Dumitru Ichim - ÎNTOARCEREA LUI PEER GYNT

 

ÎNTOARCEREA LUI PEER GYNT

 

~*~

Toţi brazii-n boarea lunii au îngheţat – argint…
- ,,Vâsliţi mai cu putere!” striga la ei Peer Gynt.
,,Ne doare braţul, duhul şi-a sorilor duhoare,
că ţărmul fost al nostru, tot mai adânc dispare,

furat de echinocţii, mereu fata morgana,
pe vâsle strângem mâna udându-o din geană…”
,,Solveig mă-aşteaptă, voi, gândurile mele,
vâsliţi! Mai e speranţă, mai sunt pe ceruri stele,

mai e un soare-n noapte, mai curge timp pe ceas!”
,,Peer Gynt, pe marea asta, doar marea ne-a rămas.
Pe veac murit-a ţărmul, iar noi suntem morminte,
în val cerşind o cruce ţărânei din cuvinte”

*
Peer Gynt privi la vâsle: oase de şah şi cranii!
,,Când au murit aceştia, cine-mi vâsliră anii?
Ţipând, în foc albastru, fără de margini, magma:
cine m-a dus pe valuri? De jos culege-o drahmă.

Sunt cincişpe veacuri duse, inscripţia arată,
de când suntem pe mare. Scheletul de la roată
mi-era adesea sfetnic, chiar discutam aseară
că vântul ni-i prielnic şi-om fi curând în ţară.”

*
,,Solveig, tu, steaua mării, suntem iar împreună!
Să mergem ca e nuntă pe plaiul alb de lună;
ce dor mi-a fost de tine, lumini ce te usucă…!”
,,Peer Gynt, ai ochi de fosfor, hlamidă de nălucă,

şi pânze la corăbii ca zorii sunt de roşii.
,,Să mergem cât în inimi nu au cântat cocoşii,
cât se despătur linişti prin violet de moarte,
hai vino-n braţe! Timpul s-a-nchis precum o carte!”

,,Te-am aşteptat iubite storcând pe ţărmul ist
tot cerul din privirea-mi cândva de ametist,
tot cântecul din sălcii, tot murmurul de ape,
le-am stors în psalme crude ca să te văd aproape.

Eu te doream în timpul cu coapsele-mi flămânde,
tu vii din ora ştearsă, cu mere-n cruci, comânde,
fără de trup şi patemi, curat ca lumânarea.
Corabia te aşteaptă! Pe ţărmul lunii. Marea

să-ţi tălmăcească vorba lovindu-o de maluri,
în spaţiul fără moarte te du, mereu, pe valuri…”
,,Solveig?!!” ,,Ştiu! Ţărâna, bunica apă, parcă
mă sorb în basm şi-n vrejuri în verde prind să toarcă…

Un vişin cu ispita pe sâni îl simt, fiori
şi trag în ham de aur croncani şi corbi şi ciori.
Mai ştii cireşul nostru din fundul de grădină?
Voi răsturna clepsidra adânc la rădăcină,
m-oi zbengui în mugur şi-am să te strig: Peer Gynt!!!
Te nască iarăşi marea din tremur şi argint!
Mi-e dor! Nepământescul ajuns e încă lut,
nu-i nimeni in corolă, hai vin’să te sărut,

să mă dezbrac de văluri şi ora de mireasă,
să simt cum piept puternic pe sâni că mă apasă.
Apoi să cadă Noapte, coroane şi petale,
ţesându-mă în fructa din ceruri şi vătale.

Te du, drag prinţ al mării cu freamăt de pădure…”
,,Solveig?!!” ,,La noi timpul e-n mână c-o secure.
Copil flămând de mare, furtuni şi cer şi vânt,
dispari, e miezul nopţii, ca eu rămân pământ!”

~*~
Dumitru Ichim
Kitchener, Ontario