Un adevăr axiomatic
În 1953, în
timpul unui banchet de la New York Press Club, lui John Swinton, decanul
ziariştilor din America, i s-a cerut să ţină un toast în cinstea presei
independente. Iată răspunsul lui:
''Nu există
în istoria Americii o presă independentă. O ştiţi şi voi, şi o ştiu şi eu. Nici
unul dintre voi nu îndrăznește să își exprime cinstit părerile în ziarul la
care scrie. Sunt plătit tocmai pentru a nu-mi exprima opiniile cinstite în
ziarul pentru care scriu. Voi, ceilalţi, sunteţi plătiţi ca să faceţi la fel
şi, oricare dintre voi ar face nebunia de a-şi scrie părerile în mod cinstit,
ar fi imediat expediat pe stradă, căutând de lucru.
Dacă mi-aş
permite o părere cinstită într-unul din numerele ziarului meu, slujba mea ar
dispărea în 24 de ore.
Treaba
jurnalistului este să distrugă adevărul, să mintă sfruntat, să pervertească, să
denigreze, să lingă cizmele lui Mamon, să işi vândă ţara şi neamul pentru
painea cea de toate zilele. O ştiţi şi voi, şi o ştiu şi eu, şi atunci de ce să
închinăm pentru presa independentă? Suntem uneltele supuse şi slugile
bogătaşilor din culise. Suntem Hopa-Mitică: ei trag sforile şi noi dansăm.
Talentele, posibilităţile şi vieţile noastre aparţin altor oameni. Suntem doar
nişte prostituaţi intelectuali.''
''Omul
obişnuit nu are acces direct la evenimentele vieţii sociale, politice şi
economice; cu alte cuvinte, la ceea ce se petrece în societatea în care
trăieşte. În cel mai bun caz, o persoană care nu își petrece zece ore pe zi la
locul de muncă, alte opt ore dormind şi restul în vreun local de distracţii
poate avea şansa de a asista personal la unul sau două evenimente importante
din oraşul său.
Totul se
opreşte însă aici. Pentru a se informa despre ce se petrece în jurul lui, omul
modern are la dispoziţie o unică sursă: mass-media.
La început
au fost doar ziarele, apoi a apărut radioul, în ultimii treizeci de ani li s-au
alăturat televizorul, dând oamenilor iluzia unei bogăţii informaţionale şi a
diversităţii de opinie.''
..................................................................................................
De când cu
internetul, cu formatorii de opinie (adesea niște iluștri necunoscuți,
histrioni buni de gură) și rețelele de socializare... e și mai riscant să
credem ce ni se livrează.
Nu mai
funcționează nici decența, onestitatea (sau curajul?) de a recunoaște că nu
există nicăieri presă independentă și obiectivă.
Sursa: ADRIAN MUNTEANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu