AM AVUT NOI ȘI
MOARĂ...
”...Da,
am avut noi, sătenii din Gepiu, moară de măcinat grâu pentru făina de făcut
pâine albă și rumenă. A avut satul multe lucruri frumoase, am avut noi și
clădiri de piatră, castele în sat, zidite de cei de dinaintea comunismului, dar
le-au dărâmat conducătorii noii libertăți și democrații până la temelie.; auzi,
cică de ură că au fost ridicate de burghezia românâ, de baroni și baronițe.
Parcă a fost folosită truda muncii altora, banii altor țări, nu a sătenilor și
întregii țări!
Cum avură apoi nevoie comuniștii de o
magazie, desființară moara de la gura oamenilor, ca să depoziteze aici
recoltele cele îmbelșugate obținute. Iar sătenilor li s-a dat indicația, să se
ducă la moara din Cefa, la Ianoșda, ori la Tulca, deoarece acum erau uniți
într-o țară liberă, parcă înainte satele românești nu erau unite! Ce-i interesa
pe ei că pun oamenii pe drumuri!
Apoi, cât au dictat în țară comuniști cu
nume noi, circa timp de patruzeci și cinci de ani, gepienii nu au avut un cămin
cultural, decât o casă naționalizată, a Iedului îi zicea, în care, în ultima
vreme, ploua prin acoperiș. Eu eram pe atunci între sătenii mei, și-i țin și
acum minte, cum se întrebau: ”dar de ce-or fi dărâmat ei, castelul și clădirile
cele de cărămidă? Au fost nebuni? Ce loc pentru grădinițe, dispensar, școală,
cămin cultural am fi avut, că doar noi le-am ridicat, cu prețul muncii noastre,
a țării întregi! Tăcere și durere, căci și gardurile împietrite, brazii,
rondurile cu flori au fost smulse, cică miroseau a burghezie. Partidul și
atunci, precum întotdeauna, avea cadrele alese, mlădioare de spirit și spinare,
așa că treburile mergeau strună.
Am avut noi și o fântână la Bitanga, cu un
izvor veșnic și cu o apă curată și răcoroasă, ce venea dintr-un bazin subteran,
de fapt un adevărat fluviu subteran. In vremi de ani secetoși, povesteau
bătrănii, fântâna aceasta era o binecuvântare și pentru locuitorii Miersigului,
Păușei, Chișiridului, Bicaciului, de veneau cu carele încărcate cu vase pentru
a le umple și a supraviețui.
Unde
este fântâna acum? Au înămolit-o printr-un ”plan măreț”de a construi un
stăvilar-baraj, ce nefolositor a fost de la terminare și până azi. Că după ce inămoliră
câteva zeci de hectare de pășune frumoasă, singurul viitor al acestuia a fost
că a adunat toate orăvurile chimice ale erbicidelor și însecticidelor ”tarlalelor
colhozurilor” agricole da la Mierlău încoace, devenind o sursă primejdioasă în
cazul ruperii stăvilarului, fiindcă apele vor otrăvi fântânile și culturile
oamenilor până spre Berechiu și Ateaș. Dar ceva din astea nu se prevedea în
planul făcut birocratic.
Am avut noi și Credință, și nu orice fel
de credință, spune încă din vechimi marele exilat al Romei la Tomis, poetul
Ovidiu: ”Daco-geții, un popor bun, blând,
cu o credință într-un singur Dumnezeu, pașnic și primitor”. Dar pe cel bun
tot Dumnezeu îl va iubi și salva, știau și știu și azi Daco Românii!
Dar unde este moara satului Gepiu? Sătenii
au nevoie de moară și stau în așteptatrea unui răspuns; cu speranța că o inimă
și o minte de român, pe-acolo pe la fruntea conducătoare s-ar interesa și gândi ce s-ar putea face
pentru a se reântoarce Moara lor comunală!
Ioan
Miclău-Gepianu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu