din
vol ODISEIC –
TRUP
DIN NETRUP
~*~
100.
...uff!...
deci
nu mai sunt poet, SUNT POEM...
și
clăbuc!!
iar
clăbucul-poem te iubește...
te
iubește nebun!!
ia,
și-acum...îl aud cum îmi strigă, disperat:
heei,
stăpâne!...mi-e frig,
sunt
despuiat!
ea
m-a scăpat dintre vintre,
nu
știu de-a făcut-o intenționat,
dar
m-a scăpat...
o
văd cum mă caută dar nu mă găsește,
nici
n-are cum!
mă
tem că mă calcă din greșeală,
sau
nu știu din cum...
dar
am să-i stropesc toți pereții în citoplasmă,
și
mâine, casa toată le va fi tapetată
în
chipuri de tu,
stăpâne,
casa
toată-n chipul tău, ha-ha...
iată
o poveste!!
și
de-ai ști câtă bucurie scot din mine într-un poem,
pentru
un poem...
EU
ÎNSUMI, CEL POEM, mă devin bucurie,
apoi...
dintr-un
făcut,
aiurea!
tristul
scoate capul afară,
pleoapa
suspină,
genele
mușcă lacrima,
plec
- haihui!- prin mine,
plânsul
mă plânge doar în hohotsuspine,
până
ce...
din
citoplasmă!
cade
o vocabulă:
mă
vreau poem!!
și
iar bucurie...
și
iar trist...
dar
te-ai venit tu
și
m-ai înghesuit în ODISEIC!!
frânge-mi
sufletul...
~*~
Marin
Beșcucă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu