ADEVĂRUL VIEȚII
~*~
Când nu mai știu ce chip
are adevărul vieții
îl caut cu înfrigurare.
Mă apropii de mine cu dorința expresă
de a lua de mână copilul ascuns
în camera de curat a inimii.
Trezim împreună amintirile
căzute înlăuntrul clepsidrei.
Aruncăm tacticos cu pietre
în râul care ne desparte.
Ne rostogolim în adânc,
înălțăm stropi diafani
cu structură de granit
și zidim cu pricepere
pilonii unui pod durabil
peste apele învolburate.
Întrevedem calea adevărului,
primenim prăpastia dintre noi
și trecem peste toate nălucirile
vieții
pentru că scopul timpului nostru
este acela de a râde o dată cu cerul
care se scaldă aievea
pe-oglinda apei curgătoare.
~*~
Vasilica Grigoraș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu