Miriam Dabau - Eu sunt şi călător şi pieton

 

Eu sunt şi călător şi pieton
( ciclul singurătății)

 

~*~

Sunt, un tren de marfă fără sens,
ce-mi duc poverile cu greu
la câte-o staţie mai opresc,
să mai adaug şi noi poveri.

Nu am un loc un' să descarc,
şi nici un umăr să m-ajute,
m-am săturat, de-atâtea ploi,
doar tatăl meu din ceruri poate.

Sunt şi marfar fără acar,
direcția este greu s-o schimb,
şi drumul meu e plin de gropi,
sunt singură, făr-un reper.

De multe ori aştept un semn
când să pornesc, când să opresc,
drumul ales, de singură e greu,
stau şi privesc, mă rog şi sper.

În jurul meu sunt oameni trişti,
poate prea mulţi însinguraţi
se prind de garduri fără porţi,
se-mpiedică şi cad uşor.

Şi-atunci continui drumul meu
aşa cu multele poveri,
poate-ntr-o zi mă vor lăsa
să fiu doar eu în viaţa mea.

***

Sunt doar un om, sunt doar un om
un trecător însingurat
păşesc pe jos şi mă opresc
acolo, lângă codrii verzi.
Mă joc cu timpul, el cu mine,
îmi cumpăr inimi ce suspină.
şi cânt apoi cu versul meu
ele ascultă şi-apoi tac.

Sunt doar un om, sunt doar un om
ce caută fericirea uneori,
de multe ori o caut în van,
căci fuge şi o pierd în nori.
Sunt obosită să alerg
deşi visez, la pajiști verzi,
pline de flori ce au culori,
să sorb nectarul cu fiori.

Vreau lacrima să sece-n zori,
Sunt doar un om, un călător,
Ce nu mă pot oprii în loc.

~*~
Miriam Dabau
Paris 2026 
27 august