CALTII SI FOCUL
Parintele Arsenie Boca
Toti
calugarii care pentru neaparata trebuinta au mers prin orase au simtit
trebuinta ocrotirii lui Dumnezeu. Rugaciunile celor din manastire i-au însotit
ca o mâna de aparare. Un drum în lume îti face dovada statorniciei în calea cea
duhovniceasca. De altfel nici nu se trimit din manastire decât cei mai
statornici în calugarie. În ce consta primejdia? Firea omeneasca a fost
asemanata cu câltii, patimile cu focul. Daca te atingi cu focul, câlti fiind,
patimile amortite prin înfrânare se aprind prin simpla vedere. Calugarii
traiesc într-un altfel de foc al Duhului Sfânt. Acesta se stinge când se
apropie de ei întinaciunea prin simturi.
Parintele Arsenie Boca, Parintele
Arsenie Boca – mare indrumator de suflete din secolul XX, Ed. Teognost,
Cluj-Napoca, 2002, p. 64
ARBORII CRESTELOR
Parintele Ilie Cleopa
Daca pe
crestele cele înalte ale muntilor vedem arbori vajnici si puternici care prea
adesea cu furtuni si vânturi napraznice se lupta si pururea de primejdia
rasturnarii si a doborârii sunt amenintati si de la acestia cu gândirea noastra
la cei ce se afla pe culmea stapânirii si a dregatoriilor veacului de acum sa
ne întoarcem si de furtunile si valurile tulburarilor care îi lupta pururea pe
cei din dregatorii sa ne aducem aminte. Sa gândim apoi câta osteneala si grija
au ei în viata si cât de putina le este lor linistea si alinarea pe acest
pamânt. Daca la acestea vom cugeta, apoi multa adeverire vom gasi în cuvintele
Scripturii care a zis ca: „Mai buna este pâinea cu sare în casa saracului cu
liniste, decât punerea înainte a bucatelor cu multa tulburare în casele
împaratilor” (Pilde 15 , 17; 17, 1). Acestea întelegând, pururea de dregatorie
si ranguri vom fugi si pe calea linistii si a saraciei totdeauna vom alerga.
Parintele Ilie Cleopa, Opt cuvinte
despre minunile lui Dumnezeu din zidiri, Ed. Episcopiei Romanului si Husilor,
Roman, 1996, cap. cap. 4: Minunile lui Dumnezeu din lumea arborilor , p. 38-48
MAREA INVIFORATA
Cuviosul Bonifatie de la Teofania
Viata
noastra este mare ce se înviforeaza neîncetat de furtunile necazurilor,
patimilor si smintelilor; traind, plutim necontenit pe aceasta mare,
înconjurati de primejdii în orice clipa. Aceste primejdii sunt pricinuite de
vânturile ispitelor neasteptate. Multe cai sunt în aceasta viata plina de
necazuri, si pe fiecare dam de anumite necazuri, pe calea binelui trebuie sa
luptam cu raul. Mângâiere ne da faptul ca Dumnezeu nu îngaduie sa fim ispititi
mai presus de puterile noastre, ci ne daruieste ajutor ca sa putem îndura
ispitele.
Cuviosul Bonifatie de la Teofania,
Bucuria de a fi ortodox, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 105-106
CALEA VIETII
Sfantul Nicolae Cabasila
Împartasirea
cu Sfintele Taine este trairea în duh, care e în stare sa nimiceasca orice
pofta a carnii, dupa cuvântul Sfântului Pavel: „Cu Duhul sa umblati si sa nu
mai împliniti pofta trupului”. Aceasta este calea pe care a rânduit-o Domnul
când a venit la noi si aceasta este usa pe care ne-a deschis-o tot El când a
intrat în lume, iar când S-a înaltat la Tatal, n-a gasit cu cale sa le închida,
ci de acolo, din slava Sa, tot pe aceeasi cale si pe aceeasi usa coboara între
oameni. De fapt, am putea spune ca Însusi Domnul e vesnic de fata si acum si în
tot cursul vietii noastre, spre a fi credincios fagaduintelor ce ni le-a facut.
Am putea zice si noi cum zicea Patriarhul Iacob ca Sfintele Taine sunt „casa si
poarta Cerului”, prin care nu coboara numai îngerii – care de fapt slujesc
împreuna cu noi la orice lucrare pe care o savârsim – ci, pentru fiecare dintre
cei botezati, coboara si Domnul îngerilor.
Sfantul Nicolae Cabasila, Talcuirea
Dumnezeiestii Liturghii si despre viata in Hristos, traducere de Pr. Ene
Braniste si Pr. Teodor Bodogae, Ed. Arhiepiscopiei Bucurestilor, Bucuresti,
1992, p. 137-138
ARHITECTURA SI MUZICA
Compozitorul Arvo Part
Cred ca
toata savârsirea omeneasca este ca un lego. Totul poate fi sustinut de
componente mici care au aceeasi materie-sursa. Când patrundem înlauntrul
materiei – piatra, sticla sau o bucata de lemn – cu un microscop electronic, cu
cât mergem mai adânc, marind de o suta, de o mie, de un milion de ori, cu atât
mai interesanta devine imaginea. Vedem peisaje minunate si uimitoare. Daca
marim si mai mult, mai aproape de adâncimi, apar lucruri de necrezut. Apoi în
fata noastra se iveste deodata o imagine comuna absolut uniforma. Este imaginea
atomului, care este comun tuturor lucrurilor. Nu conteaza care este materia.
Poate fi piatra sau altceva. Suntem la granita. Aici nu este diferenta între
arhitectura si muzica.
Compozitorul Arvo Part, Cantul inimii
și puterea cuvantului si a muzicii (AP), traducere de Laura Marcean & Olga
Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 91
O M U L
Arhiepiscopul Iustinian Chira
Omul înca nu
s-a descoperit pe sine. Pe harta cunoasterii, ca o imensa pata alba, sta în
fata omului fiinta sa. Pe om trebuie sa-l privesti cu cel mai înalt respect dar
si cu adânca compasiune, cu încredere dar si cu prudenta, ca pe un copil ce e
în stare oricând de cele mai senine dragalasenii, însa si de greseli
ireparabile. „Adame, Adame, unde esti?” Strigatul acesta al lui Dumnezeu e o
chemare permanenta. Orice om de pe pamânt aude în adâncul fapturii lui, în
profunzimea fiintei sale, aceasta voce. Pentru mine omul nu este un semn de
întrebare ci unul de exclamare, care confirma existenta Creatorului. Noi însine
suntem argumentul existentei lui Dumnezeu.
Arhiepiscopul
Iustinian Chira, Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed.
Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 83-87.
CAUTAREA FERICIRII
Cuviosul Bonifatie de la Teofania
Ce nu
nascocesc si ce nu întreprind oamenii pentru a fi fericiti? Tulbura fara
încetare toate stihiile lumii, si fericirea tot nu li se arata, sau este
totdeauna doar pe tarâmul închipuirilor lor. Care este pricina? Faptul ca nu o
cauta acolo unde trebuie, ca o cauta foarte departe. Cuvântul cel vesnic al
Adevarului ne-a vestit: „Împaratia lui Dumnezeu înlauntrul vostru este (Luca
17, 21); cautati mai întâi Împaratia lui Dumnezeu si dreptatea Lui, si toate
celelalte se vor adauga voua”.
Cuviosul Bonifatie de la Teofania,
Bucuria de a fi ortodox, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 79
LATRATUL CAINELUI
Sfantul Sofronie Saharov
Mintea este
curata atunci când se leaga de Dumnezeu, atunci când nu dam nici o importanta
ispitelor. Se întâmpla ceea ce se petrece cu masinile si cu câinii: când
depasim un câine, acela continua sa latre, dar la un moment dat oboseste si se
opreste. Astfel si cu ispitele: trebuie ca mintea sa se lipeasca de Dumnezeu si
sa nu gândeasca la nimic altceva. În felul acesta putem înfrunta ispitele.
Sfantul Sofronie Saharov, Cunosc un
om in Hristos – Parintele Sofronie de la Essex, traducere de Pr. Serban Tica,
Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 301
PANZA DE PĂIANJEN
Sfantul Ioan din Kronstadt
Omule, care
nu visezi decât aceasta viata trecatoare si nu te gândesti la viata vesnica si
cereasca, cugeta! Ce este aceasta viata trecatoare? Trebuie mereu sa o
alimentezi cu combustibil (cu hrana), pentru ca flacara vietii sa continue sa
arda, sa nu scada, pentru ca locuinta noastra (trupul) sa ramâna calda, iar
viata mereu incerta a trupului nostru sa-si refaca fortele, hranindu-se cu
substanta altor fiinte vii, pe care le sacrificam pentru a întretine viata
noastra. Într-adevar, omule, ce derizorie pânza de paianjen este viata ta! Îti
trebuie, de doua ori pe zi, sa-ti hranesti trupul tau (adica esti obligat, de
doua ori pe zi, sa manânci si sa bei), iar noaptea trebuie sa-ti zavorasti
sufletul în trup, închizând simturile trupului, cum închizi obloanele unei
case, pentru ca sufletul sa nu se raspândeasca în afara, ci sa ramâna înauntru,
dând caldura si viata. Ce pânza de paianjen este viata noastra si ce usor este
sa o desiri! Fii smerit si plin de veneratie fata de viata vesnica!
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
intru Hristos, traducere de diac. Dumitru Dura, Ed. Oastea Domnului, Sibiu,
1995, p. 55-56
CĂSĂTORIA
SOCRATE
Într-o altă zi, Platon l-a întrebat pe
Socrate ce este căsătoria.
Socrate i-a zis: Mergi până la pădure şi
taie-mi cel mai mândru şi mai chipeş brad, dar adu-ţi aminte că nu ai voie să
faci decât un singur drum pentru asta. Platon a făcut întocmai şi a revenit
după un timp cu un brad nu tocmai înalt şi nu foarte frumos, dar îndeajuns de
arătos.
Socrate l-a întrebat de ce a ales tocmai
acel pom, iar Platon i-a răspuns:
- Am văzut nişte brazi foarte falnici în
drumul meu prin pădure, dar mi-am amintit ce s-a întâmplat ultima dată, cu
spicul de grâu, aşa că l-am ales pe acesta. Mi-a fost teamă că dacă nu îl iau
cu mine mă voi întoarce din nou cu mâinile goale, deşi nu a fost chiar cel mai
frumos brad pe care l-am zărit.
Socrate i-a spus: Aceasta este căsătoria
CAUTAREA LUI DUMNEZEU
Sfantul Ioan din Kronstadt
Ati vazut
cum se tin albinele de regina-matca si furnicile de regina-furnica? Exact la
fel si fiintele cuvântatoare si rationale trebuie sa se tina de Dumnezeu. Sau
stiti oare ca o planeta mica se tine de una mare si se misca în jurul ei? Exact
la fel fiintele rationale si cuvântatoare trebuie sa se tina cu orice chip de
Dumnezeu. Si trebuie sa-L cautam mai mult.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 442
JUDECAREA UNUI VINOVAT
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi ca se
savârseste o judecata, iar în fata ei sta cel vinovat, care, fiind vadit, se
cutremura de frica si se umple de rusine; aude osânda pentru încalcarea legii,
este lipsit de cinste si de avutie, este scos din rândurile oamenilor celor
buni si cinstiti, fiind socotit raufacator si netrebnic; apoi este dus în
temnita cu rusine si îsi primeste pedeapsa dupa lege. De la aceasta judecata,
sa se întoarne prin credinta duhul tau spre Înfricosata Judecata a întregii
lumi, unde Însusi Dumnezeu este Judecatorul Care cerceteaza inimile noastre.
Înfatiseaza-ti în mintea ca la acea Judecata pacatosii stau despartiti de ceata
celor drepti; stau într-o negraita rusine si frica, într-un cutremur de nespus;
sunt vaditi de calcarea Legii lui Dumnezeu, sunt vaditi în fata lumii întregi,
înaintea Îngerilor si a oamenil or; îsi vad pacatele, pe care le-au savârsit cu
cuvântul, cu fapta sau cu gândul cel ascuns si care sunt descoperite spre a fi
cunoscute de toata lumea; îsi vad pedeapsa ce li s-a gatit dupa ale lor fapte.
Iar pe cei care aici au fost defaimati, certati, batjocoriti, prigoniti,
napastuiti si calcati în picioare ca niste gunoaie, acolo se vor afla stând
întru slava si întru bucurie mare. Vor vedea cei nedrepti mânia Dreptului
Judecator, vor auzi mustrarea si rânduirea Lui înspaimântatoare: „Duceti-va de
la Mine, blestematilor, în focul vesnic, care este gatit diavolului si
îngerilor lui. Ca am flamânzit si nu Mi-ati dat sa manânc” si asa mai departe
(Matei 25, 41-42). În cele din urma, cu o nemaipomenita rusine, frica si
mâhnire, cu plânsete, tânguiri si urlete de deznadejde, cei nedrepti vor fi
târâti de îngerii cei rai si zavorâti în temnite, „unde viermele lor nu moare
si focul nu se stinge” (Marcu 9, 48). Aceasta întâmplare si cugetarea asupra ei
sa te învete a-ti plânge pacatele si a cauta de pe acum milostivirea
Judecatorului, pentru ca sa nu fii rusinat atunci în vazul întregii lumi, sa nu
te umpli de ocara si sa nu auzi acea mustrare si porunca înfricosatoare.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 66
PETE PE O HAINA ALBA
Sfantul Teofan Zavoratul
Vedeti pete
pe o haina alba si simtiti cât este de neplacut si de trist sa întâlnesti asa
ceva. Retalmaciti astfel: cât de neplacut si de trist le este Domnului,
Îngerilor si Sfintilor sa vada petele pacatelor pe sufletele noastre, albite
prin crearea dupa chipul lui Dumnezeu, prin renasterea în baia Botezului si
prin spalarea în lacrimile pocaintei.
Sfantul Teofan Zavoratul, Ce este
viata duhovniceasca si cum sa te apropii de ea?, traducere de Elena Dulgheru,
Ed. Anastasia, Bucuresti, 1997, p. 205
CORPUL OMENESC
Sfantul Ioan din Kronstadt
Corpul
omului este alcatuit din stihii telurice: lumina, caldura, aer, apa, pamânt. În
aceste elemente se va descompune dupa moarte. Lumina si caldura se vor integra
luminii si caldurii, aerul – aerului, apa – apei, pamântul – pamântului. Suntem
alcatuiti pentru a ne descompune. Slava creaturii Tale, Doamne! Sa întelegem si
sa tinem minte cât suntem de singuri si de trecatori si sa dam slava
Creatorului. Toti suntem opera mâinilor Lui, oile pasunii Lui.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 379
POMUL VIETII
Sfantul Ioan din Kronstadt
„Dupa
roadele lor îi veti cunoaste” (Matei 7, 16). Din roadele binecuvântate, placute
si datatoare de viata ale Liturghiei – preasfintele Taine ale Trupului si
Sângelui Domnului – vei recunoaste ca Liturghia este de la Dumnezeu, ca este
inspiratia Duhului Sfânt si ca Preasfântul Duh, Datator de Viata, respira în
toate rugaciunile ei, în toate rânduielile ei sfinte.
Ce minunat
pom al vietii este Liturghia! Ce frunze are el, ce roade poarta el! Nu numai
roadele, ci chiar si „frunzele pomului sunt spre tamaduirea neamurilor”
(Apocalipsa 22, 2). Caci cine nu a simtit în sufletul sau un mare câstig duhovnicesc,
pacea si fericirea, fie si numai pentru faptul de a fi stat cu evlavie la
dumnezeiasca Liturghie? Ceea ce aduce roade bune, este bun si în sine; aceasta
este o lege a naturii.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
intru Hristos, traducere de diac. Dumitru Dura, Ed. Oastea Domnului, Sibiu,
1995, p. 95-96
MINCIUNA
Arhiepiscopul Iustinian Chira
Temelia
tuturor relelor din lume este minciuna. Minciuna este o mare hotie, pentru ca
rapeste cel mai scump lucru, care este adevarul. Minciuna te face sa cazi în
eroare, în ratacire, te împinge în toate prapastiile din lume si, în cele din
urma, în prapastia cea vesnica.
Arhiepiscopul Iustinian Chira,
Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca,
2009, p. 70
CE ESTI TU AZI...
Parintele Paisie Olaru
Aducerea
aminte de moarte este de mare folos, ca smereste pe om si ne da râvna pentru
rugaciune si uneori si lacrimi. Sa mearga fratii din manastire mai des în
cimitir si sa vorbeasca cu cei morti, ca ei îi vor învata cam asa: „Ce esti tu
azi, am fost noi ieri; si ce suntem noi azi, vei fi tu mâine!” Acest cuvânt
este foarte adevarat si poate fi de folos. Sa lasam grijile cele trecatoare,
vorba multa, mândria, prietenia cu cei lumesti si sa ne rugam mai mult. Este de
folos celor mai tineri si tuturor sa citeasca zilnic din Noul Testament,
Vietile Sfintilor si învataturile Sfintilor Parinti, ca încetul cu încetul sa
le urmeze si viata.
Parintele Paisie Olaru, Parintele
Paisie duhovnicul, traducere de editie ingrijita de Arhimandrit Ioanichie
Balan, Ed. Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, Iasi, 1993, p. 58-59
RAMURA TAIATA
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi o
ramura taiata din pom si uscata, care nu mai trebuieste la nimic decât la
ardere. Întelege de aici ca acela care prin trândavie si prin viata cea rea se
va desprinde de Hristos, Care „este vita cea adevarata”, nu doar ca nu va mai
putea aduce nici o roada, ci se va si usca întocmai ca mladita cea taiata; iar
astfel de mladite „se aduna si se arunca în foc si ard”, dupa cum El Însusi ne
învata (Ioan 15, 1-6). Prin aceasta esti povatuit sa te tii strâns de Dânsul
prin credinta si prin dragoste, sa te departezi de tot pacatul si sa te
alipesti numai de Hristos, facându-te asemenea Lui întru smerenie si întru
rabdare.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 74
M A R E A
Arhiepiscopul Iustinian Chira
Marea este
cea care pastreaza si sporeste la infinit freamatul padurilor, murmurul
izvoarelor si licaritul stelelor. „Thalassa, Thalassa”, rasuna ca o invocare
din antichitate, prin care, de-a lungul mileniilor, fiinta omeneasca si-a
marturisit extazul. Un colt de natura, un crâmpei de cer, un amurg sau niste
zori vor înalta, vor face sa tresara veac de veac inima omeneasca.
Arhiepiscopul Iustinian Chira,
Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca,
2009, p. 34,
BUSOLA
Sfantul Ioan din Kronstadt
Avem un
barometru care nu greseste si care arata cum urca si coboara nivelul vietii
noastre duhovnicesti. Acesta e inima. Am putea-o numi si busola, dupa care ne
calauzim când navigam pe marea vietii. Ea ne arata încotro mergem: spre
Rasaritul cel duhovnicesc, Care este Hristos, sau spre apus, adica spre
întunecata împaratie a mortii, cea a diavolului. Cauta cu luare-aminte la
aceasta busola, sa nu te însele; sa-ti arate calea cea dreapta. „Daca inima
noastra nu ne osândeste, avem îndraznire catre Dumnezeu” (1 Ioan 3, 21), adica
ne îndreptam spre Rasarit.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 64
NISIPUL AURIFER
Sfantul Ioan din Kronstadt
Când fratele
tau va gresi în vreun fel fata de tine, de pilda te va vorbi de rau, te va
bârfi fata de cineva, relatându-i aceluia spusele tale într-o forma denaturata,
nu te supara pe el, nu-l urî. Cauta sa vezi în el partile bune, atâtea câte vor
fi existând. Ca în fiecare om, tine seama de ele cu dragoste, neluând în seama
raul ce ti l-a facut bârfindu-te, ca pe o murdarie care nu merita atentie, ca
orice plasmuire diavoleasca. Asa cum cautatorii de aur nu iau în seama multimea
nisipului si a impuritatilor în nisipul aurifer, oprindu-se numai asupra
firisoarelor de aur, desi acestea sunt foarte putine, le pazesc cu grija, le
spala, extragându-le din masa nisipului netrebnic, întocmai face si Domnul cu
noi, culegându-ne si curatându-ne cu îndelunga rabdare.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 467
CRINUL
Sfantul Nicolae Velimirovici
Crinul este
simbolul neîngrijorarii. „Luati seama la crinii câmpului cum cresc: nu se
ostenesc, nici nu torc” (Matei 6, 28). Ei îsi tes astfel de odajdii, ca nici
împaratul Solomon nu a fost îmbracat în asemenea vesminte întru toata slava sa.
Sfântul Nil Sinaitul, în lucrarea sa „Despre iubitorii de argint”, scrie despre
însemnatatea crinului ca simbol: „Sufletul desavârsit este asemenea crinului
între maracini, iar aceasta însemneaza sufletul care traieste fara griji
desarte în mijlocul celor care se îngrijesc de multe”. < span
style="color: #3366ff;">
Sfantul Nicolae Velimirovici,
Simboluri si semne, traducere de Gheorghita Ciocioi, Ed. Sophia, Bucuresti,
2009, p. 39.
ARTA ADEVARATA
Arhiepiscopul Iustinian Chira
Mai devreme
sau mai târziu, în domeniul artei, oamenii vor parasi fotoliul cald din fata
televizorului, a radioului si vor intra în salile de spectacol, dorind sa vada
nu umbre, ci miscare vie, cântec adevarat, lacrimi si traire întreaga. Cu
falsurile repede se satura omul. Un colt de natura, un crâmpei de cer, un amurg
sau niste zori vor înalta, vor face sa tresara veac de veac inima omeneasca.
Zeitatile antice au adus inima spre o însetare tot mai mare de lumina care
n-are umbra. Zeitatile moderne ce au dus pe om spre un colaps interior, au
redresat privirea lumii spre Izvorul vietii. Motiv ce ma face sa cred ca
viitorul poeziei este triumfal.
Arhiepiscopul Iustinian Chira,
Convorbiri in amurg, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2006, p. 187
DRAGOSTEA
Într-o zi,
Platon l-a întrebat pe Socrate ce este dragostea.
Socrate i-a răspuns: Du-te pe câmpul din
apropiere şi adu-mi cel mai frumos spic de grâu pe care îl vei găsi, dar ţine
cont că nu ai voie să faci decât o singură încercare. Platon l-a ascultat fără
să crâcnească, şi s-a întors după o vreme fără a aduce nimic cu el.
Socrate l-a
întrebat ce se întâmplase, iar Platon l-a lămurit: Atunci când am intrat în
lanuri am zărit un spic înalt şi frumos, dar m-am gândit că poate voi găsi un
altul şi mai maiestos, aşa că am mers mai departe. Am căutat în zadar după
aceea, căci nu am aflat nici un alt spic
asemenea celui dintâi, aşa că nu ţi-am mai adus vreunul.
Socrate i-a spus: Aceasta este dragostea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu