ENIGMELE
TOAMNEI
~*~
Pe
brâul ornicului rotund,
domol,
timpul grăbit
se
rostogolește cu suspine tacite.
Deschid
cartea anotimpului,
frunzăresc
filă cu filă
spre
a întrezări
o
nouă perspectivă.
Alerg
după cuvinte și imagini noi,
îmbrățișez
unele,
mă
ascund după altele,
încercând
să le îmblânzesc
cu
suavă dibăcie.
Un
vânticel perspicace
preumblă
cu pași șovăielnici,
se
cufundă cu un ton
aparent
neutru în caruselul
neliniștilor
din odaia inimii.
Înțelegându-mi
starea
îmi
zâmbește ironic,
îmi
face discret cu ochiul
și-mi
gâdilă calm nările,
recitându-mi
stihuri de dragoste.
Îmi
ridic storurile trase,
mă
las prinsă în mrejele sale,
gândurile-mi
desperecheate
care
mă tulburau
se
îndepărtează asemenea
trecătorilor
grăbiți.
În
sânul crângului tomnatic
se
aude o melodie plină de speranță,
purtând
pe umeri grația frunzelor
legănate
în ritmul
unui
menuet de Mozart,
interpretat
îngerește
de
corul înaripatelor adieri
cu
respirație proaspătă,
hrănindu-mi
mirarea smerită,
descoperită
în miezul
enigmelor
descâlcite.
~*~
Vasilica
Grigoraș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu