate din piesele care-l alcătuiesc și apoi porniți-l.
Merge, nu?
Auzim mereu de ședințele forurilor superioare ale țării. Oare, se știu
acolo aceste probleme? Vrea cineva să facă ceva pentru a nu lăsa Neamul să se
risipească și Țara să nu se destrame?
Europa, Europa, cât te-am dorit și cât ne-ai dezamăgit!
*
Familia în proverbele românești(III). IX.
Efectele. Căsătoria schimbă radical viața celor doi. În
proverbe regăsim aproape toate efectele căsătoriei, pe care le cunoaștem din
studiile teologice, cât și altele în plus. Dintre acestea menționăm:
Ø unirea
desăvârșită întru legătura dragostei: ,,A fi un suflet în două trupuri”(II, 448);
,,Căsătoria cât de dulce, multe necazuri ne aduce, când unirea lipsește. N-o
pierde din casa ta”(VIII, 267); ,,Ce a legat Dumnezeu omul să nu dezlege”(VI,
661); ,,Cei căsătoriți când într-o unire bine vor petrece amândoi până la
sfârșit, cum unul moare îndată celălalt se duce după el”(VIII, 269);
Ø redistribuirea
muncii: ,,A
casei greutate deopotrivă apasă pe toți în parte”(VIII, 229); ,,Mare jug la om
jugul căsătoriei, dar cu dulceață îl purtăm”(VIII, 268);
Ø revizuirea
comportamentului: ,,Amar celor ce calcă datoriile
nunții”(VIII, 425);
Ø ajutorul
reciproc: ,,Cămașa bărbatului, muierea se-nțelege”(VIII, 357); ,,La
nevoie se cunoaște prietenul și la boală nevasta”(IV, 499);
Ø înscrierea
familiei în evidențele statului și ale cerului: ,,Căsătoriile
sunt scrise în cer”(IV, 301);
Ø nașterea
de copii: ,,Creșteți și vă înmulțiți, zis-a Domnul către omul, când
pe pământ l-a zidit. Seminția voastră fie ca nisipul mării. Celui ce aceasta
nu-i place, ca pomul ce rod nu face se taie și-n foc s-aruncă dup-a Domnului
poruncă. De-aceasta să te îngrijești”(VIII, 268); ,,Cu măritișul norodul îl
înmulțești, dragostea o întărești și pe Domnul îndatorezi, că porunca Lui
urmezi”(VIII, 380); ,,Din rea căsătorie, răi copii se așteaptă”(VIII, 269);
,,Precum pe tine altul te-a născut, naște și tu pe altul ca lumea să se
ție”(VIII, 396);
Ø creșterea
și educația copiilor: ,,Ce e mai frumos la vedere? Decât a
vedea pe mamă cu copilul în brațe și cu furca la brâu”(VIII, 372); ,,Dulceața
căsătoriei – să-ți vezi pe copii împrejurul mesei tale”(VIII, 269);
Ø fidelitatea: ,,Credința la căsătorie cum se smintește,
toată dragostea lipsește. De asta mai mult să te îngrijești”(VIII, 268);
,,Măritișul te leagă de mâini și de picioare”(IV, 444); ,,Nu mi-s cununat cu
el”(IV, 327); ,,Nu-s cununat cu nimeni”(IV, 327);
Ø primirea
de daruri de la oameni și de la Dumnezeu: ,,De la mine puțin, de la Dumnezeu
mult”(VI, 679); ,,Mulți aleargă la nuntă, dar numai ginerele se folosește”(IV,
519); ,,O dată e nunta!”(IV, 529);
Ø mângâiere
și încurajare reciprocă: ,,La orice întristare muierea dulce
mângâiere aduce”(VIII, 355); ,,Leac la rană muierea cea bună”(VIII, 354);
Ø bucurie
și fericire unanimă: ,,O nuntă posomorâtă e ca o babă
gârbovită”(IV, 527);
Ø maturizarea
soților: ,,Omul când se însoară, își mai pune o doagă”(IV, 392);
,,Viața necăsătorită/ la bătrânețe e cea mai urâtă”(IV, 484);
Ø împlinirea
rânduielilor creștinești în caz de deces: ,,Nicicum să nu rămâi necăsătorit, ca să
nu piei nepomenit”(VIII, 268);
Ø fericirea:
,,Căsătoria, să te rogi la Dumnezeu cu fierbințeală, ca să-ți
fie ție spre fericire”(VIII, 267).
*
Sfaturi
părintești. Din învățăturile Sfântului Tihon de Zagorsc spicuim
câteva cuvinte de folos duhovnicesc: ,,Emigranții
călătoresc fără odihnă dintr-o localitate în alta, dintr-un sat în altul,
dintr-un oraș în altul și toată averea mobila o iau cu ei. Acești oameni se
numesc emigranți. Tot așa și creștinii adevărați, care au în inimile lor
credința vie, ca o făclie, emigrează cu inimile și cugetele lor din lumea
aceasta în celalalt veac; ei se nasc în lume, dar se strămută în Patria
cerească. Despre aceasta, Sfântul Pavel, vasul ales al lui Hristos, spune
dimpreună cu toți credincioșii: „Cetatea noastră este în Ceruri, de unde și
așteptăm Mântuitor, pe Domnul Iisus Hristos” (Filip., III, 20). Noi trăim cu
trupul pe pământ, dar cu sufletul ne suim la ceruri. Acolo a mers Domnul
Hristos, Capul nostru; într-acolo ne grăbim și năzuim cu suspine și noi,
mădularele Lui. Într-acolo a mers Începătorul nostru, Domnul Iisus Hristos,
într-acolo privim și noi și Îi urmăm. El ne atrage într-acolo, ca pe ai Lui.
Acolo este Patria noastră, acolo este casa noastră, acolo este moștenirea
noastră, acolo este avuția noastră, bogăția, cinstea, slava, mângâierea,
bucuria și toată fericirea noastră. Noi nu căutăm în lumea asta decât cele
absolut necesare”.
*
Mama.
În poezia lui George Coșbuc cu acest
titlu se pot regăsi mulți dintre românii de azi. Iat-o:
,,În
vaduri ape repezi curg
Şi
vuiet dau în cale,
Iar
plopi în umedul amurg
Doinesc
eterna jale.
Pe
malul apei se-mpletesc
Cărări
ce duc la moară -
Acolo,
mamă, te zăresc
Pe
tine-ntr-o căscioară.
Tu
torci. Pe vatra veche ard,
Pocnind
din vreme-n vreme,
Trei
vreascuri rupte dintr-un gard.
Iar
flacăra lor geme:
Clipeşte-abia
din când în când
Cu
stingerea-n bătaie,
Lumini
cu umbre-amestecând
Prin
colţuri de odaie.
Cu
tine două fete stau
Şi
torc în rând cu tine;
Sunt
încă mici şi tată n-au
Şi
George nu mai vine.
Un
basm cu pajuri şi cu zmei
Începe-acum
o fată,
Tu
taci ş-asculţi povestea ei
Şi
stai îngândurată.
Şi
firul tău se rupe des,
Căci
gânduri te frământă.
Spui
şoapte fără de-nţeles,
Şi
ochii tăi stau ţântă.
Scapi
fusul jos; nimic nu zici
Când
fusul se desfiră...
Te
uiţi la el şi nu-l ridici,
Şi
fetele se miră.
...O,
nu! Nu-i drept să te-ndoieşti!
La
geam tu sari deodată,
Prin
noapte-afară lung priveşti -
-
"Ce vezi?î întreab-o fată.
-
"Nimic... Mi s-a părut aşa!
Şi
jalea te răpune,
Şi
fiecare vorbă-a ta
E
plâns de-ngropăciune.
Într-un
târziu, neridicând
De
jos a ta privire:
-
"Eu simt că voi muri-n curând,
Că
nu-mi mai sunt în fire...
Mai
ştiu şi eu la ce gândeam?
Aveţi
şi voi un frate...
Mi
s-a părut c-aud la geam
Cu
degetul cum bate.
Dar
n-a fost el!... Să-l văd venind,
Aş
mai trăi o viaţă.
E
dus, şi voi muri dorind
Să-l
văd o dată-n faţă.
Aşa
vrea poate Dumnezeu,
Aşa
mi-e datul sorţii,
Să
n-am eu pe băiatul meu
La
cap, în ceasul morţii!
Afară-i
vânt şi e-nnorat,
Şi
noaptea e târzie;
Copilele
ţi s-au culcat -
Tu,
inimă pustie,
Stai
tot la vatră-ncet plângând:
E
dus şi nu mai vine!
Ş-adormi
târziu cu mine-n gând
Ca
să visezi de mine!”
*
File de
jurnal – 26 mai 1982. ,,Ieri
am avut conferință la Severin. A prezidat episcopul-vicar Damaschin
Severineanul. S-a discutat despre agricultura actuală și perspectivele sale în
actualul cincinal. Gargariseală! Au luat mulți cuvântul și au început să
prezinte treptele pe care a urcat agricultura pe verticalele timpului. E
caraghios și stupid să vezi oameni în toată firea vorbind una și gândind alta.
Inspectorul
de la Culte, Dl. Gh. Hâncu mi-a spus că
a vorbit cu mitropolitul Nestor despre cartea mea Coloana Infinitului, vol. I. Mitropolitul ar fi afirmat că prefața
parcă ar fi făcută de un activist de partid.
Episcopul
Damaschin mi-a spus că mitropolitul mi-a aprobat solicitarea de a nu participa
anul acesta la cursurile de îndrumare misionară, dar că anul viitor nu voi mai
putea să mă eschivez. M-a felicitat pentru carte, apoi mi-a spus:
-
Am remarcat multe afirmații gratuite, care nu sunt compatibile cu profilul
spiritual și intelectual al unui preot. Ai un fel de exprimare, de gândire și
un vocabular care nu ne sunt specifice nouă. clerului. Nu cred că era necesar să faci atâtea
afirmații de tip marxist cu privire la înaintașii culturii noastre. Ei au fost
oameni religioși până în măduva oaselor, fiindcă aceasta era specificitatea
epocii în care au trăit. A-i coate din epoca lor, înseamnă a-i răstălmăci sau
a-i falsifica.
-
Prea Sfințite, i-am spus, aveți perfectă dreptate și sunt întru totul de acord
cu observațiile Dvs. Aș vrea, însă, să vă amintesc faptul că eu am venit cu
sacul cu grăunțe în spinare la moara Dvs. Nu numai că mi-ați închis ușa în nas,
dar mi-ați și încuiat-o. Atunci mi-am luat sacul și m-am dus la moara vecină.
Am măcinat acolo, iar uiumul a trebuit să-l și plătesc acolo. Era firesc, nu?
-
Vrei să spui că ți s-a cerut să scrii așa?
-
Nu mi s-a cerut, ci eu am cerut indicații, pentru a face un lucru care să poată
trece prin toate vămile. Nu-l făceam eu, îl făceau alții. Știți, pentru mine
tiparul e precum aerul și apa și, ca să am acces la el, sunt în stare să accept
sacrificii și riscuri.
-
Nu trebuie să crezi că e cineva la revistă la noi, care te stopează. Dacă au
fost mai demult asemenea oameni, acum nu mai sunt.
-
Mi-ar place să fie după cuvântul Dvs., însă realitatea….!
Trebuie
să înveți să aștepți. Înaltul are un stil aparte de lucru. Programează revista
pe câte cinci ani înainte. Dacă se întâmplă să vii cu un material care să se
încadreze tematicii unui anumit număr, îl bagă sigur, dacă nu, aștepți!
-
Vă mulțumesc și, dacă voi mai avea vreodată vreun material disponibil, s-ar
putea să-l dau și la revista mitropoliei!”
*
Ajutoare și
donații. În această perioadă
parohia noastră a primit câteva ajutoare, astfel: Doamna Dr. Ionescu Mihaela-Aritina din Curtea de Argeș(AG): 6.740 lei; Domnul Stănciulescu Cristian
din Germania, fiu al satului Bârda și Domnul
Mema Dumitru din Balș(OT), fiu al satului Bârda: câte 150 lei; Domnul Ionașcu Marian din Londra, fiu al satului Malovăț: 140 lei; Domnul Dăncilă Daniel din Bistrița (MH), Domnul Papavă Sebastian din
Malarișca(MH), Domnul Anton Cheată din
Tr. Severin, Doamna Filip Cornelia din
Tr. Severin, Domnul Dorca Constantin
din Tr. Severin, Doamna Buzatu Dana din
Tr. Severin, Doamna Zamfirache Cornelia din
Craiova(DJ): câte 100 lei; Doamna Chipară Liliana din Sibiu: 70 lei; Domnul Ciurel Valentin-Marian din
Tr. Severin, fiu al satului Malovăț, Doamna
Blujdea Lucreția din Tr. Severin: câte 50
lei;
Doamna Paicu Domnica din Malovăț a mai adăugat 140 lei la contribuția de cult, totalizând 320 lei; Domnul Claudiu-Valeriu din Malovăț a mai adăugat 100 lei pentru contribuția de cult,
totalizând 200 lei; Domnul Almichi
Constantin din Malovăț a mai adăugat 100
lei la contribuția de cult, totalizând 200
lei; Domnul Meilă Nicolae din Malovăț a mai adăugat 50 lei la contribuția de cult, totalizând până acum 155 lei; Doamna Căprioru Maria din
Malovăț a achitat 50 lei pentru
contribuția de cult, totalizând până acum 55
lei; Domnul Ciurel Valentin din Malovăț a adăugat încă 50 lei la contribuția de cult, totalizând 110 lei;
Pentru colecta privind
Parohia Valea Plopului am mai primit
câteva ajutoare, astfel: Doamna Filip
Cornelia din Tr. Severin: 200 lei; Pr.
Stănciulescu Alexandru și Doamna
Bobocel Filofteia din Tr. Severin: câte
100 lei; Domnul Borugă Mihai, Domnul
Dima Vasile, Domnul Pera Dumitru, Doamna Vasilescu Ioana, Domnul Ungureanu
Constantin din Malovăț, Doamna Filip
Cornelia din Tr. Severin, Doamna
Nicolae Victoria din Tr. Severin:câte
50 lei.
Le mulțumim tuturor!
Dumnezeu să le răsplătească! Colecta se încheie la 15 noiembrie.
*
Respectând tradiția
parohiei noastre, dorim să donăm câte o carte fiecărei familii din parohie și
celor din afara parohiei, care ne-au ajutat cu cel puțin 100 lei în perioada 1
decembrie 2017-30 nov. 2018. Era o problemă dificilă sub aspect economic,
fiindcă prețurile la hârtie și la tipar au crescut foarte mult. Iată că Dumnezeu
ne-a întins o mână de ajutor prin oamenii Săi. Doamna Dr. Ionescu Mihaela-Aritina din Curtea de Argeș(AG) s-a
oferit să suporte dânsa costul acestor cărți. Face acest gest nobil ca o faptă
bună pentru sufletul său și pentru pomenirea scumpilor săi: mama, Prof. Sofia Dobrescu și fratele, Ing. Gabriel-Cristian Ionescu. Pentru
aceasta a donat suma de 6.740 lei. Îi
mulțumim cordial! Dumnezeu să-i răsplătească jertfa!
Am dat cartea, Dicționarul proverbelor religioase
românești, vol. II, la tipografie și sperăm că, începând cu data de 15
noiembrie, să începem distribuirea ei.
*
În cursul lunii octombrie am donat
pâine participanților la slujbe, astfel: 7 Oct.(Bârda): 132 pâini; 14 Oct.(Malovăț): 316
pâini; 21 Oct.(Bârda): 214 pâini; 26
Oct.(Bârda): 96 pâini; 28 Oct.
(Malovăț): 224 pâini. Așadar, în
luna octombrie au fost donate 982 pâini.
Totodată, s-a vândut pâine cu prețul de achiziție de 0,70 lei/buc., astfel: 7 Oct.(Bârda): 668 pâini; 14 Oct.(Malovăț): 35
pâini; 21 Oct.(Bârda): 585 pâini; 26
Oct.(Bârda): 404 pâini; 28 Oct.
(Malovăț): 26 pâini. Așadar, în luna
octombrie au fost donate 1.718 pâini.
*
Plăți.
În această perioadă, am efectuat câteva plăți mai mari, astfel: 7.600 lei tipografiei pentru cărți; 3.550 lei protoieriei pentru lumânări; 1.900 lei brutăriei pentru cele 2.700 pâini donate și vândute în
octombrie; 597 lei materiale pentru
magazia de la Malovăț; 577 lei impozit;
288 lei grinzi și cherestea pentru
magazia de la Malovăț; 253 lei materiale
pentru cișmeaua de la cimitirul din Bârda; 235
lei protoieriei pentru cărți, reviste, cărbune; 100 lei transport cărți; 50
lei curent electric; 50 lei internetul
și altele mai mici.
Am predat 195 kg ceară fabricii de lumânări a episcopiei. Ceara a provenit
din topirea resturilor de lumânări de la cele două biserici.
*
Lucrări la biserici. – Lucrările la magazia de la Malovăț
înaintează greu, dar bine. Domnul Nistor Petre se străduiește să îmbine
problemele personale cu grija de a duce la bun sfârșit această lucrare de
interes obștesc.
- Un fiu al satului Bârda, care nu dorește să
i se știe numele, s-a oferit să suporte toată cheltuiala pentru construcția
unui gard la fațada bisericii de la Bârda. Dumnezeu să-i răsplătească! E vorba
de 26 metri. Gardul va fi construit din fier forjat fixat pe soclu de beton
armat. Studiem problema, ca să găsim soluția cea mai avantajoasă sub aspect
financiar și să realizăm un gard frumos și rezistent, care să rămână pentru
următorii 100 de ani. După aceea vom vedea cu ce-l înlocuim.
*
Nedeia de la Bârda. Domnul
primar Ing. Ion Michescu se
străduiește după puterile sale să reînvie unele tradiții ale satelor noastre.
Așa, bunăoară, cu prilejul fiecărei nedei din satele comunei noastre a adus
câte o formație de muzicanți, care au făcut ca să se adune atât locuitori ai
satului în cauză, cât și musafiri din alte sate și să încropească, atât cât se
mai poate, horele de altădată. Așa a făcut și anul acesta pentru Bârda. Pe
lângă formația de cunoscuți muzicanți maturi, a adus și un grup de mici artiști
de la Palatul Culturii din Tr. Severin, care au prezentat un frumos program de
cântece și jocuri populare, expunându-și, totodată, și costumele populare de
toată frumusețea.
*
Excursii – pelerinaje. La o dată încă nestabilită, parohia noastră organizează o excursie-pelerinaj la Mânăstirea Prislop. Va costa 45 lei/pers. Continuăm înscrierile.
*
Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a
reușit să mai publice câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare pastorală” – 383, în
,,Observatorul”, Toronto(Canada), 30 oct. 2018, ediție on-line (http://www.observatorul.com); în
,,Armonii culturale”, Adjud(VN), 30 oct. 2018, ediție on-line (http://armoniiculturale.ro); în ,,Moara
lui Gelu”, Baia Mare(MM), 6 nov. 2018, ediție on-line (https://moaraluigelu.blogspot.com/2018/11/scrisoare-pastorala.html); Familia
în proverbele românești(II), în ,,Națiunea”, București, 4 nov. 2018, ediție
on-line (http://www.ziarulnatiunea.ro);
Obrazul însângerat, în ,,Națiunea”,
București, 2 nov. 2018, ediție on-line (http://www.ziarulnatiunea.ro);
în ,,Omniscop”, Craiova, 8 oct. 2018, ediție on-line(http://www.omniscop.ro); Ofertă de carte -
octombrie 2018, pe blogul ,,Sfatul bătrânilor”,
Craiova, 10 oct. 2018(http://www.sfatulbatranilor.ro); în revista ,,Singur”, Târgoviște,
2018, 20 oct., ediție on-line(https://revistasingur.ro); în ,,Revista Logos și Agape”. Timișoara,
28.10.2018, ediție on-line(http://www.logossiagape.ro);
Parohia noastră a publicat sau a
republicat în această perioadă câteva cărți, astfel: Pr. Cătălin-Sebastian
Hogea, Gândurile unui preot pribeag; Pr.
Al. Stănciulescu-Bârda, Stat și Biserica
în Banat și Pr. Al.
Stănciulescu-Bârda, Amintiri din
paradis;
*
Patriarhia
Română ne-a comandat un număr mai mare de exemplare din cartea preotului Dvs., Stat și Biserică în Banat, iar
Mitropolia Banatului din cartea Călăuză
biblică.
*
Zâmbete. ☺Puțini
au auzit de Războiul Țuicii. Și,
totuși, a existat un asemenea război la 21 sept. 1788, în zona Caransebeș –
Domașnea. Imperiile Otoman și Austriac erau în război. Iscoadele austriece
aduceau vești că turcii pregătesc în sudul Dunării o mare armată, cu care să
atace Banatul pe la Orșova, pe Valea Cernei. Împăratul Iosif al II-lea a pornit
în fruntea unei armate de 100.000 de soldați să le țină piept turcilor. Au
făcut Marele Cartier la Caransebeș. Armata era formată din soldați proveniți
din numeroasele popoare ce intrau în componența Imperiului Austriac.
Comunicarea între soldați era foarte dificilă, fiindcă fiecare își cunoștea
limba lui. Puțini soldați știau mai multe limbi. De la Caransebeș a fost trimis
un pluton de husari unguri, călăreți, în recunoaștere. Satele de la Orșova la Caransebeș
fuseseră evacuate. Fiecare localnic își luase ce putuse din gospodărie și
fugise din calea turcilor. În sate precum Domașnea și Cornereva se făcea multă
țuică și oamenii n-au putut să ia cu ei și butoaiele cu țuică. Unele surse spun
că husarii ar fi găsit o șatră de țigani, care le-a vândut câteva butoaie de
țuică. Cel mai sigur este însă că husarii au găsit în beciurile caselor
părăsite țuică. Cert este că s-au pus
vârtos pe băut. Întârziind prea mult să se întoarcă, au îngrijorat conducerea
armatei. A fost trimis un pluton de infanteriști pe urmele husarilor. Aceștia
și-au găsit camarazii și au vrut să bea și ei, dar ceilalți s-au opus. De la
ceartă s-a ajuns repede la bătaie. Au început să tragă cu puștile unii în
alții. Consemnul era tocmai focul de armă. În caz că observau trupe turcești,
trăgeau câteva focuri de armă, le auzeau cei din spate și așa se ducea vestea
că se apropie pericolul. De data aceasta s-au auzit multe focuri de armă și a
fost alertat grosul armatei. A început imediat înaintarea. S-a lăsat
întunericul. Ajungând la locul încăierării și neînțelegând adevărul, de frică,
de buimăceală, de întuneric, soldații au început să tragă în dezordine. Lipsa
de comunicare, disciplina precară, frica, au făcut ca soldații armatei austriece să se bată între
ei cu înverșunare până dimineața, fiecare fiind convins că se luptă cu turcii.
Dimineața era câmpul plin de 10.000 de morți și printre ei nu era nici un turc.
A fost cea mai rușinoasă pagină din istoria armatei Imperiului Austriac.
*
Anunț. Au sosit calendarele pe 2019. Avem
suficiente, pentru toată lumea. Costul: 5
lei/buc. Numai cine nu vrea nu ia. Vă rugăm să nu luați din piață sau de la
colțul străzii.
*
Program. În
cursul lunii decembrie avem următorul program de slujbe: 1 Dec.(Malovăț-Bârda); 2 Dec. (Bârda);
6 Dec. (slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12,30); 8 Dec.
(Malovăț-Bârda); 9 Dec. (Malovăț); 15 Dec.(Malovăț-Bârda); 16
Dec. (Bârda); 17 Dec.(spovedit și împărtășit în Bârda, la biserică
și în sat); 18 Dec. (spovedit și împărtășit în Malovăț, la biserică și
în sat); 19, 20, 21 Dec.(colindul cu icoana în Malovăț); 22, 24 Dec.
(colindul cu icoana în Bârda); 23 Dec. (Malovăț); 25 Dec. (Bârda);
26 Dec. (Malovăț); 27 Dec.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț,
a ora 12,30); 29 Dec.(Malovăț-Bârda); 30 Dec.(Bârda). În restul
timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la
biserică, acasă, la școală, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa
de e-mail: stanciulescubarda
@gmail.com.
Sfintele Sărbători
să le petreceți cu sănătate, pace și bucurii! La mulți ani!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu