Moartea
nu vine să-i faci o cafea
Pr.
Arsenie Papacioc
14
Septembrie 2022
- Am fost la Aiud şi am filmat în osuar.
Există o presiune foarte mare la nivel politic, prin care toată jertfa celor
care au murit la Aiud să fie astupată. Cu foarte mare greutate s-a făcut
osuarul. Cu foarte mare greutate s-a ridicat acum un corp de chilii. S‑ar dori
să se facă acolo şi o mănăstire. Ştiţi că părintele Justin Pârvu a fost acolo
de câteva ori şi tot încearcă să găsească formula prin care să se facă, în
sfârşit, acolo o biserică.
- E făcută.
- Da, un osuar.
- Un aghiasmatar, ceva…
- Da. Pentru cei care poate nu din rea
credinţă, ci din ignoranţă nu ştiu ce a fost la Aiud, v-aş ruga să ne spuneţi
ce a fost în Aiudul acela. Părintele Justin spune că Aiudul e cel mai sfânt loc
al românilor…
- Da, pentru că nu ştiai dacă trăieşti
până mâine. Această stare de tensiune extraordinară îţi dădea ocazia să îţi
cunoşti marile tale intimităţi, e binecuvântată. Nu este vorba de o suferinţă.
Tendinţa lor era exterminarea prin înfometare. Zarca e o închisoare în
închisoare, făcută de unguri pentru români, ca să-i omoare, unde fără discuţie
ţi se aplica regimul dorit fiecărui ins sau fiecărui grup de inşi. Ultimii ani
– un an-doi - numai în zarcă m-au ţinut. I‑am înfruntat la o întâlnire pe care
ne-au făcut-o ei acolo, cu deţinuţii vânduţi, ceea ce era egal cu moartea. Dar
nu a vrut Dumnezeu. M-au băgat la răcitor. În trei zile mureai, constatat. M-au
băgat cinci zile, nu am murit! M-au băgat şapte, n-am murit. La camere
frigorifere, ştiţi. E groaznic! Nu ştiu dacă mă înţelegeţi… Aveam o curiozitate
de copil să văd cum iese sufletul… Deci eram la marginea lucrurilor. Condiţii
imposibile, ca să mori în trezire. Au murit mulţi. Eu nu am murit.
Să te spovedeşti prin morse, aşteptând
moartea.
Nu puteam vorbi decât prin morse, şi au
cerut cei de alături să se spovedească. Tot prin morse. Eu puteam să transmit,
dar nu puteam să primesc, pentru că de te prindea te omora pe loc. Şi am
aranjat aşa cu ei, tot prin morse. „Mâine, la o anumită oră - am apreciat cu ei
atunci - staţi în partea asta a celulei. Eu vă dau un semnal prin bătaie, prin
perete, şi îmi spuneţi păcatele şi eu vă dezleg. Cu o condiţie: dacă muriţi
până mâine - pentru că aşa se punea problema - e valabilă spovedania. Dar dacă
nu muriţi, la primul preot pe care-l întâlniţi să vă spovediţi din nou păcatele”.
Adică să procedăm cinstit în ceea ce priveşte respectiva taină. Vă spun acestea
ca să aveţi o imagine a stării noastre spirituale acolo, când erai în fiecare
clipă nesigur de clipa următoare. Această stare, care nu era de o zi, era de
ani. Nu am putut vedea niciun semn de bunăvoinţă omenească, de om, în tot acest
timp.
Nu-i
nimic mai scump la Dumnezeu ca timpul pe care ni-l dă să-l trăim.
Am fost întrebat de mulţi unde a fost mai
greu: în închisoare sau în pustie, pentru că am trăit şi prin pustie. În
închisoare, cei care nu credeau în Dumnezeu se chinuiau şi le era rău. Pentru
că nu era o forţă nevăzută care să oprească niţel pornirile sălbatice, de
cruzime, de ură care apăsau mereu pe om. Asta lipsea. În pustie însă dracii cu
care lupţi se temeau de Dumnezeu şi era mai uşor, cu toate intemperiile vremii:
iarnă, zăpadă, fiare sălbatice, stare încordată şi acolo. Dar era totuşi o notă
de libertate. Pentru că dumneavoastră toţi nu ştiţi cât e de scumpă libertatea
şi pentru ce ne-a lăsat-o Dumnezeu. Nu-i nimic mai scump la Dumnezeu ca timpul
pe care ni-l dă să-l trăim. Pentru că a sufla şi a răsufla e tot de la
Dumnezeu. Şi atunci a avut marea prudenţă Domnul Hristos să ne spună că „nu se
mişcă fir de păr fără voia Mea”.
Dumnezeu
nu e supărat atât pentru greşelile noastre, cât pentru nepăsarea noastră
Suntem guvernaţi de Dumnezeu în toată
mişcarea, în toate gândurile noastre ascunse. Sigur că depinde şi pe ce poziţie
te aşezi. Având în vedere şi numai lucrul acesta: viaţa veşnică. Dacă te
rătăceşti, dacă eşti neatent sau eşti ateu – Doamne fereşte! Că-i mai gravă
starea aceasta, nepăsarea aceasta. Aceasta e nesuferită la Dumnezeu… Pentru că
nu e supărat Dumnezeu pentru anumite greşeli pe care le facem cât e supărat că
suntem nepăsători. Ne amânăm existenţa, mergem pe inerţie. E o mare greşeală!
Trebuie trăit fiecare moment în toată plinătatea lui. Să te cunoşti pe tine.
Marea greşeală care e în lume care e? Fiinţa omenească, care e făcută după
chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, se izolează după propria sa fiinţă. Nu
Dumnezeu l-a dat afară pe Adam din Rai, ci Adam s-a dat afară singur. Ăsta-i
omul! Sfântul Grigorie de Nyssa, fratele Sfântului Vasile cel Mare, a fost
întrebat: „Ce zici despre om?” Şi a răspuns Sfântul Grigorie: „Este copleşitor
şi de neînţeles”.
Creaţia
lui Dumnezeu nu poate fi dezminţită sau interpretată. Suntem chip şi asemănare
a lui Dumnezeu.
Dumnezeu păstrează încă taine despre om,
necunoscute nici de îngeri şi necunoscute nici de lume. Pentru că e după chipul
şi asemănarea lui Dumnezeu. E singura fiinţă creată după chip şi asemănare.
Este singura verigă posibilă între Dumnezeu şi creaţie. Omului i s-a
încredinţat marea răspundere să supravegheze întreaga creaţie. Şi Satan luptă
din răsputeri, cu o râvnă pe care oamenii nu o cunosc, să ne scoată din cap că
suntem asemănare cu Dumnezeu. Pentru că îi cam ocupăm locurile. Treaba lui, dar
noi suntem creaţi aşa, după chip şi asemănare. Şi creaţia lui Dumnezeu nu
poate fi dezminţită sau interpretată. Suntem chip şi asemănare a lui Dumnezeu.
Deci avem mare siguranţă, dar şi mare
răspundere. De aceea vă spuneam că este foarte grav să nu ştii că tu trăieşti
şi cine eşti. N-ai stat de vorbă cu tine niciodată, bineînţeles, ţinând cont de
marile valori: veşnicia… Ce e cu mine? Eu, ţinând cont de puşcărie şi pustie,
nu m-am folosit mai mult decât la căpătâi de morţi. Ţipete… Intrau într-un
necunoscut nu pentru o mie de ani, ci pe veşnicie! Trăistişoara lui nu era
plină cu fapte bune, era goală! Sau e goală, la oameni. Mare greşeală această
stare de necunoştinţă proprie!
Omul
este Dumnezeu după har
Instinctul acesta de a trăi îl are şi
porcul, îl are şi orice alt animal. Dar atât! Omul are o conştiinţă, are o
dăruire dincolo de raţiune. E făcut Dumnezeu după har. Vă daţi seama: Dumnezeu
după har! Căderea lui Adam ne-a întrerupt relaţia aceasta cu Dumnezeu. A venit
Dumnezeu şi ne-a adus mai mult decât a pierdut Adam! Ne-a adus tocmai din nou
cunoştinţa că suntem din nou Dumnezeu după har şi că nu există moartea. Pentru
că ne zice: „Şi veţi trece de la moarte la viaţă”. Or moartea nu înseamnă o
terminare, ci înseamnă un alt început fericit sau nefericit. Că de ce să te
temi de moarte, dacă te-ai pregătit de înviere? E o contradicţie, şi omul
hotărăşte, în vidul acesta al lucrurilor, nu într-o stare de prezenţă
continuă. Nu este greu. Pentru că niciodată nu e degeaba cineva lângă tine. Ori
tu te foloseşti, ori îl foloseşti, ori trebuie să te verifici dacă îl rabzi sau
nu-l rabzi, bubos aşa cum e. Că lipsa asta de prezenţă lângă fratele tău e
lipsă de dragoste, şi e în contradicţie cu Creatorul. Actul de prezenţă.
„Păzeşte
sufletul acesta, până la moartea lui!”
Nu sunt pentru nevoinţă, ca duhovnic. Sunt
de 95 de ani. Sunt pentru o stare de prezenţă continuă a lui Dumnezeu. Exist!
Şi ne punem întrebarea: De ce? Ce e cu mine? Ce e cu moartea? Ce-s aceste elemente,
care sunt valabile? Moartea nu vine să îi faci o cafea. E fără cruţare! Te ia
aşa cum eşti! Nu o putem amâna nicio fărâmiţă de secundă când va veni. Judecata
de Apoi nu trebuie văzută cu Dumnezeu stând pe un tron de judecată. Te judeci
singur, repede. Suntem o fiinţă valoroasă mai mult decât oricare altă fiinţă.
Dracii au fost îngeri buni. Şi am spus aşa: dacă ar fi întruchipat iar
posibilităţile pierdute, ar răsturna pământul cu degetul mic! Dacă tu, pierdut
fiind, gândeşti aşa, de ce să nu gândesc aşa despre îngerul meu păzitor, care
nu e căzut! Şi se spune despre îngerul păzitor, într-un loc, aşa: că e cu
neputinţă să nu mori, dacă l-ai vedea într-atâta lumină! Şi îngerul acesta nu e
singur, în ceea ce priveşte paza. Cuvântul păzitor nu i l‑am dat noi, i l-a dat
Dumnezeu: „Păzeşte sufletul acesta, până la moartea lui”. El e în relaţie cu
alte miliarde de îngeri, cu mare putere. Şi totuşi ei sunt fără identitatea
asta mare, Dumnezei sunteţi. Sunt o creaţie cu mari posibilităţi, cu mare
frumuseţe, care scapă minţii noastre mărginite. Pentru că zice şi Sfântul
Apostol Pavel că nu îi e dat omului să cunoască, pentru că el a fost răpit până
la al treilea cer.
Iisus
a schimbat „homo homini lupus” în „omul e Dumnezeu pentru om”
Aşa că fiinţa omenească e Dumnezeu după
har. Acel zis homo homini lupus, „omul lup pentru om” a căzut, la venirea
Mântuitorului. Acum e invers: omul e Dumnezeu pentru om. Şi uite pe cine băgăm
noi în iad şi nu ne astâmpărăm. De ce îi zici drace, drace şi nu îi spui
Doamne, Doamne!? Înseamnă că i-ar pune o râvnă mare de tot în constatarea asta,
de către fiecare ins care ar vrea să fie câtuşi de cât treaz. Că el luptă din
răsputeri să ne cucerească şi să ne adune la el. Însă se împiedică de puterea
Crucii, de puterea lui Dumnezeu. Crucea e Tatăl, toată înălţimea, Fiul, toată
adâncimea, Sfântul Duh, toată lăţimea. Sfânta Cruce are o semnificaţie
extraordinară! De aceea şi catolicii au schimbat semnul crucii, făcută altfel
cu degetele, cu altă aşezare, de la stânga la dreapta. E o mare greşeală! Nu
suntem aici pentru că ne-ar conveni nouă să fim aşa, ca la un papă… Suntem aşa
de la Duhul Sfânt şi tot de Duhul Sfânt suntem judecaţi[1].
Notă
- Fragment din cartea „Mărturisitorii” apărută la Editura Lucman, despre
Sfinţii Închisorilor
-----------------------------------------------------
[1]
Sursa -
https://www.ziuaveche.ro/cultura-religie/religie-cultura-religie/pr-arsenie-papacioc-%E2%80%9Cmoartea-nu-vine-sa-i-faci-o-cafea%E2%80%9D-27304.html
- 23 martie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu