Am
„privatizat” şi ceea ce nu trebuia
Prof.
univ. dr. Gheorghe Piperea
11
Septembrie 2022
Noi am privatizat şi ceea ce nu trebuia -
energia; singura soluţie pe care o văd, aplicată deja de Germania, Franţa şi
Marea Britanie, este naţionalizarea sistemelor energetice
Nicolaie Văcăroiu, fost premier pe vremea
când se începea „marea privatizare” și fost președinte al Curții de
Conturi când se dădeau marile tunuri ale
privatizării, a spus recent că peste 70% din procedurile de privatizare au fost
eșecuri totale și că „ne-am vândut” pe nimic industria care, ulterior, a fost
distrusă ori neutralizată.
În primul rând, nu noi am vândut pe doi
lei și în mod complet idiot și odios acea industrie, ci ei, la ordinul
stăpânilor lor neo-feudali, cu consultanță ultra-plătită de la B.M., F.M.I.,
C.E.,. Goldman Sachs, Fat Four și, mai nou, de la McKinsey, cu legi dedicate,
scrise/emise de politicieni corupți/trădători/proști, cu avocați influenți, cu
justiție supusă, la comandă, cu presă ultra-binevoitoare etc.
În al doilea rând, privatizarea a fost
mereu prost înțeleasă. Dintr-o procedură de prevenție a insolvenței, s-a
transformat într-un fluviu de bani și resurse dinspre stat către conturi și
buzunare private și într-o canonadă a distrugerii economice, de unde a rezultat
o țară de import și o zonă geografică din care băștinașii au fugit cu
milioanele.
În al treilea rând, s-a privatizat ceea ce
nu trebuia privatizat niciodată. De exemplu, energia.
Încă din 1997, Banca Mondială a impus
„spargerea” unor mari întreprinderi publice cu rol strategic. De exemplu, fosta
SNCFR și fosta RENEL, pe atunci regii autonome.
RENEL producea energie (hidro, nuclear,
termo), transporta și distribuia, totul după programe strategice și planuri,
mai mult sau mai puțin eficiente, dar cu prețuri și tarife controlabile, pentru
a nu cauza dezastre ca cel de acum.
RENEL s-a transformat în mai multe
întreprinderi producătoare, un transportator, mai mulți distribuitori și mai
mulți prestatori de servicii (mentenanță, de exemplu) sau constructori
specializați.
Au apărut și zeci de filiale ale fiecărei
astfel de întreprinderi.
Au apărut sute de consilii de
administrație și de departamente specializate, cu mii de sinecuri politice.
Au apărut „externalizările” către firme
prietene, plus „băieții deștepți”.
Imaginați-vă toate adaosurile comerciale
de la producător la consumator final. Imaginați-vă salariile și indemnizațiile
de zeci/sute de mii de euro pe an pentru șefi și învârtiți politic.
Imaginați-vă toate furturile „legale” ale
amicilor și sponsorilor politici. Veți avea o primă poză a prețurilor enorme
ale energiei în România. Plus speculațiile. Plus certificatele de emisii de
CO2. Plus bonusurile de co-generare „ecologică”.
S-a trecut și la privatizare în multe
cazuri. De exemplu, azi furnizori de energie nu mai există sub controlul
statului. Asta a fost prima mare eroare strategică în acest domeniu esențial
pentru economie și societate, un domeniu care NU ar fi trebuit privatizat
niciodată.
A doua mare greşeală a fost liberalizarea
pieţei energiei, din 2018. Liberalizare există acolo unde există o piaţă. La
noi, energia nu e o piaţă, e un monopol. E chiar mai grav decât un monopol, e o
zonă de consum în care nu ai cum să faci o alegere. Trebuie să consumi energie
și trebuie să cumperi de la aceste monopoluri, care acționează și în cartel.
Ești consumator captiv, fie că e vorba de consum casnic sau
comercial/industrial. Să vorbeşti despre liberalizare unde nu există piaţă este
o mare prostie şi de aceea, de urgenţă, trebuie să ne întoarcem la
reglementare.
Singura soluţie pe care o văd în acest
moment, aplicată deja de Germania, Franţa şi Marea Britanie, este
naţionalizarea sistemelor energetice. Franţa a naționalizat EDF și, parțial,
GDF și Renault. Dacă asta este o soluţie pentru echilibrare energetică, pentru
neutralizarea băieților deștepți și pentru eliminarea speculațiilor nocive din
piață, de ce nu ne-am putea gândi şi noi la o astfel de soluţie, de
naționalizare?
Așa cum am avertizat deja, există
pericolul intrării în faliment a mai multor actori din piaţa de energie după
modificarea de către guvern a OUG 27/2022, mai ales că Statul român s-a
prefăcut că acordă compensaţii, plătind doar 25%, nu a rectificat bugetul şi a
adăugat condiţii suplimentare furnizorilor. Asta poate duce la blackout, dar și
la șansa ca Statul să preia în proprietate acești actori economici, pentru a-i
salva de la faliment și a ne salva de la blackout și sărăcire energetică.
Dacă nu vedeți conspirația (= uneltire împotriva
unei orânduiri sau a unei comunități) din privatizarea energiei, atunci o să
utilizați clișeul cu teoria conspirației.
Dacă vedeți nenorocirea din societate,
cauzată de criza energetică, și nici încercările excepționaliste ale
germanilor, francezilor, britanicilor, italienilor de a aduce calmul prin
naționalizare, veți folosi clișeul cu comunismul sau cel cu bolșevismul. Succes
la raționat, în ambele variante.
În continuare vă prezentăm declarația
fostului prim-ministru Nicolae Văcăroiu, declarația la baza căreia a stat
analiza prof. univ. dr. Gheorghe Piperea (Redacția ART-EMIS)[1]IMGB
Declarația lui Nicolae Văcăroiu - fost
prim ministru și fost președinte al Curții de conturi:
Dezastrul tranziției: suma colosală
pierdută de România prin privatizările-eșec ale marilor fabrici. Aproape 70%
din privatizări au fost un eşec
„În toată această istorie, până la
reînfiinţare, Curtea de Conturi s-a confruntat pe parcurs cu încercări de
amestec al politicului în activitatea Curţii de Conturi sub diferite forme. Şi
pot să vă spun, cu sinceritate, că acest lucru din păcate a cam continuat şi
după reînfiinţarea Curţii de Conturi. Practic, Curtea de Conturi faţă de
formula iniţială, cuprinsă în Legea 94/1992, au apărut tot felul de
intervenţii, prin intermediul bineînţeles al Parlamentului prin care, într-o
perioadă dificilă, spre exemplu, ca să luăm şi nişte exemple, Curtea de Conturi
în 1997 a pierdut dreptul de a controla, de a verifica procedurile prin care
Fondul Proprietăţii de Stat derulează procesul de privatizare, iar doi ani mai
târziu, în 1999...Curtea de Conturi a primit interdicţie de a mai face control
asupra privatizărilor.
A fost o lovitură extrem de dură, ţinând
seama de sursele financiare care erau în joc, ale statului. Şi ca să nu vorbim
aşa general, efectul îl regăsim acum în diferite analize macroeconomice care se
fac cu privire la privatizare. În primul rând, ca să fie foarte clar, aproape
70% din privatizări au fost un eşec. Am pierdut foarte multă industrie bună. Vă
pot vorbi două săptămâni, dacă vreţi, pentru fiecare obiectiv în parte. Am
vândut la preţuri simbolice", a susţinut Văcăroiu, la conferinţa
internaţională «Curtea de Conturi a României - Digitalizare în audit».
I.M.G.B., evaluată în 1994 la preţul de
piaţă de peste 2 miliarde de euro s-a vândut cu 500.000 de dolari.
S-a distrus totul. Tot ce s-a făcut acolo
s-a făcut pe licenţe plătite din greu de statul român, cu dotări de excepţie.
Licenţa era în primul rând pentru turbinele 500 de MW folosite la Porţile de
Fier I şi II şi funcţionează şi acum. Era o licenţă franceză, care a costat
extrem de mult. Toată dotarea tehnică a uzinei era făcută cu produse japoneze,
mai ales strungurile de mare precizie. 12 milioane de dolari costa numai un
singur strung. […] Am reuşit performanţa, per ansamblu, ca în cele peste 7.500
de societăţi care au fost privatizate şi care aveau o valoare de piaţă de circa
350 de miliarde de dolari statul român să încaseze 9 milioane de dolari. Acesta
este succesul şi sunt convins că, în cazul în care Curtea de Conturi ar fi fost
prezentă, ar fi acţionat, se stopau multe din aceste nereguli. În fond, erau
rolul şi atribuţiile Curţii de Conturi, care era responsabilă de modul de
utilizare a banului public”, a spus Nicolae Văcăroiu.
A venit unul şi a lansat în Parlament:
«Domnul, Curtea asta de Conturi... ei centrează, ei dau cu capul», neînţelegând
că secţia jurisdicţională avea statutul profesional pe care îl are orice
instanţă din România. Este coordonat profesional de către Ministerul de
Justiţie şi, mai mult de atât, cei care erau nemulţumiţi de hotărârea dată la
secţia jurisdicţională se puteau adresa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Asta nu putem spune că nu ne-a afectat. Şi, din cauza asta, domnul Busuioc are
o muncă grea şi are forţa să o facă, mai ales că este jurist. Nu ştiu dacă
lucrurile o să intre sau nu în normalitate. Eu pot să vă spun că în fiecare an
făceam două rapoarte la Parlament şi la Ministerul Justiţiei pentru
reînfiinţarea secţiilor specializate prevăzute în Constituţie. Nu poţi să pui
un judecător de divorţuri să discute un litigiu financiar şi să ia o hotărâre
dreaptă.
În perioada 2008 - 2017, Cartea Albă care
a indicat un prejudiciu asupra bugetului de peste 8 miliarde de euro, din care
a fost recuperat doar 6%.
Pot să vă spun un singur lucru. Mă bucur
aici şi de tot ce au prezentat cei care au luat cuvântul cu privire la
digitalizare. Are o importanţă indiscutabilă şi e bine să facem acest lucru.
Problema, după părerea mea, este ce facem dacă nu mai avem economie? Ce facem
cu criza socială teribilă? Criza energetică, această avalanşă de creşteri de
preţuri, care practic a pus la pământ toată populaţia? Sigur că pentru Guvern
este greu să stabilească priorităţile. Acestea nu poţi să le faci decât prin
duritate, cum au mai făcut câţiva, chiar naţionalizări dacă este cazul. mai
ales că este afectat sectorul strategic, securitatea strategică a României. Iar
bătălia dură trebuie făcută inclusiv cu Uniunea Europeană”.
Aranjament grafic - I.M.
------------------------------------
[1]
Sursa - https://www.stiripesurse.ro/nicolae-vacaroiu-privatizari_2546565.html -
8 septembbrie 2022.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu