Paula ROMANESCU
Haiku/tanka
(inedite)
Nori de cenuşă
frunzele-n zbor-cădere –
ce e suflete
*
Călătorie –
atâtea repetiţii
pentr-o plecare
*
firav poemul –
căscatul autentic
lectorul gângav
*
cântec pe unde:
al mezo del camino –
al fine bardul
*
plebeul virus
s-a-ncoronat pe Tera –
noi supuşii săi
*
crucea-n Caraiman
ieri amândoi lumină
astăzi el pulberi
peste câte milenii
nisipuri vor fi munţii
*
Sinaia goală
pârtia-nzăpezită
şuierat de tren
nimic din vremea unei
simple poveşti de iarnă
*
Întâi Decembre
Zăpadă aşternută
a dezunire
doar clopotele-n Alba
psalmodiază vifor
*
ţipăt de cocori
peste cearcănul lunii
coroană de foc
prelung dangăt de clopot
lacrima lumii stinsă
*
mormânt sub scaieţi
în candela-nnegrită
faguri de viespe
pe crucea fără nume
un trandafir de jaruri
*
acru criticul –
poezia stufoasă
idei puţine
plicul pirpiriu schimbă
grimasa-n dulce zâmbet
*
simpozionul –
la microfon sosiţii
din alte temniţi
laleaua în covorul
din noua primărie
*
mari crizanteme
la masa evocării
sfinţilor martiri
tremurătoare umbre
şi tineri cu mobilul
*
ultima frunză
nici ploaia şi nici vântul
n-au doborât-o
plecarea ta la ceruri
i-a fost deschis pământul
*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu