Artur
Silvestri, veșnică aducere aminte
Artur Silvestri a venit
ca un fulger și a stârnit teama în dușmanii României, iar în români mândrie și
drag pentru cultura română, pentru patrimoniul național, comori care ne
legitimează ca națiune și ca proprietari ai acestor locuri. Direcția lui a pus
pe gânduri vestul care deja înspăimântat de ideia parteneriatului cu România, o
țară care s-a dovedit atât de ușor adaptabilă, trecând cu ușurință de la o țară
cu profil țărănesc-agricol la una de industrie avansată, aliniată cu primele țări
din lume și la un pas de arma nucleară, care i-ar fi asigurat loc la masa puterilor
lumii, toate la un loc dovedind forța și capacitatea acestui neam. Toți ar fi
vrut-o subjugată, demontată și împărțită, jefuită și înrobită. Artur Silvestri a
înțeles pericolul care se prăvălea asupra țării și viguros a investit în
promovarea literaturii române și a talentului neglijat de golul creat de după revoluție.
Artur Silvestri precum Moise a avut revelația scoaterii neamului de sub vălul negru
a lui Ramses care amenința identitatea românului. A hotărât să ridice și să promoveze
talentul și valorile literare din toate colțurile lumii, să împletească și să împlânte
adânc rădăcinile, să apere și să conserve istoria și monumentele neamului, lucru
care i-a deranjat pe cei împotrivă. Însă, Artur s-a îmbolnăvit brusc și tot atât
de fulgerător precum a venit în viața noastră ne-a părăsit într-unul din
spitalele Vienei. Se împlinesc anul acesta doisprezece ani de când a plecat în
eternitate.
Artur Silvestri, 19
Martie 1953 – 30 Noiembrie 2008
Îi datorez momente de
neuitat acestui brav român.
Odihnească-se în pace!
COMENTARII:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu