„Operaţiunea
militară specială” s-a încheiat, începe războiul total
Petru
Romoşan
11
Septembrie 2022
Prima tentativă, în mai multe valuri, de
contraofensivă ucraineană în regiunea Herson a eşuat lamentabil. Cu pierderi
semnificative de vieţi omeneşti şi de material militar : aproape 2 000 de morţi
şi foarte mulţi răniţi. La fel s-a întâmplat şi cu multiplele comandouri
ucrainene care au încercat să ocupe centrala nucleară Zaporojie. Înainte, în
timpul şi după vizita inspecţiei Agenţiei Internaţionale de Energie Atomică
(A.I.E.A.). Alte sute de morţi ucraineni. Celtrala nucleară de la Zaporojie, de
lângă Energodar, cea mai mare din Europa, e strategică pentru Rusia. Crimeea e
alimentată cu electricitate de la Zaporojie.
Dar iată că, spre surprinderea generală,
Ucraina reuşeşte o consistentă contraofensivă în nord, în regiunea Harkov,
înaintând peste 50 km în teritoriul controlat de armata rusă şi „eliberează”
Balaklaia (orăşel), Izium (punct strategic major), Krasnii Liman, nordul
Kupianskului şi alte câteva zeci de localităţi mai mici (sate). Armata rusă se
retrage „strategic” şi lasă în urmă o mare cantitate de echipament militar.
Asistăm la prima victorie, în orice caz la cea mai importantă victorie a
armatei ucrainene de la 24 februarie 2022 şi până azi. Armata ucraineană suferă
însă şi aici importante pierderi umane : între 2.500 şi 5.000 de morţi. Spitalele
din regiune (Harkov, Sumi, Cernigov şi Kiev) sunt pline de soldaţi ucraineni
răniţi, de multe ori foarte grav. Toată presa mondială repercutează marea
victorie a ucrainenilor şi a comandantului-şef, Volodimir Zelensky. S.U.A. şi
U.E. anunţă noi ajutoare de miliarde de dolari şi de euro pentru Ucraina.
Comandanţii ruşi ai „operaţiunii militare
speciale” sunt puşi în cauză, învinovăţiţi pentru lipsa de previziune. Chiar
Vladimir Putin e acuzat pentru operaţiunea sa specială care s-a bazat doar pe
200.000 de militari şi în ultimele două luni „operaţiunea” a trenat, a devenit
lentă, lăsând impresia că aşteaptă iarna, care oricum va diminua toate
desfăşurările militare. Deşi o bună parte a populaţiei civile a fost mutată
dincolo de linia frontului, în zona controlată de ruşi, după retragerea
trupelor ruseşti au rămas destui proruşi la discreţia armatei ucrainene, care
se poate răzbuna crunt pe „colaboraţionişti”. Războiul devine cu adevărat urât,
civilii sunt implicaţi masiv.
Toţi observatorii occidentali (Édouard
Husson, Scott Ritter, Erwan Castel...) recunosc un salt calitativ surprinzător
la armata ucraineană. În plus, materialul militar aruncat în luptă e ultimul
răcnet occidental, mai ales american (Himars etc.). Sateliţii occidentali, cu
informaţiile lor precise de pe câmpul de luptă, au fost folosiţi din plin şi au
ajutat decisiv armata ucraineană. Totul în patru zile (7-11 septembrie), deşi
contraofensiva din nord a început, de fapt, la 4 septembrie. Armata rusă s-a
văzut total depăşită şi nu i-a rămas decât să se retragă pentru a-şi salva
oamenii. Dar, aşa cum am mai subliniat, ar fi fost deplasate şi importante
populaţii civile pentru a fi protejate.
Ce s-a întâmplat de fapt ? Zelensky a
aruncat în luptă cele mai bine pregătite trupe ale sale. Ele au fost instruite
direct în ţarile N.A.T.O. : în Marea Britanie, în Polonia, probabil în Suedia
şi Finlanda etc. Armamentul occidental a fost manevrat de mercenari din ţările
N.A.T.O sau de ucraineni bine instruiţi. Comanda pare să aparţină unor înalţi
ofiţeri N.A.T.O Asistăm, într-adevăr, pentru prima dată, la un război direct
N.A.T.O-Rusia, lucru care se tot anunţa. Cât de departe va merge implicarea
americanilor, a britanicilor, a polonezilor, a balticilor şi a N.A.T.O în
general - nimeni nu ştie. Comandanţii militari occidentali nu au obiceiul să
dea interviuri.
Vladimir Putin, oficialii ruşi, propaganda
rusă şi prorusă au pretins că „operaţiunea militară specială” nu e un adevărat
război. Se urmăresc doar câteva obiective precise : „demilitarizarea”, „denazificarea”
şi punerea la adăpost a populaţiilor rusofone. Totuşi, sutele de mii de morţi
şi răniţi de-o parte şi de alta ne arată cel mai sângeros război din Europa de
după 1945, deşi, evident, Rusia a fost provocată de S.U.A., N.A.T.O şi de Kiev,
îngrijorată pentru securitatea ei, Rusia şi Vladimir Putin sunt cei care au
declanşat războiul. Iar nu Ucraina sau N.A.T.O.
România riscă să se găsească în prima
linie alături de Republica Moldova, dar şi de Polonia, ţările baltice, Suedia
şi Finlanda, potenţiali noi membri N.A.T.O., într-un război total cu Rusia.
Care poate începe ca un război clasic, dar se poate încheia ca un război
nuclear.
E clar că armata rusă, care şi-a impus
până mai ieri strategia în Ucraina, are de-acum în faţă un adversar incomparabil
mai puternic. Cum vor reacţiona Putin şi generalii ruşi ? Cu un covor de bombe,
după modelul american, în care vor cădea victime nediferenţiat şi civilii ?
Replica ruşilor pare să fi început. Cât de departe va merge înfruntarea
Rusia-N.A.T.O. ? Există riscul unor atacuri ruseşti împotriva N.A.T.O. dincolo
de frontul din Ucraina ?
Sunt întrebări neplăcute, la care vom avea
răspunsuri în lunile următoare. Nu e exclus să înceapă un război total între
lumea „B şi lumea” „A”, lumea occidentală, din care şi noi facem parte. E posibilă chiar o extindere
a conflictului militar în Asia-Pacific, în Taiwan.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu