FERGHETE - Iubirea te loveşte, te apucă, când nu te aştepți

 

Iubirea te loveşte, te apucă, când nu te aştepți.

 

 

~*~

 

Citind, în revista Mugurii Silvaniei, la pagina de folclor Miorița, revistă avută la Liceul agricol, în Şimleu, citând strigături, chiuituri, piuituri, mă regăsesc acasă, în Ciubăncuța alături de Vica la nunta noastră, cu cununie, împărătească, făcută ca un colind de Pr. bine sănătos... Găureanu Timoftei care s-a depăşit pe sine, dar citiți şi voi şi vă desfătați, cu acest tezaur folcloric, cu specific şi unicitate de poveste fără egal, publicat, cu un ritual tradițional, cu poveste înțeleaptă:

Mireasă, pre cum se vede

Poate trăi - n codru verde.

Mirele, pre cum se aude

Poate trăi orişiunde.

Bucură-te tu mireasă,

Că-i bâta pe grindă-n casă

Şi-i cioplită-n patru dungi,

Câți-s spatele de lungi

Şi-i cioplită şi mezdrită

Şi pe-a ta seamă muncită.

Bucură-te, soacră mare,

Că-ți aduci pieptănătoare.

Atâta nora descâlci

Până ochii ți-or ieşi ş-i ord'ii

Şi de-a fi soacră-ta rea,

Mătură-n casă cu ea

Şi pe afară de-i putea.

Țucu-te mireasă noastră !

Ți se cunosc hainele,

Că nu ți dragă lenea,

Ți se cunoaşte lucrul,

Că nu ți-o fost drag somnul,

Hainele tale ți-s cu ruji,

Le-ai adus de la mătuşi,

Hainele tale-s cu flori,

Le-ai adus de la surori.

Ia-ți, mireasă, ziua bună

De la pomul din grădină,

De la măicuță bună,

De la un pom de lângă drum,

De la tatăl tău cel bun,

De la un strat de cărăjele,

De la a tale surorele.

(Vica, în glumă a fost furată, urmând datul miresii ca datul, asemeni, cântecului găinii împănate):

Frunză verde viorea

Faceți-mi cararea

Ca să viu cu mireasa,

Venim două verişoare

Bucurând mirele tare,

Strălucind ca mândru soare,

La păr suntem bălăioare, ondulate

Şi la minte aşezate.

Sui miresucă pe prag,

Că te ducem după om drag.

De pe prag coboi jos,

Că te duci după om frumos,

Jos pălăria, de pe prag te coboară,

Că eşti faină la înfățişare,

Ca un soare la înfățişare

Şi nu-i nici o mirare că gura ți lapte şi mire

şi ştii ce-i fericirea,

Că innima-n piept îți bate

Şri iubirea n-o poți ascunde, că-i inima e ce-ți cere,

În dulce mângâiere.

Tu, miresucă draga mea,

Eşti tot ce-ai vrut ai avut,

În lumea prostită şi rea,

Că de când te-ai apucat

Ce-ai dorit ți-ai cumpărat

Şi-a acuma la măritat

Ți-a făcut voia pe plac

Şi te dă după cel drag,

Ți-o uns gura cu unt,

Te mărită cum ai vrut,

Ți-o uns gurița cu miere,

Te mărită cu plăcere.

Iar acuma,tu,măi,mire,

Mă întorc ca să-ți zic şi ție:

-Mire, mire, fătu-meu,

Eu mireasa ți oi da

Dacă tu mi ți-i jura

Pe lume, cât îi trăi

Pe ea nu-i sudui

Şi de ți-a greşi vredată,

Tu o sărută şi o iartă,

Tu, sărut-o de nouă ori,

Să răsară pe cer mii de sori,

Că nu-i fată să se nască

La bărbat să nu greşească.

Miresucă, draga mea,

Ai rupt floarea de lângă drum

Şi-ai intrat într-un neam bun.

Ai trecut gardul cu spini

Şi-ai intrat între străini, în lătureni.

Străinii nu te-or griji cum te-o griji ca părinții,

Că nu ți-s părinți buni.

 

Să trăieşti nănaşă mare

Asta-i fina dumitale.

Te socoți şi-mi dă parale.

Cinstiți nănaşi de la masă, fă-i loc, mire regeşte,

Că omeneşte naşu plăteşte.

Hai mireasă, înapoi,

Că la mire nu i de noi !

Că de noi de i'ar fi

Pe nănaşă u-ar coti

Şi la masă ne-ar pofti.

Vioală mândră, umplută,

Pleacă-te şi mă sărută.

Măgheran màndru, umplut,

Pleacă-te să te sărut,

Că nu eşti fată mai mult.

 

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE