PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - Omul de Neanderthal (film românesc)

 

Omul de Neanderthal este încă în tramvai

(film românesc)

 

~*~

 

Nu mai sunt ce am fost: fasole de post, că nici așa periculos, n-am fost, că nu mi-i firea să fiu.

Un cor îngeresc.

Eu mă încred în Domnul.

Mulțumesc, nemaipomenit de curajos. Sper într-un viitor nu prea îndepărtat

spre consternarea generală. În plin război.

 

Felicitări, Ben!

Am fost plecat și acum plec iar.

Cei care ați rămas în viață, unde credeți că vă este locul?

Nici

nu se ridicase bine elicopterul când "hienele" au şi făcut primele victime!

Şi de aici

TOT ÎNAINTE

spre “binele” României!

 

Și ce,

nu ne dau înapoi, tezaurul?

Vorbe, vorbe și iar vorbe.

Amestecul rușilor în treburile altor state, ca niște zgaibe și mule încălțate, dromaderi, țânțari dobitoci...

 

Rușii în loc s-ajute pe domnitorul scriitorul și academicianul Dumitrașcu Cantemir, l-au exilat la ei, în Rusia, că atâta le putea capul, de la român având ce învăța, înavuțindu-se cu această valoare intelectuală, spiritual acest mare om fiind o valoare culturală național-universală.

Vorba ta:

-"Facem lucruri cu rost și fără rost, că așa suntem făcuți, în concursul vieții transparent, sănătos având posibilitatea să trăim artistic și lucid,

ca vacă într-un copac, cu un ac de croșetat...

Totul era cum se descurca,

în rostul lor, ca Purice,

care deveni neamul lui Movilă, în cronica după cronica

lui Grigore Ureche.

 

Frate, Benule! - Am reînviat, că numai de tușesc puțin,

se alarmează lumea că am virus – acu’ nu mai tușesc că iau din grădină usturoi și ardei iuți, și am scăpat și de gripă, am luat și injecție de ”flu/răceală

de nu mi se mai scoală,

e o poezie de suflet, și de iubire ancestrală, a tuturor Neamurilor.

 

Dumnezeu,

chiar și greșeală, zic italienii, ți-o transformă, în dragoste mare, omule, ori nu știai?

“Atunci i-am condamnat pe toți la moarte” de Sergiu Nicolaescu!

Faci lucru bun,

îl faci bine, bravule, că nimic, cu nimic neputința nu te împiedică.

Îi torid, arșiță în plin soare, la mare,

unde eu nu sunt,

 Mergeți la mormântul lui Vlad și horiți până se trezește.

 E frumos,

dar și pe la noi, în podișul Someșan, e frumos eminescian,

cu spirituala lui genială național-monumentală, cu irizație universală de România, specială și excepțională convențional decisivă.

Eu fiind mai neglijent,

 Vica avea mare grijă de mine,

respecta

cum i-o zis și doamna din Escu, o femeie, cu meserie, că profesional era croitoreasă, o femeie citită, Căprar, căsătorită cu Ioan Pintea:

-"Să ai grijă de Pavel ca de un prunc!"

 E minunat,

ca “Ultimul cartuș” / Dispărut, în misiune, plimbă ursul și comentează, mândrule, mândruțule, drăguțule! Masca!

Omul de Neanderthal este încă în tramvaiul din Zürich

 

- TEZAURE -

Tezaure Umane Vii.

 

(ATENTIE! Ghiță a ajuns la München, bătut ca măru’)

HABAR N-AM CUM ȘTI, CUM ÎNMULȚIT CU TALANȚII, MAI RAR: RESPONSABILIZAȚI CA CEI BOTEZAȚI.

???

DE CE SUNT BLOCAT?

No, care-i baiul, mă, nepământenilor!?

 

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE

(Scenariu compilat de Ben Todică)