MARIAN ILIE - Scriitori in turnul de veghe

 

Scriitori in turnul de veghe

 

Am mai spus-o de multe ori, în diverse ocazii și în e-corespondența cu domniile voastre,  în calitatea mea de fost diplomat militar și filolog iubitor de țară, popor și limbă, am rămas credincios jurământului depus acum mai bine de cinci decenii ce avea să-mi consfințească aceste trei mari iubiri, îngemănate într-un mănunchi frumos colorat și parfumat. Scriu de dragoste, de existență, de pământ și cer și mă îndârjesc să scriu și de dureriile ce-mi maculează mănunchiul celor trei iubiri de căpătâi. Despre destrăbălata asta de politică vorbesc, uraganul pe cale să dea omenirea de-a berbeleacul în hăul istoriei.

Da, în ciuda sentimentelor contradictorii ce-i determină pe mulți confrați să evite acest spațiu spiritual atât de spumegos, scriu și public pamflete, satire, parodii etc. - și le mulțumesc confraților gazetari literari și editorilor care își asumă virtualul risc publicându-mă.  Nu sunt singurul și mă bucur de fiecare dată când lecturez articole, eseuri, proză sau poezie în care realitatea sumbră în care trăim este abordată cu curaj și responsabilitate. Eu o țin creanga cu versurile, luând, desigur, notă de rezervele unora din criticii ce se apleacă asupra volumelor mele. Rezervele lor se fundamentează mai ales pe "delicatețea" domeniului, a carui abordare implică, se crede, ceva curaj -  de unde și preferința pentru evitarea lui, atât de către autori, cât si de către criticii literari.

Cine a trăit ăi a creat în regimul de nostalgică amintire - cum îndrăznește să-i spună  eurotristul care sunt eu - își poate da seama că riscurile sunt mult mai reduse acum, când ai dreptul legal la opinie, dar asta nu-ți folosește la mai nimic. Cine a lecturat volumul "Mărturisiri și fulgurații la foc de tabăra" (Editura Betta, Bucuresti, 2023) va înțelege bine această scurtă digresiune - preambul la știrea că luni 28 mai am lansat la Pitești, iar miercuri 29 mai am lansat la BookFest 2024 București recent editatul meu volum "Pandemicale și Eurotriste", din care atașez pamfletul "Cântec de DNA", adânc ancorat în realitatea acestor zile. Ce ar putea face mai mult un scriitor, urmărind la televizor știrile zilei, între care aventurile grupului infractional, cum îi zic jurnaliștii, al lui Coldea ocupă spațiul de prim inters (prime time, nu-i așa?) al tuturor canalelor? Eu m-am străduit și m-am bucurat să-mi apară acum, în toiul actualei lungi campanii electorale, volumul conținând pamfletul scris pe când eroii acestor zile erau încă în posturi cheie și le prevesteam viitorul. Mulțumesc lui Dumnezeu, previziunea s-a cam adeverit și nu rămâne decât ca Dalila să ia foarfecele și sa taie...

Vă puteți imagina cu câtă satisfacție am lecturat articolul pe această temă publicat în revista ArtEmis de D-na Maria Diana Popescu (v. primul link). Iată, au trcut mai bine de zece ani decând distinsa autoare -  poet, scriitor, eseist și jurnalist trăitor de mulți ani în Germania - stă neclintită "în turnul de veghe al Patriei", cum îndrăznea atunci să titreze un jurnalist miltar din primul eșalon, devenit între timp un simplu părerolog pe la telviziunile pe unde înca mai adie briza euratlantică (v. al doilea link).

Da, există autori pe care i-aș numi descriptioniști , cei care își aștern pe hârtie sau în spațiul virtual sentimente, trăiri, senzații ce țin de intimitatea ființei lor, dar există și din aceia care nu pot face abstracție de mediul în care trăiesc și pe care îl descriu, creatori a căror statură intelectuală poate face din descriptori niște redutabili formatori de opinie. Eu cred că de așa ceva duce lipsă societatea - de la noi sau de oriunde. Doamne, câtă lipsă duce azi România de turnuri de veghe! Și cât m-aș bucura să fiu un simplu soldat dintr-o armată de pamfletari și poeți-cetățean redutabili...@!

 

 

Cântec de DNA

 

 

~*~

 

DNA, hei, DNA

luate-ar… frica să te ia !

– Făcuși din statul român

casă fără de stăpân

căruță fără de roți

lan din care fură toți

dar tu-i bagi la pușcărie

doar pe cei ce nu-ți plac ție…

Știm că nu e panglicar

care să n-aibă dosar

și că n-ai loc prin sertare

de purcoaie de dosare –

care cum te-a supărat

îl înhați imediat

nu oricum, tu îl înhați

cu armata de mascați

cu alaiul cât mai mare

sub lumini de reflectoare

să se știe-n lumea-ntreagă

ca Kodruța-i mai Teleagă

decât Dincă, înainte

și că domnu' președinte

Dumnezeu de l-ar sili

de ea tot nu s-ar lipsi

ar da fuga la Berlin

tot cu jale și suspin

pentru-o plilă la Bruxelles

să i-o lase lângă el...

Ehehei, popor de cuci

unde sunt ai tăi haiduci

să dea buzna prin conace

și ia hoții din găoace

să umple cu ei căruța

și să-i ducă la Kodruța

apoi pe dânsa s-o ia

s-o încalece pe-o șa

și să mi-o călătorească

 

'n toata țara românească

iar românii s-o mângâie

cu salivie și tămâie....

Supărat mi-s, DNA

că n-ai vrut să fie-așa

n-ai last-o s-o mângâie

ci mi-o proțăpiși la… UE

S-aibă Maica Europă

Stareță unsă ca popă!

Acum nu știu ce să spun

Făcuși poate-un lucru bun

Spele-se cu ea la cap

Cei ce și-au dorit satrap

Dar, zău, eu le plâng de milă

Că satrapul e-o Dalilă...

 

~*~

POT LOGARU