sâmbătă, 5 septembrie 2026

Mircea Dorin Istrate - Gânduri de cititor

 



 

Gânduri de cititor

Mircea Dorin Istrate

 

 

       Înnevoitu-m-ai mărite Doamne, ca eu, păcătosul, nimicul acestei lumi, să încerc a dezlega și mai apoi a înțelege, marea și adevărata înțelepciune a acestor minunate rugăciuni, ridicate de un suflet omenesc spre Maica Domnului, spre a-și găsi, di-mpreună cu mine, drumul cel drept al vieții și odată cu el, calea mântuirii noastre, al tuturora.

       Mărturisec că am cunoscut-o ocazional pe autoarea Florina Nina Breazu, atunci când i-am citit primele sale preocupări literale, scrise sub forma unor povestioare pentru copii, foarte atractive de altfel, prin conținut și ilustrații, dar mai ales prin ,,învățătura,, lor ce se degaja prin lecturare. Era ceva extrem de instructiv și educativ pentru micii ascultători, ușor de ținut minte pentru ei, dar mai ales menite a fi formatoare de noi atitudini, comportamente de viață, de a alege binele, adevărul, cinstea, iertarea, compasiunea, din tot și toate câte lucruri făceau ei la această fragedă vârstă, dar foarte importante pentru viitor, pentru că pe ele se putea clădi mai ușor caracterul, personalitatea lor de mai târziu.

       Mai apoi, autoarea și-a încercat ,,puterile,, cu poezia, mai ales spre aceea cu caracter religios, care i se potrivea mai bine potrivit gândiri și judecăților mature despre viață pe care le expunea în ele. Încă de atunci am remarcat, eu și colegii mei, o anumită înclinare spre acest gen de subiecte extrem de serioase,  mature față de vârsta și experiența ei de viață în domeniu, ea fiind, la fel ca extrem de mulți dintre noi, doar o creștină ortodoxă, fără a ieși strident în evidență din normal.  ,,Anormale,, erau și sunt și acum judecățile sale de valoare despre lume și viață, despre modul în care alege binele de rău, despre cum trebuie să ne lepădăm de multele păcate pe care le avem pentru a fi în primul rând oameni și creștini adevărați, bineplăcuți lui Dumnezeu, spre a putea schimba  această lume, care, așa cum e acum, merge spre pieire. Aici este ceva deosebit, frapant, care sare din normal, și anume extrem de matura ei gândire, de înțelegere, care este un adevărat HAR și DAR DUMNEZEIESC pe care puțini oameni îl au la această vârstă pe care o are autoarea acum, lucru evident și constatat de-acum deopotrivă de noi, dar și de cinul bisericesc, mănăstiresc, înalții erarhi ai bisericii ortodoxe române. Este un semn evident că Bunul Dumnezeu are pegătit un anume drum în viață pentru Domnia Sa.

       Dovadă  a celor intuite și spuse de mine, este și volumul de rugăciuni bisericești  de față, cu titlul ,,Plâng Maică și mă rog ție,, o carte care se ridică mult de-asupra altora cu același subiect, aflate în circulație ori folosite adesea de preoți ca exemple în expunerea Sfintei Liturgii, ori cu alte ocazii de acest fel.

       Cartea este bine împărțită pe capitole distincte, fiecare cu un anumit subiect, pentru a putea acoperi, prin exemplificări, cât mai mult din subiectul expus. Ea este, pentru orice om care caută aș împuțina păcatele sale făcute cu voia  ori fără voia lui, un adevărat ,,INDREPTAR,, creștinesc, omenesc, de bun simț, la îndemâna oricui, spre îndreptare, spre aș educa voința și dorința de a scăpa de atâtea tare de comportament omeneșc ce urâțesc ființa, viața zilnică, relațiile cu semenii, profilul său moral, trăirea vieții sale în această atât de scurtă viețuire pe huma pămmântului.

            Fiind un îndrumar în acest sens, volumul de față, identifică și selectează toate greșelile noastre de educație și comportament, transformate uneori prin repetare, în mari păcate, pe care noi trebuie să le eliminăm din viața zilnică. Așa ca în locul minciunii, avariției, lăcomiei, trufiei, neiertării, să punem opusul acestora.

          În acest sens cartea este împărțită pe 7 (șapte) capitole, primele fiind de ,,zbucium,, de căutare și de învățare cum să asculte, să tacă, pentru a găsi căile de apropiere față de Maica Domnului.

          Urmează în continuare rugăciunile prin care, autoarea cere sprijin pentru a putea mărturisi stările sale de confuzie, de nesiguranță, de incertitudine, față de cum anume ar trebui să invețe a ierta fără limite, aș iubi aproapele, de aș recunoaște propriile greșelile, etc, pentru a dobândi pocăința, evlavia, încrederea în sine. De fapt toate aceste zbateri le întâlnim fiecare din noi în clipele în care ne evaluăm comportamentul, atitudinea față de ce-am făcut sau de ce vom face, dacă suntem de partea binelui sau a răului, dacă ne-am înoit sau nu, dacă suntem pe calea cea bună. Fără a trece de această etapă de curățire, de înoire, de schimbarea noastră, nu-i vom putea judeca și aprecia la adevărate lor valoare pe semenii noștri.

        În asta constă valoarea și importanța deosebită a acestei cărți, pentru că  în ea se găsesc răspunsuri și îndrumări la ori ce situație de acest gen. Ea, carte de față, este cu atât mai importană cu căt lumea de astăzi, societatea noastră românească este în suferință, în cădere liberă, în regres moral vizibil de prea mult timp, cu puține șanse de redresare. Modul în care a evoluat în atît de rapid timp autoarea în  domeniul scrisului, de cum s-a înțelepțit moral, uman, de felul atât de profund în care vede lumea la vârsta ei, de aprecierea de care se bucură din partea cinului preoțesc și a noastră a tuturora, dovedește fără putință de tăgadă, că Bunul Dumnezeu are un anume scop și o anumită misiune pentru ea.

          Așa după cum bine știți, un Papă și un Dalai Lama, au  dezvăluit faptul că aici, pe huma acestui pământ românesc, este sortită a fi Grădina Maicii Domnului, iar noi, cei care sălășluim aici, vom fi la vremea cuvenită, sămânța lumii noi care va să vină. Poate că tocmai de aceia ne-a dat Domnul Dumnezeu atâta necaz și suferință pentru a nu ne îndepărta de la credița străbună, pentru a ne putea ruga de iertare,  pentru a ne reînoi din toate punctele de vedere și a fi mai apoi demni, la sfârșitul veacurilor care vor să vină, de măreața noastră misie.

          Până atunci, să înălță fiecare din noi, în toate zilele noastre, căte o smerită rugă de iertare a păcatelor pe care le-am săvârșit și, în fierbințeala unei boabe de lacrimă curată să-i mulțumin de umbra ei ocrotitoare pe care a întinso peste noi și sufletele noastre.

 

Mircea Dorin Istrate

Membru în Consiliul Director al L.S.R.

Președinte Onorific al L.S.R – filiala Mureș.

&









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu