BEN TODICA: ADRIAN MUNTEANU - SONETOTERAPIE 241 - 250 - text și interpretarea autorului -

miercuri, 11 noiembrie 2020

ADRIAN MUNTEANU - SONETOTERAPIE 241 - 250 - text și interpretarea autorului -

SONETOTERAPIE 241

- text și interpretarea autorului -

RÂVNESC SUPUS SĂ TE ATING

~*~

Râvnesc supus să te ating cu palma,

Oprind-o mut pe coapsa de statuie.

Vibrări adânci s-au năpustit să-mi puie

Săgeţi de foc în pieptul gol, de-a valma.

Puteri târzii nerăbdător îmi suie

Pe căi de fum, întemniţând sudalma,

Salvând din cercul pârjolirii calma

Veghe de nopţi ce-adânci plăceri descuie.

Nainte de-a te trage spre alcovul

Dorinţelor ce-au prins în trup contur,

Voi săruta înfiorat ostrovul

Ochilor blânzi pe care-aş vrea să-i fur

Să-ţi fiu neostenitul, pururi Iovul,

Uitând de tot, cu totul împrejur.

~*~

("Casa fără ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 242

- text și interpretarea autorului -

Brașov, Livada Poştei

~*~

În amfiteatru, pături lângă pături

Şi eu, plăpândul, urmărind foiala.

Mi se-afunda în glod slinos sandala

Şi nu aveai un loc al tău să-l mături.

În jur sorbea estrada fierbinţeala.

Bărbaţi smuceau codanele în lături.

Nu se opreau decât printre omături,

Când peste ierburi se-ntindea cocleala.

Brigăzi şi coruri, proslăvind mai marii

În osanale către cerul gri.

În lemnul scenei se trudiră carii.

Un sunet gol vibra printre cei vii.

Acum pe deal au năpădit lăstarii

Şi-au galopat prin veacuri bidivii.

~*~

("Ferestre în cetate, Sonete 4", Arania, 2008)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 243

- text și interpretarea autorului -

POATE-A FOST IERI

~*~

Poate-a fost ieri sau poate într-o vreme

Când pleoapele nu ferecau ţinutul

În care-a prins să se frământe lutul

Uitărilor ce s-au pornit să cheme.

Priveam spre pârgul grâului, la scutul

Sub care trupul dezlega dileme

De prunc nătâng, când ploaia-n tindă geme,

Smulgând odihna şi prădând avutul.

Simţeam povara dulce-a aşteptării

Primei iubite care m-a ales

Şi gustul fad în ceasu-ndepărtării

De-un rod la care n-am avut acces.

Învăluit e timpul dat uitării

De-o-ntunecime fără înţeles.

~*~

(2005 -sonet nepublicat în volum)

Adrian munteanu

SONETOTERAPIE 244

- text și interpretarea autorului -

DE CE MĂ DAI PIERZĂRII?

la Psalmul 22

~*~

O, Doamne bun, de ce mă dai pierzării

Şi nu-mi asculţi a trupului jelire?

Cu spaimă strig, când ziua-mi dă de ştire

Şi-n noaptea grea la porţile uitării.

Sunt viermele ce şi-a durat zidire

Din lut scuipat la marginile mării,

Cel biciuit şi-n piaţă dat vânzării,

Primind, învins, năprasnică orbire.

Mi se topeşte inima ca ceara.

Sunt doar un câine jalnic, de pripas.

A rupt din carnea mea, cu sete, fiara

Păcatelor ajunse fără glas.

Mă-nvinge scârba, frica şi ocara

Şi doar nădejdea-n Tine mi-a rămas.

~*~

("Casa fără ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 245

- text și interpretarea autorului -

CUVÂNT CONFUZ

experiment 6

~*~

Cuvânt confuz, cenuşă călătoare

Ca cearcănele castei crinoline

Curma cabala crudelor canine,

Cântând canonul, căutând candoare.

Cartea citită ciob confuz conţine

Cât consonanţa cucerind culoare.

Calc creanga-n colbul calpelor covoare,

Când cerul clipei cobora coline.

Ce caldă ciută clatină cleştarul

Cernitelor consoane care cos

Conturul crucii căutând chenarul

Cucernicelor corzi cu chip ceţos!

Cuibul candid, cutremurând calvarul,

Croia cuminte chipul cuvios.

~*~

("Casa fără ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)

SONETOTERAPIE 246

- text și interpretarea autorului -

ÎN CLOPOTUL PREA DENS

~*~

În clopotul prea dens ca să îngâne

O trândavă cântare de-alăută

S-a spart silaba, grabnic aşternută

Să pună-n miezul patimilor frâne.

Izbită crud, nădejdea cade mută

Şi colbul vorbei neatins rămâne.

Peste cărări de miei zbierând în stâne,

Trec grauri trişti, uimirea să-şi ascută.

Fântâni curgând, din veac nefolosite,

Umbresc pe ghizduri tăinuitul gând.

Coclesc în soare vârfuri de cuţite

Dar bobul crud n-a răsărit nicicând.

Doar urma lină-n ploi zădărnicite

Îşi paşte-ntruna timpul cel flămând.

~*~

("Casa fără ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)

Adrian Munteanu

SONETOTERAPIE 247

- text și interpretarea autorului -

ALERG SECUNDA

~*~

Nu sper, în poala orei, ca răgazul

Să îmi aline clipele trudite.

Ascut săgeţi pe stânci, să nu ezite,

Să înroşească în amurg talazul.

Alerg secunda-n râpi secătuite

Şi sap în glod, ca să găsesc topazul.

Frământă roibul orelor izlazul,

Şi îmi fărâmă vrerea sub copite.

Rupând zăbala, în pământ împlântă

Rărunchiul tihnei care-a-ntârziat.

M-arunc în şeaua zilei ce-nfierbântă

Un ciob de cer în urmă aruncat.

Cu coama-n vânt, un inorog se-avântă,

Să întărească timpu-nrourat.

~*~

("Casa fără ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 248

- text și interpretarea autorului -

ACELAȘI POM

~*~

Pe-o creangă truda de-a străpunge zidul

Ce răzleţeşte miezul de găoace.

Pe-o alta masca ce-a pornit să joace

Zăgăzuind, sub tâmpla albă, ridul.

Lângă tulpină, bob de grâu se coace

Şi izgoneşte-n surpătură vidul.

Şarpe vrăjit își vărsă-n colb acidul

Veninului, însămânţând băltoace.

Iar trunchiul suie, cum i-e datul sorţii

Şi cum din veacuri rostul s-a decis.

Când am ajuns în pragul larg al porţii

Veciilor, mi-a rupt un ram promis.

Acelaşi pom, al vieţii şi al morţii,

Însufleţeşte-un măr din Paradis.

~*~

(2005 - sonet nepublicat în volum)

ADRIAN MUNTEANU

Draga mea Medeea,

Sonetoterapia de azi, de ziua ta, nu putea să conțină decât sonetul care îți era dedicat și reamintește un moment de lumină și magie din viața noastră.

La Mulți Ani, cu toate gândurile bune care aș dori să te însoțească, cu tot sufletul meu și cu urările de sănătate, bucurii, speranțe și împliniri pe acele tărâmuri îndepărtate, dar mereu apropiate de inima unui părinte!

Tata