Melania Rusu Caragioiu - SPRE REÎNVIEREA CULTURII ȘI A CELUI CARE SCRIE (Răspuns la o semnalare)

 

SPRE REÎNVIEREA CULTURII ȘI A CELUI CARE SCRIE

Răspuns la o semnalare

de Melania Rusu Caragioiu

Colaboratoare ,,Asociația de viitorologie”,

Ambasador literar Limba Română,

Vicepreședintă ASRAN

 

~*~

Departe de ei gândul de tipar.

De stoc în biblioteci nu au habar,

E mai rentabil, comerț  celular

Decât cotorul carte- lumânar

 

Citind  o oră-n fiecare zi

I-ar lumina pe mulți și pe copii

Și n-ar mai trebui la majorare

Să  fure-n celular spre confirmare,  

Iar cei ai casei ar avea  dorința,

De-a nu se bate

Cu blidele-toate

Și nici când umilința bădărană

Nu-i va fi  soțului  nervos, de hrană!

Sudalma n-ar  putea intra în case,

Doar  șlefuiri și fraze prea frumoase!

Dar putem spune noi tot ce dorim,

Fiind noi singuri ce le auzim,,,

 

~*~

MRC

 

 

 

Editurile care ,,contează”

 

-0-

Acum vă spun cinstit: am dat cu banu’

Ieri seară;  a picat Adi Munteanu

Să-mi lămurească-un gând ce mă tot fură:

Noi mai avem sau nu literatură?

Și vi l-am prezentat pe brașovean

Pe care-l urmăresc de mai mulți ani

În nesfârșita lui peregrinare

Cu traista de sonete în spinare

Citite, recitate, sau filmate

În goana din cetate în cetate

Pe-aici și-n alte țări de soare pline

Pe unde-s duși, ca să le fie bine

Românii – cărora, pe îndelete

Adrian le oferea în dar sonete…

 

Asta fu ieri. Azi, dis de dimineață

Luai moneda pe cealtă față

Unde văzui cât se putea de clar

C-avură loc dezbateri în CELAR

Colocviu – îi zic ei – de edituri

Din sfera falnicei literaturi

Lovită de tot felul de umori

Neluată-n serios de cititori

Deși se scrie mult și lăbărțat…

– Dacă ai bani, e-un fleac de editat !

 

Cum geniile n-au bani, de cinci decenii

Simțim cu toții lipsa unor genii

Și-arareori talentele, cu sfadă

Și trudă, reușesc să se străvadă…

Sunt trei decenii lungi de așteptat

Mirabila pomană de la stat

Care, cum știu  desigur  și iluștrii

Își luă mâna și de pe industrii

Și de pe sănătate și cultură –

De ce s-ar complica-n literatură

Când tot sistemul este programat

Pe algoritmi ce-ndeamnă la luat

Și nu la un viral bine comun?

E fals ce vă spun eu, măi oameni buni?

 

Degeaba se aprind veleitarii

Când nu-s bani nici de pensii și salarii…

Vă rog să stați un pic, să meditați

Eu va propun s-alegem magistrați

Să ne conducă, în literatură

Că aștia știu și ce si cum se fură

Vă spun: de-i vom alege, magistrații

Ne milui-vor cu indemnizații

Catalogate azi ca nesimțite

– Dar ce contează, doar nu-s pe șutite

Ci pe ilustra lor cale legală...

 

Numai așa va deveni banală

Problema editării de volume

Cu care să ieșim și noi în lume

Pe cheltuiala statului… degeaba...

Vedeți, prieteni, cât de simplă-i treaba?

 

~*~

POT LOPGARU