Violența-i pentru LAȘI

de Ben Todică

În ultimul timp, ne-am obișnuit să judecăm, să condamnăm, să dăm sentințe. Sigur, în unele situații așa și trebuie, greșeala, răutatea, abuzul, violența sub toate formele trebuie ”jurizate”. Dar, dacă ne oprim doar la acest aspect, noi, cei conștienți de acest fenomen care se manifestă lângă noi și, fără teama de a greși, aș spune și la nivel mondial, greșim flagrant și dăm șansă escaladării acestui flagel.

Acest fenomen are anumite cauze, se manifestă într-un anumit context, încurajat de anumiți factori. De asemenea, pentru manifestările violente sunt responsabili, de la omul simplu, familie, școală, biserică, organizații guvernamentale și nonguvernamentale până la conducătorii de stat și de guvern. Se impune o riguroasă analiză la nivel individual, familial, comunitar, statal și internațional.

Nu mă voi opri asupa acestor lucruri, ci voi puncta câteva opinii personale cu privire la violență. Nu poți avea o națiune de ”oi” supuse, ci trebuie să ai una care să scânteieze în toate direcțiile. Avea dreptate Andrei Pleșu când spunea că trăim într-o lume a superficialităților și a eroilor mediocri. Ce vrem să încurajăm: individualismul sau conformismul? Când vorbim despre violență, cred că imaginația copilului trebuie întinsă în amândouă direcțiile.

Omul devine pe zi ce trece tot mai denaturalizat, rupt de mediul înconjurător, virtualizat, deconectat de realitate trăind într-o lume artificială. Stima și respectul de sine este sărăcit, diminuat. Tot tineretul “știe tot”, toți sunt deștepti sau fac pe deștepții, însă cred că din când în când cineva trebuie să-i mai și aducă la realitate. Eu, ca să mă opresc din a-i lovi pe alții am primit niște palme de la tata pe care le voi ține minte toată viața. Am aflat că doare, am devenit mai îngăduitor și apreciativ față de cei din jur.

E comic cum toți fac pe deștepții și e normal să fie așa pentru că înainte de toate suntem animale și e “el”, instinctul animalic care te face să crezi că tu ești ”buricul” pământului și că știi totul. Când fiul meu a ajuns din România în Australia avea 12 ani. Era un băiat cuminte, rușinos, respectuos și gata să sară să dea o mână de ajutor, însă după trei ani, așa de bine s-a integrat în sistemul capitalist încât într-o zi când l-am rugat să mă ajute să spăl mașina mi-a cerut cinci dolari drept plată pentru că așa l-au învățat profesorii la școala australiană că nimic nu e gratuit în viață. Am încercat să-i explic faptul că în familie e diferit și că toți contribuim și ne ajutăm între noi, ”că și eu te-am îngrijit de mic, ți-am schimbat scutecele fără să-ți cer plată.” ”Asta-i treaba ta!”, mi-a răspuns el. ”Ți-a plăcut să iubești, plătești!”. Atunci mi-am adus aminte de vorbele lui Țuțea: “Capitalismul îi transformă pe oameni în lupi ca să se mănânce între ei”. Asta e concurența, însă mie nu mi se pare cinstit să-l scoți pe om în evidență distrugându-i partenerul. Omul trebuie să iasă în evidență singur, ridicându-se mai sus decât celălalt, prin excelența sa. Mulți dintre politicienii de azi demolează în loc să vină cu lucruri noi. Mulți dintre conducătorii de azi sunt exemple proaste pentru cei de mâine. Distrugându-ți opoziția exerciți un act de violență și copiii noștri îl văd și, unii, din păcate îl preiau automat, fără să înțeleagă sensul. Dacă privești cu atenție, îl vezi pe elevul răutăcios și îngâmfat care intimida și trecea peste orișice bun simț, numai ca să devină șeful clasei sau al gangului din curtea școlii - violentul de ieri. Politicenii adevărați crează icoane care dăinuiesc: exemple Nicolae Bălcescu, Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Brătienii …

Violența în școala australiană este rezultatul copierii adulților din mediul în care cresc, a tehnologiei folosite în filmul de violență, teatru, spectacole și în jocurile electronice. Elevii organizează și înscenează tot felul de acte de violență și defăimare pe care le descarcă apoi pe YouTube ca să devină populari, ca să-și distrugă adversarii, ducând la sinucideri - în multe cazuri. Australia are cel mai mare număr de tineri care se sinucid pe an.

Aproape 3000 de fete din numărul total de 16.000 de elevi sunt exmatriculate anual din școala australiană - 90% dintre ei pentru 1-5 zile. Pe timpul exmatriculării ei ajung prin piețe și molluri, fac diverse lucruri necugetate și ajung la spital, poliție sau la psihiatri ca să le scoată toxinele cu care le-au fost otrăvite creierele.

Minciuna care ne este pompată zilnic în cap de societatea lacomă în care trăim, duce la distrugerea națiunii. Veți spune că este o afirmație prea grea, prea brutală. Eu cred că nu. În general oamenii și, în special tinerii, sunt fascinați de minciună și cu cât e mai mare minciuna cu atât este adorată mai mult. Îi iubim pe politicenii care ne mint bine, pentru că minciuna e veselă. Cine vrea adevărul? Adevărul e PLICTISITOR. Astfel, tinerii acceptă și își însușesc acest stil de viață de timpuriu, își formează anumite convingeri care cu greu se pot schimba.  În consecință, noile generații trăiesc în eroare existențială și transmit celor care vin după ei aceleași repere eronate, false valori. Și astfel poate fi distrusă identitatea unui neam care va pluti în derivă pe cursul istoriei.

Societatea e bolnavă și trebuie vindecată și pentru asta trebuie să învățăm să indentificăm simptomele din timp. Vina e a noastră, nu a celor pe care vrem mereu s-o aruncăm. Noi monopolizăm totul din lăcomie, ne place să controlăm și pentru asta avem nevoie de bani. Banul este ochiul dracului, o știm cu toții, este lupta pentru supremație, pentru a avea mai mult. Nu mai avem încredere unii în alții, dăm mită, spălăm bani murdari, distrugem reputația și caracterul, nu mai iertăm, nu mai iubim, aproapele devenind astfel monștri, mașini, uităm de sufletele morților, de existența lor în viața noastră.

Știți ce-i ține pe chinezi uniți de mii de ani? Nu e nici o ideologie. E istoria lor! Trecutul și istoria sunt foarte importante pentru reușita noastră. Nu poți să obții glorie fără durere. Să nu-i uităm pe cei pierduți, să nu uităm sacrul din viața noastră, sacru fără de care viața nu are nicio însemnătate. Să rămânem conectați cu pământul nostru, altfel ajungem “vegetabile”.

Societatea încearcă să vindece toate aceste boli prin medicamente nu prin educație. Sănătatea e o luptă care cere echilibru. Să te educi, să evoluezi, să ajungi cineva, să fii un exemplu bun și pentru alții, astea au fost aspirațiile generației mele. Evoluția e un concept de zbatere. Copiii trebuie să învețe să gândească pentru ei, pentru că nu se mai pot baza pe guvernare. Guvernele sunt din ce în ce tot mai ipocrite, mai nepăsătoare. Pentru cei din guvern nu contează câți mor, nu contează cât costă ci contează ca ei să rămână în tabăra învingătorilor și să nu fie persecutați niciodată pentru greșelile lor.

Viața din jurul copiilor noștri e foarte intensă, trebuie să trăiască intens. Nu poți avea doar fericire. Trebuie să le trăiești pe amândouă, durere și fericire. Familie, iubire, copii, o căsuță la țară, un cântec, un vis sunt milioane de căi. Fericirea nu are însemnătate fără suferință. Viața e un amestec complex între bucurie și durere, amândouă sunt cu dichis. Nu poți să te apropii prea mult de foc că te aprinzi…, totul în moderație. Deci, fiecare trebuie să accepte că viața e zbucium și întodeauna a fost. Evoluția e bazată pe zbucium și amestec. În Grecia antică, omul credea că trebuie să fie eroic ca să fie fericit și poate că aveau dreptate. Bărbatul și femeia de azi sunt în căutare de fapte eroice în fiecare zi. Pe vremea mea era lupta de a cunoaște și apăra adevărul, de a te sacrifica pentru o cauză dreaptă, de a inspira și pe alții în credința ta și astfel copiii vor crește cu un bun sens și simțământ al identitații lor și a ceea ce vor dori să fie. Să aibă puterea de a-și vedea ținta și nevoia ei, puterea de a citi dedesupturile, de a gândi independent și a discerne.

Memoria e foarte importantă acum: să fii capabil să-ți amintești tot atât de bine infrângerile cât și victoriile pentru că amândouă sunt lupte care contribuie la construirea caracterului tău, dar dacă îți aduci aminte doar victorii atunci devii pur și simplu un fiu de cățea, un arogant, un pierde vară care va conduce întodeauna țara spre ruină.

Nu ne place învinuirea și nu știm cum să luăm acuzațiile care ni se aduc, mințim cu ușurință de la mic la mare și cu cât ești într-o poziție mai sus trebuie să minți mai bine. Ca să creadă mulțimea în tine, minciuna trebuie să fie una mare și cât mai gogonată, numai așa îi poți impresiona pe proști să te urmeze. Însă, trebuie să învățăm simțul responsabilității și al respectului pentru om și adevăr. Fără sinceritate pierdem experiența prieteniei și a legăturilor cu oamenii. Societatea începe să decadă când se desparte de artă și cultură, începe să-și piardă conștiința comună, conștiința de familie și neam. Care e conștiința noastră comună azi în România: Becali, Băsescu, Patapievici, Iliescu, Copilul minune, băieții deștepți și odraslele lor?

Îmi place să cred că există o conștiință comună mult mai înaltă în lume, cu mai multă însemnătate și influență pentru tineretul nostru pe umerii cărora stă ziua de mâine, soarta planetei.

Îmi pare rău pentru că tineretul de azi trebuie să crească cu posturile actuale de televiziune din țară, cu filme și emisiuni ușoare și știri violente, unii tineri care cresc cu o minte scurtă, transformați în idioți de către mass media, niște ignoranți care se cred mari deștepți, o turmă după care dacă alergi îți pui viața în pericol și asta le convine mult celor din clasa conducătoare.

Esența e echilibrul și dragostea pentru aproapele – Violența-i pentru LAȘI.

***

Articolul a fost preluat și de alte publicații


Revista ART - EMIS ACADEMY - Magazin literar-artistic și de opinie




Gândacul de Colorado, Ziarul românilor de pretutindeni

Comentarii aparute pe "Reteaua Literara"

Mara Paraschiv

Tema lansată are destulă greutate. Implică multe discuţii. Sunt de acord cu Z.I. toul se bazează pe EDUCAŢIE. Copilul nu trebuie îmbuibat. Să-l faci să fie conştient de valoarea unui lucru. Să nu-i dai de-a gata. În fine, în momentul de faţă sunt alte criterii ale valorii. Un marathon al răului împotriva binelui. Unde va duce...? Oricum aprecierile mele pentru că simţiţi şi vă doare.

Iuga Nicolae

In ce priveste violenta e de luat in considerare si mesajul genetic. Si in randul animalelor si al oamenilor. Exista caini care nu numai ca isi musca chiar si stapanul, ci isi musca si propria coada. Exista in acelasi grajd doua vaci, fatate in acel grajd chiar din aceeasi mama, crescute de aceeasi familie, mulse de aceeasi femeie, hranite de acelasi barbat, si UNA IMPUNGE IAR ALTA NU !!! Asa e si cu oamenii. Sunt doi flacai, frati buni [ambii ii seamana tatalui, ca sa nu avem dubii] unul devine betiv, celalalt detesta bautura, iar in cazul altei perechi de frati, unul e bland, si indatoritor, celalalt este un scandalagiu care da de furca si parintilor si organelor de ordine.

Ileana Nicolescu

Buna ziua! Sunt de acord cu dv. Nu numai tinerii sunt corupti, ci si adultii care predau in scolile publice. Va spun asta fiindca am descoperit acum cateva zile ca o colega de-a mea a reprodus literal informatii din syllabus-ul meu in al ei. Daca adultii plagiaza fara rusine, cum sa ne asteptam de la ei sa transmita o etica sociala coerenta si justa?

Aceiasi colega a propus sa predea un curs pe care eu l-am scris cu doi ani in urma. Desi aceasta persoana nu a predat acest curs niciodata, seful meu insista ca NU conteaza ca este proprietatea mea intelectuala, deci oricine poate sa-l predea. Nu numai aceasta femeie este corupta, ci si seful meu care a anulat notiunea de furt intelectual ca sa-si sustina protejata.

Va dau cateva exemple din viata academica, ca sa vedeti cum lucrurile se intampla in inima institutiilor pe care le credem modele in educatie.

Tinerii nostri au atitudini de viata gresite fiindca, asa cum ati mentionat, le invata in scoala. Trebuiesc reformate scolile din toate punctele de vedere, si restaurata autoritatea parintilor.

Gavril Crisan

E drept. Violenta-i peste tot

Mara Paraschiv

Tema lansată are destulă greutate. Implică multe discuţii. Sunt de acord cu Z.I. totul se bazează pe EDUCAŢIE. Copilul nu trebuie îmbuibat. Să-l faci să fie conştient de valoarea unui lucru. Să nu-i dai de-a gata. În fine, în momentul de faţă sunt alte criterii ale valorii. Un marathon al răului împotriva binelui. Unde va duce...? Oricum aprecierile mele pentru că simţiţi şi vă doare.

Doina Manea

Foarte bun articol, felicitări autorului. Violența din presa/media românească mă oripilează. Lipsa cea mai elementară de bun simț, de etică jurnalistică îmi creează o stare de șoc - adjective ca ”mangafaua” la adresa unui prim-ministru (dintr-un articol adus mie la cunoștință, și nu căutat în mod special pentru că nu citesc acest gen de maculatură) ilustrează, printre altele, tema acestui articol. Jurnaliști pe jumătate agramați își bat joc de oameni în vârstă care și-au adus contribuția la cultura și știința țării, ucid caractere, distrug cariere. În numele unei pseudo-culturi, în numele unei libertăți de exprimare prost înțeleasă.

În America urmăresc cu oroare fenomenul ”bullying” - de neînțeles pentru mine. Victimele suferă toată viața, unii copii, nemairezistând mizeria zilnică din școală, se sinucid. Vieți pierdute. Nu-mi amintesc să fi auzit de acest fenomen în școală. Bârfă, clici, da, dar agresiune fizică, constantă - nu-mi amintesc. Nu înseamnă că nu a existat acest fenomen, depinde de școală, oraș, probabil. Dar aici este epidemie deja.

Așa-i, violența e pentru lași. Bine spus.

@ dl. Marcel, de acord cu dvs. Din păcate, cei care ar trebui să educe copilul sunt la rândul lor lipsiți de orice criterii de bază în ceea ce privește morala, etica, bunul simț - sigur, nu toți, nu doresc să generalizez, ar fi un alt act de violoență.

@ dna Berzintu - sunt alături de dvs, și eu vreau să cred că va fi o schimbare în bine.

Cu stimă,

Doina

Marcel Vişa

De acord in totalitate cu ideile dumneavoastra. Un articol interesant. Ideea e ca totul pleaca de la educatie... Educatia de acasa, educatia din scoala isi va spune cuvantul in formarea caracterului unui copil, pentru a deveni om si nu "carne de tun" .

Lucretia Berzintu

O foarte bună analiză socială, aș zice. Educativă, bună de recomandat ca lectură suplimentară pentru noi toți.

Și mie mi-ar place să avem o lume mai bună, și vreau să cred că va fi o schimbare în bine.

Mulțumesc, Ben!

Vanghele Ion

Ma bucur ca lupisorul Dv. capitalist nu a reusit sa manance pana la urma pe homo fragilis din epoca de piatra. Pornind de la Dv. poate ca istoria nu se va mai repeta?

Constantin Grecu

Contestul acesta de nesiguranţă socială, este ca o epidemie de agresivitate!

Zadic Ioana

Copiii trebuie educati de mici. Daca isi vad parintii ca rad de cel nevoias, de cel care nu este la fel de inzestrat, nu vor face la fel? De aici se rostogoleste bolovanul. Inainte de a desconsidera pe cineva, de a-l barfi si de a fi violent trebuie sa te gandesti ca roata se poate intoarce. Frumos text.

Vanghele Ion

Doamna Ioana, cuvintele Dv. ma tulbura. In conditiile cand un numar oarecare de copii au parte de aceleasi conditii, cum se face totusi ca unii ies ingineri, doctori, hoti, asasini sau tradatori de tara? Sigur, exagerez putin, dar lucrurile se intampla. Asa ca problema este daca educatia copiilor de mici, ramane singura valabila sau mai sunt si alti factori de care nu tinem totusi seama, reducand totul la o singura optiune?

Zadic Ioana

Ati inteles pe jumatate, sau nu m-am facut inteleasa eu cum trebuie. Nu conditiile de viata definesc un om. Poate sa fie cel mai sarac om ,dar sa-i dea copilului o educatie aleasa. Unii, care cred ca in a-i oferi copilului conditii materiale excelente, cadouri, bani, isi fac datoria de parinti gresesc in mod fundamental. De la acesti copii trebuie sa te astepti la surprize neplacute. Nu se reduce totul la o singura optiune, dar eu am punctat o posibila cauza a violentei.

Vanghele Ion

Mi se pare foarte corect. Criminali sau hoti, pot aparea si in sanul celor saraci si in sanul celor bogati. Cred ca asta ati vrut sa spuneti.

Zadic Ioana

Asa este.

Petrescu R. Raimond-Florin

Reamintesc tuturor filmul Dangerous Minds cu Michelle Pfeiffer (1995). Nu poti pune baza pe parinti. Nu ca ar fi rau intentionati dar majoritatea habar n-au de psihologie scolara iar pe baza traditiei este aproape imposibil sa cresti azi un copil - societatea deschisa in care ideile circula liber (atat bune cat si rele) impiedica acest lucru. Cuvantul hotarator il are profesorul.

Vanghele Ion

Sunteti o draguta, fiindca eu nu cred ca ati capitulat cu asa de mare usurinta. Citesc la distinsul nostru coleg urmatoarea replica:

"Memoria e foarte importantă acum: să fii capabil să-ți amintești tot atât de bine infrângerile cât și victoriile pentru că amândouă sunt lupte care contribuie la construirea caracterului tău, dar dacă îți aduci aminte doar victorii atunci devii pur și simplu un fiu de cățea, un arogant, un pierde vară care va conduce întodeauna țara spre ruină."

La un om atat de pacifist, folosirea termenilor succesivi: "fiu de catea?!", "arogant", "pierde vara", suna destul de agresiv. Pai daca dorim sa combatem un flagel, cum se face ca noi folosim violenta de limbaj ca pe o bata sa dam in semenii nostri? Atunci cu ce suntem noi mai buni decat ceilalti? Exista mai multe forme de violente. Revolutia, este o forma de violenta dirijata intr-un anume scop. A fost aceasta violenta pentru lasi, cum sustine la modul general, autorul?

Vanghele Ion

Nu sunt de acord cu d-l Petrescu. Din 24 de ore, profesorul acorda educatiei doar 8 ore. Si nu toate aceste 8 ore sunt destinate educatiei cat predarii de materii - o mare parte din ele inutile. Pe urma profesorul are o clasa in care exista un numar de aproximativ 30 de elevi, fiecare cu caractere diferite. Libertatea individuala, aceasta cutie a Pandorei deschisa in fata elevilor, profesorilor si parintilor, devine putin nebuloasa cand in numele ei, un membru al societatii omenesti exclama: Sunt liber si pot sa fac ce vreau. Este drept ca in numele ei sau al orgoliului personal, unele personaje istorice au spus:

Statul sunt eu, sau: Dupa mine potopul.

Unde este libertatea, unde sau ce este legea, care este linia de demarcatie dintre adevar si minciuna, si de ce concepte trebuie sa tinem seama atunci cand vorbim despre violenta, aceasta fiara latenta care zace in subconstientul fiecaruia dintre noi? Ce o provoaca, ce o stapaneste? Cand violenta este benefica, sau cand devine arma cu care noi insine ne sinucidem?