SONETOTERAPIE 251
- text și interpretarea autorului -
Brașov, Dealul Cetăţii
~*~
De Maior Cranţă
am trecut agale,
Tânjind să-mi
caut tihna printre ramuri,
Să las în urmă
prin cetate flamuri
Şi-n vaste pieţe
nefireşti urale.
Dar la un cot,
în zi cu flori la geamuri,
Dau de străjeri
în ruginii paftale
Ce-mpodobeau,
opriţi solemn în cale,
Focoşi trăpaşi
cu lucitoare hamuri.
Ziduri prea albe
ce-au vegheat turniruri,
Chemând drumeţi
la un popas cu vin
Şi întregind
savoarea din potiruri
Cu-n fulgerat
şi-alinător amin,
Stau martore, în
austere şiruri,
La dârzul ieri
şi la prezentul chin.
~*~
("Ferestre
în cetate, Sonete 4, Arania, 2008)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 252
- text și interpretarea autorului -
ÎN GRAJD JOIANA
GATA E SĂ FETE
antisonet 5
~*~
În grajd Joiana gata e să fete
Şi porcul Mişu
stă cu paiu-n gură;
Mai am trei
curci şi-o raţă-n bătătură;
Vărul Năică vrea
să-şi lase plete.
Gândeşte tata
iar la băutură,
Sătul de coasă
vrea să se îmbete.
Cu Bonux mama o
să scoată pete,
În Sportul scrie
că un meci se fură.
La anul, gata,
nu plecăm cu vize.
Bocancul stâng
mă supără la mers,
Bolnav de gută
unchiul face crize
„Haideţi la
vot!” de ploi pe zid s-a şters,
La TVR au
început „Surprize”....
Pe cerul gri s-a
rătăcit un vers.
~*~
("Casa fără
ziduri, Sonete 2, Arania, 2005)
Adrian munteanu
SONETOTERAPIE 253
- text și interpretarea autorului -
N-AM FOST UN
ŞOIM
~*~
N-am fost un
şoim planând dinspre-nălţime,
Cu ochi tăios
care striveşte scutul
De-ncrâncenări,
scrutându-şi neştiutul
Tăriilor,
râvnind să le suprime.
N-am fost
maestrul ce frământă lutul,
Zidind creneluri
ample din micime
Şi nici vânjosul
gata să anime
Cu braţul lui
nebiruit ţinutul.
Acum, la urmă,
risipirea frige.
Nu-mi mai găsesc
toiagul pentru steag.
Din neputinţă a
pornit să strige
Năluca ceţii cu-al
ei sunet vag,
Când ceasul dat
căinţelor înfige
În liniştea
cenuşii un baltag.
~*~
("Casa fără
ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 254
- text și interpretarea autorului -
SĂGEATA CAZNEI
~*~
Săgeata caznei
mi-a intrat sub pleoape
Şi stavilă-n
rărunchi îmi e-ndoiala
Că nu va fi să
dorm senin în poala
Cu-arome vii și
tainele aproape.
În şubrede
celule curge smoala
Ce-a tăvălit
putinţa prin hârtoape,
Tânjind cu
patimi aspre să se-adape.
În gând înalt
s-a furişat spoiala.
Ce pofte dulci
pe coapse să te-alinte,
Câte uimiri în
cuget să ridic?
Rămâne caldă
ruga din cuvinte
Şi gata sunt la
voia-ţi să abdic.
Fără de
tine-alături şi în minte
Am tot ce-n trup
zidesc şi n-am nimic.
~*~
("Casa fără
ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 255
- text și interpretarea autorului -
DEGEABA FUGI
~*~
Degeaba fugi, o
Daphne cu păr moale,
Din trist alai,
scrutând un cerb prin spaţii!
Povara mea o voi
feri de Graţii
Chiar de-ar dori
să-mi dea păgân târcoale.
Doar pentru tine
vor veghea bărbaţii
Rămaşi etern
înmărmuriţi la poale,
Căci sunt
Apollon. Ți-o-i dura ocoale
Până când Marte
va pieri-n rotaţii.
Te urmăresc prin
jarişte, fierbinte,
Când înserarea
stinge-o altă zi.
Roiesc în
preajmă zodii, să te-alinte.
În ochii calzi
de-a pururi te-oi privi,
Să văd cum zeul
fluviului, părinte,
Te va preface-n
laur, pe vecii.
~*~
("Casa fără
ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 256
- text și interpretarea autorului -
SĂ NU MAI VREAU
AMURGUL?
~*~
Să nu mai vreau
amurgul care pradă
Frânturi de
clipe rătăcind năuce
Şi mirtul zvelt,
încolăcit pe cruce,
Când ochii Lui
cătau prin nori să vadă?
Să nu mai gust
licoarea ce aduce
Săgeţi când
pofta smulge din plămadă
Şi crivăţul
ce-adoarme pe zăpadă
Uitînd sfioase
lacrimi să usuce?
Să nu mai fac
din urma-n trup săpată
Podoabe dulci,
cât încă mai sunt viu,
Şi din zvârluga
ce-n pârâu înoată
Belşugul mesei,
ca sătul să fiu?
Această caznă ce
îmi este dată
Fie ca-n veci
departe să o ştiu.
~*~
("Casa fără
ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 257
- text și interpretarea autorului -
CUM SĂ-MI PĂSTREZ SĂMÂNŢA BĂRBĂŢIEI
~*~
Cum să-mi
păstrez sămânţa bărbăţiei,
Să nu se
piardă-n timp, fără virtute
Şi în ţărâna
patimilor slute
Ce s-au predat
de-a pururi agoniei?
Ştiam secretul
care să m-ajute:
Să nu trădez
arcanul veşniciei,
Ca cei răpiţi
din liniştea chiliei
Ce-au fost
zvârliţi la şoimi de pe redute.
În crunt dezmăţ
şi-mperecheri deşarte
Mi-am divulgat
misteru-ntr-un sfârşit
Şi am avut
de-aceleaşi chinuri parte
Încătuşând
fiinţa-n asfinţit.
Am îmbrăcat
cămaşa pentru moarte,
Legat la ochi,
prin spaţii prigonit.
~*~
(2004 - sonet
nepublicat în volum)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 258
- text și interpretarea autorului -
CÂND EŞTI LA
DREAPTA
la Psalmului
16
~*~
Când eşti la
dreapta, nu se-nclină gândul
Presimte-n slăvi
vecia şi-nflorirea.
Te am izvor de
mir şi moştenirea
De trudnic pas,
în noi desferecându-l.
Prăsindu-şi
idoli, surghiunesc iubirea
Cei ce-au uitat
să îşi păzească rândul
La poarta lumii
ce-a deschis-o blândul
Şi bunul Domn,
desăvârşind zidirea.
Nu-mi voi uita
crâmpeiul meu de viaţă
În colivia
morţii, ca să-mi dea
Cătuşa spaimei
cu-al său chip de gheaţă.
Pe tronul
vrajbei pururi nu voi sta,
Căci îmi aşterni
cărarea de verdeaţă,
Popasul meu,
milostivirea Ta.
~*~
("Casa fără
ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 259
- text și interpretarea autorului -
NICIUN FIR DE
IARBĂ
~*~
Pe care drum,
iubito, va pătrunde
Înveşnicirea
humei ce-mpreună
Aroma clipei,
proaspătă şi bună,
Cu-n sterp pârâu
ce-ntr-un pustiu se-ascunde?
De-ar fi o
piatră calea să îmi spună,
Rostogolindu-şi
forma-n zări imunde,
Aş pârjoli
pădurea, să inunde
Conturul umbrei
ce nu vrea s-apună.
Am ferecat o
patimă ce doare
Şi bozul spaimei
tainic l-am plivit.
Năvalnic vânt
l-am prefăcut în boare.
Ce s-a sfârşit
se pierde-n nesfârşit.
Ţi-am aşternut
grădină la picioare,
Dar niciun fir
de iarbă n-ai strivit.
~*~
("Casa fără ziduri, Sonete
2", Arania, 2006)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 260
- text și interpretarea autorului -
CEL CE-MPLINEŞTE
VOIA TA
la Psalmul 15
~*~
Cel ce-mplineşte
voia Ta în toate,
Păşind curat
spre a luminii vamă
În adevăr
se-mbracă, fără teamă
Şi-n casa Ta va
pregăti bucate.
Nu va cârti pe
limba lui, să geamă
Poveri pustii în
carul fără roate,
Nu va închide
poarta când socoate
Să dea la toţi
îndestulată zeamă.
De chinuiţi se
va feri pe cale.
Nu va jura cu
gândul vinovat
Slujind un vis
din aur şi paftale.
Cu trupul pur,
de-nvrednicit bărbat,
Străin de
fructul plânsului de jale,
Va fi-ntre noi
în veci neclătinat.
~*~
("Casa fără ziduri, Sonete
2", Arania, 2006)
ADRIAN MUNTEANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu