catalin afrasinei - distihuri fără mesaj cu oameni paranoia din timpuri paranoi

 

distihuri fără mesaj cu oameni paranoia din timpuri paranoi

 

 

~*~

 

am vrut să am cuvântul cu putere de lege al hiperboreilor

nu eu am ales să proorocesc

oamenilor paranoia în timpuri paranoia

nu foarte demult într-o zi geroasă de februarie

ajuns lângă fabrica de mobilă

un bărbat ce la viața lui părea a fi fost foarte puternic

începu să strige de nebun înspre cele patru zări

ca și cum s-ar fi aflat la un meeting socialist

ca și cum prin brațele lui ar fi curs seva copacilor rari

prin care românia și-a depășit producția la export

cu mobilă de lux din lemn adevărat

cuvintele lui din trecut au depășit puterea mea

și neputința mea de a surprinde actul de înaltă trădare

peste care s-au înălțat castele –n spania

și munți paranoia înspre acolo

unde pelasgii mișcând timpurile din loc

nu le-au lăsat monstruoase și paranoia

memoria colectivă devine cărbune și mătrăgună

monstruozitatea din realitatea mea imediată

depășește PERFECTUL grotesc din pânza mea

preferată de goya majesty

se apropie noaptea orbecăiesc

și mă lupt cu toate puterile întunericului

adorm în lumină urdoasă ca și cum absurdul lumii

s-ar revărsa dintr-o pâlnie a lui urmuz

nu mai am cer nu mai există

m-am dezvățat de tot ceea ce este pur

trecând pe lângă o preoteasă cu burta la gură

m-am cutremurat văzând -o cărând în spate un rucsac

ca pe un copil ÎN NUMELE FÃRÃDELEGII

copiii pe care eu îi știam ca fiind ai ei

trecuseră demult de patruzeci de ani

pur și simplu mi-a fost furat somnul pentru zeci de generații

niciun tranchilizant pentru lei și elefanți asupra mea nu a mai avut efect

decât după ce s-a schimbat un sistem social

coșmarurile mi s-au cutremurat

hiperbola de pe discul de alb vinilin zgâriat jethro tull

la care țin foarte mult (pentru că poartă sigla balkanton

cel care mi l-a dăruit a corupt un tren pentru a mi-l dărui

vameșii de la vama giurgiu au fost avansați în grad la dna

cu măriri substanțiale de salariu fără să se –ntrebe

nimeni de ce merită mai mult decât toți muritorii)

am deschis larg fereastra să văd cum pot scăpa de astm

un dar din partea unui prieten adevărat profesor de psihanaliză

( pag. 117 dincolo de pricipiul plăcerii

,,o reconstituire a obiectului în eu de tipul celei realizate în melancolie’’)

prietenul meu mă asemuie omului revoltat

înzestrat cu un inconștient care însumează în sine

victoriile și înfrângerile speciei și de-abia pe urmă

consideră că melancolia este starea primordială a omului

prietenul meu este sincer

mi-a mărturisit că nu poate să moară

până ce nu mor eu primul și el să toasteze pe ultimul drum

că am fost mult mai bun decât îndurerata adunare

am fost mai bun și decât codul civil neterminat al lui de balzac

(suprema infatuare a mea a fost să –l recitesc pe balzac

zi și noapte integral ÎN TREI SÃPTÃMÂNI ca eliade

murind și înviind de râs

niciun editor nu putea să publice atât cât scria de balzac)

am fost mai reflexiv și decât oglinda spartă a lui stendhal

căreia dintre muritori sublim orgoliu

am fost singurul capabil să-i refac întregul

în lumina oțelită a lașității generalizate

asupra mulțimilor ca o zăpadă siberiană

am fost mai bun chiar și decât cel mai iubit dintre pământeni

puterea mea de a rosti adevărul făcând să se urnească

amfiteatrul din corint unde se presupune că apostolulul pavel

a vorbit idolilor de cheatră seacă

norilor sângerii încă liniștiți de înțelepciunea barbară

care lăsa un loc gol pentru zeul ce va urma

pentru mine ca și pentru un secol de cultură pe brânci

heidegger a fost zeul care a urmat

,,noi nici nu știm că locuim o lume pe care zeul a părăsit-o’’

pentru heidegger

ioan alexandru a acceptat orice

inclusiv un șut în fund

ca și când ar fi fost din partea furher-ului

dictatorul din filmul slăbuț al lui chaplin

nu contează nici măcar ca monolog

ființa o noțiune atât de abstractă

încât numai miracolul o poate susține

ca nisipul piramidelor hieroglifele

de unde știm că hieroglifele nu sunt nimic altceva

decât alergarea vieții noastre înspre unde apune curcubeul

în palma unui zeu involuat din pudoarea morții nu a veșniciei

la care oricum nu se mai așteaptă nicio mitologie de sub cer

toți oamenii președintelui aghiotanții

care au format cozi ca la hârtia igienică

temându-se să nu explodeze buteliile neexplodate

când se lăsau la coadă pietricele albe de râu și cărămizi furate de pe șantier

pentru butelii rusești duble sau triple cel mai mare noroc

dacă în loc de-a noastră primeai una rusească puteai fi sigur

că rușii nu-i bagă apă la minus 40 de grade apa explodează mai greu

oricum nu era mare pagubă acesta nu-i un remember al unui poem

despre posibila moralitate din timpuri paranoia cu oameni paranoia

deunăzi mă întâlnii cu o doamnă fostă inspectoare

cu părul de vulpe roșcată mă mușcă de suflet așa-s femeile

cu părul prelins pe haina de nurcă ca pe pubis

un vers intraductibil din jethro tull de pe discul corupt de dna

,, trăgeți-o de părul lung, blana nu se găsește în comerț’’

cândva am fost hiperboreu și cuvântul meu

a avut putere de lege fiind însăși legea hiperboreilor

 

 

 

~*~

catalin afrasinei