Masca a 19-a!
~*~
Mască albă, mască neagră,
Masc-albastră, colorată,
Mască poartă lumea-ntreagă,
Tot Pământul mască poartă...
Și ne întrebăm adesea:
- De ce-avem acest destin?
Iar răspunsul unul este:
- Pentru c-aruncăm venin!
Nu încape-n oameni milă,
Nici nu știu sinceritate,
De-adevăr le este silă,
Nepurtând fidelitate!
Un semnal de exclamare
Providența ne îndreaptă,
Masca este-o protejare
Pentru cei ce se deșteaptă!
Căci sătul e Universul
De trădări și răutate,
De fățarnicii din mersuri
Tot schimbându-le pe toate.
În halucinante roluri
Oamenii se rătăciră,
Iar în inimi purtau goluri
Deghizate în porfiră...
În zâmbet de falsitate
Și-n îmbrățișări cochete,
Își băgau cuțite-n spate,
Fără măcar să regrete!
Și-atunci, în nedumerire,
Creatorul lasă carte:
Pentru-ntreaga omenire -
Măști fățarnicii să poarte!
Și... rămas în izolare,
Omul rătăcit, emfatic,
Ochi în ochi cu-a sa trădare
S-a înfricoșat amarnic...
A-ncercat să-și scoată masca
Și-nzadar s-a chinuit -
Se rupeau bucăți din față,
Căci cu ea s-a contopit...
Văzându-și durerea-i salță,
Conștiința-i s-a zdrobit:
Și-a-mbrăcat masca pe față,
Să se plimbe a ieșit...
Masc-albastră, colorată,
Mască neagră, mască albă,
Printre măști ca niciodată,
Ochii începu să-i vadă...
Ochii albaștri, ochi mai negri,
Ochi mai verzi și ochi căprui,
Ochi mai sinceri, mai integri,
Ochi flămânzi și ochi sătui...
Ochi vicleni și ochi mai pașnici,
Ochi mai triști și ochi mai goi,
Ochi zâmbind și ochi mai darnici,
Ochi de Pace și - război!
Câtă lume-n ochi se uită!
Și sub masca lor roșesc,
Iar privind, le este frică
Și se-ntreabă de trăiesc...
Masca zilei, masca nopții -
Măști forțat purtăm cu toții.
Ne jucăm cu masca sorții -
Masca vieții, masca morții...
~*~
Ana Sîrbu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu