GREUTATEA MATERIALNICA - Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi, iarasi, ca piatra, fierul,
plumbul si orice lucru care este greu, oricât de sus ar fi ridicat sau aruncat,
se întoarce totusi cu grabire spre pamânt, spre miezul sau, si cade. Din
aceasta întâmplare înveti ca asa este si starea celor împatimiti de lume, care
parca se ridica prin povete si înfricosari pentru ca, izbavindu-se de
desertaciune, sa râvneasca Cerul, însa, oricât s-ar însufleti acestia din
propovaduirea Cuvântului lui Dumnezeu, tot nu se pot lepada de obiceiul si de
împatimirea lor. Si chiar daca uneori ei se straduiesc si se nevoiesc sa se
desparta de rau, fiind îndemnati de harul Domnului spre înaltimi, adica spre
iubirea bunatatilor ceresti, se întorc totusi cu grabire jos, spre împatimire.
Caci patima îl trage catre sine si îl ademeneste pe cel împatimit asa precum un
magnet atrage fierul. Aceasta cugetare te povatuieste sa te feresti de orice
patima ca de un foc sau ca de un venin ucigator si cu toate puterile sa te
nevoiesti întru râvnirea si cautarea bunatatilor ceresti, care au fost
dobândite prin moartea lui Hristos. Iar celui ce se straduieste, Dumnezeu îi
ajuta.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 68.
CALEA CU TRANDAFIRI - Cuviosul Bonifatie de la Teofania
Necazurile se întâlnesc neaparat în calea noastra spre Patria cereasca,
deoarece cununa nu poate fi primita decât prin purtarea neabatuta a Crucii.
Când capul nostru este încununat cu spini, este cuviincios ca picioarele
noastre sa umble pe cai asternute cu trandafiri? Necazurile si bolile sunt
doctorii sfinte; putem sa le îndulcim prin credinta si prin rugaciunea din
inima – însa de obicei ni le facem singuri amare, adaugând nerabdarea si
putinatatea credintei noastre în paharul încercarii prin care trecem.
Necazurile sunt întotdeauna folositoare. În dreapta Domnului, ele sunt mijloace
de vindecare a bolilor noastre duhovnicesti, pentru smerirea trufiei si
potolirea patimilor. Ele înmoaie inima noastra cea împietrita, ni silesc sa
alergam cu rugaciune la Dumnezeu, ne fac saraci cu duhul si nimicnici în
proprii nostri ochi.
Cuviosul Bonifatie de la Teofania,
Bucuria de a fi ortodox, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 65
INTRISTAREA - Cuviosul Bonifatie de la Teofania
Cine a biruit patimile, a biruit
si întristarea, pe când cel biruit de patimi nu va scapa de obezile
întristarii. Bolnavul se cunoaste dupa culoarea fetei: cel cuprins de patima se
da în vileag prin întristare. Cine iubeste lumea nu are cum sa nu se
întristeze, pe când cel ce a dispretuit lumea este vesel întotdeauna.
Cuviosul Bonifatie de la Teofania,
Bucuria de a fi ortodox, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 43-44
APELE PRIMAVERII - Sfantul Inochentie al Odessei
Semn al apropierii
primaverii sunt pâraiele de apa. Toata fata pamântului începe în acest rastimp
a se topi si a lacrima; însesi nisipurile sunt umede, însesi pietrele sunt ude.
Acelasi lucru se petrece si la începutul reînnoirii duhovnicesti a omului prin
mijlocirea pocaintei: inima lui e plina de cainta si ochii lui sunt plini de
lacrimi. Dupa cum în starea lui de nesimtire, omul ar vrea ca numai sa se
veseleasca si sa râda necontenit, tot astfel acum plecarea lui de capetenie
este tristetea dupa Dumnezeu si lacrimile. Caci ori pe ce-si pune ochii
pacatosul acum, lumina fetei lui Dumnezeu, catre Carele s-a întors, îl face sa
se rusineze si sa-i para rau. De se uita la sine si la sufletul sau, vede cât e
de nepretuita rascumpararea pacatelor omenesti, cât de putin s-a folosit el de
aceste scumpe si mari binefaceri, cât de adeseori a alungat de la sine darul
milostivirii – si plânge. Chiar privirea la mila lui Dumnezeu îl face sa se
caiasca si sa plânga, întocmai precum privirea cea blânda a tatalui umple de
lacrimi ochii fiului care pentru prima oara se înfatiseaza înaintea lui, dupa
întoarcerea de pe calea cea rea a pierzarii. „Izvoare de apa” – zice Sfântul
David – „au izvorât ochii mei, pentru ca n-am pazit Legea Ta” (Psalm 118, 136);
atât de puternic si de statornic era în el simtamântul de umilinta pâna la
lacrimi, cu toate ca vrednicia sa cea mare de împarat al lui Israil cerea de la
el sa aiba o fata vesela si plina de barbatie. Pâraiele primavara, de obicei
contenesc dupa câtva timp; însa aceste izvoare de apa ale pocaintei, nu
arareori, curg pâna la sfârsitul vietii omului.
Sfantul Inochentie al Odessei,
Intelepciunea dumnezeiasca si rosturile naturii, traducere de patriarhul
Nicodim Munteanu, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 42-43
KILOMETRAJUL INIMII - Sfantul Ioan din Kronstadt
„Cautati mai întâi Împaratia lui
Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua” (Matei 6, 33).
Cum, în ce chip sa cautam mai întâi Împaratia lui Dumnezeu? Iata cum. Sa
presupunem ca vrei sa faci un drum undeva, pentru o treaba oarecare, mergând pe
jos, cu un vehicul sau pe apa; roaga-te lui Dumnezeu sa-ti calauzeasca mai
întâi caile inimii si dupa aceea pe cele ale calatoriei pe care vrei sa o faci,
sa te îndrepteze mai întâi pe caile vietii, potrivit poruncilor Sale. Trebuie
sa doresti aceasta din toata inima si sa te rogi de mai multe ori în acest sens
lui Dumnezeu. Cunoscându-ti dorinta sincera si stradania de a-I respecta
poruncile, Domnul îti va îndrepta, putin câte putin, toate caile tale.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 257.
Dragi mei enoriași! La mulți
ani!
Dragoste, Măria Ta! Binecuvântată fii, mană cerească, tu-mi adăpi sufletul
din fiorul dumnezeirii. Limba și mintea nu te pot înțelege și cânta după
cuviință. Ești cale de lumină și bucurie către Logos. Prin tine brațele mele cuprind semenii, lumea
întreagă, patria și cerul, într-o îmbrățișare fierbinte, fără de sfârșit. Prin
tine inima mea nu mai rămâne pământ uscat și deșert fără viață, ci o oază a
fericirii și jubilației.
Nesățios mi-e sufletul de tine,
Dragoste, și limanurile lui pentru mine sunt nemăsurate. Tu ești singurul punct
stabil din univers și, pe tine răzimându-mi ființa, nimic nu mă va clătina. Se
vor surpa castele de iluzii, nisipurile deșerturilor se vor muta din loc în
loc, valurile mării mă vor izbi învolburate, dar eu voi rămâne mai presus de
toate de voi ști să te păstrez.
Sunt fericit, Dragoste, că prin
tine leg cerul cu pământul; urc în zbor pe verticalele amețitoare ca oarecând
un Iacob pe scara îngerilor și a sfințeniei. Prin tine, Dragoste, am gustat din
eternitate și mi-am umplut sufletul de bucurie negrăită de limbă omenească.
Lacrimi de sânge de mi-ar șiroi
pe obraji și nu m-aș mai putea lipsi de tine, Dragoste. De va trebui, îți voi urca în genunchi crucea
pe golgotele lumii, iar spinii din coroană nu mă vor spăimânta. Prin tine
rațiunea lumii a dat sens; prin tine Logosul S-a crucificat în istorie; prin
tine gândul a măsurat adâncimile Duhului.
Răsară sămânța ta, Iubire, în
orice muritor. Din veac în veac să crească fărʽde hotar de ură, de frică și război. Cuprind-a
ta coroană uscat, și ape, și văzduh.
Rachetele-n condeie și tancurile-n plug pe dată să transforme; puzderii de
armate în truditori cu sârg pe brazdă și la strunguri curând să le arate. Ogive
nucleare devină grădinițe în care cântă pruncii un joc nevinovat.
Plămada ființei tale hrăni-va
dintr-o pâine flămânzii toți și lumea de astăzi și de mâine. Alungă suferința din
bietele spitale, redă-ne bucuria strămoșilor dintâi.
Singura boală a lumii, care să
rănească sufletele și să sângereze inimile tuturor, să fii numai tu, Dragoste.
O, divină, cercetează, bate și
alungă durerile lumii pe stelele pustii și redă-ne-n schimb bucuria frăției și
a armoniei. Pe orice casă fii floarea ce
zâmbește, în cămine fii căldura și în toate fii măsura. Dă puterea de-a răbda
bietei ființe chinuite, dă speranța de mai bine celor fără de nădejdi. Fii busola-n
rătăcirea celor fără căpătâi, fii întâia carte-a lumii, bucuria cea dintâi.
(Text scris la 26 ianuarie 1986
și publicat cu titlul Imn dragostei
creștine în revista ,,Biserica Românească” din Milano-Italia, an. XI(1986),
nr. 42(oct.-dec.), p. 10).
*
In memoriam: Preotul Nicolae Armășescu. În mai multe articole din ,,Scrisoare
pastorală” apărute în numerele precedente am subliniat participarea
preoților la Primul Război Mondial, moment decisiv în lucrarea de pregătire a
Marii Uniri a Românilor de la 1 Decembrie. Redăm mai jos descrierea activității
și jertfei unuia dintre preoții participanți la marea conflagrație mondială. Am
găsit aceste însemnări în presa vremii și am prelucrat textul cum m-am
priceput, ca să fie cât mai accesibil și convingător pentru cititorii noștri.
Iată-l:
Noiembrie 1916. Toamna era în
toate drepturile sale. Un cer mohorât, cu nori groși, cenușii și apăsători
mărea tristețea acelor zile.
Ploaia rece burnița și frigul
pătrundea până la oase. Pe străzile Bucureștiului vedeai tot mai mulți
cerșetori, bolnavi și neputincioși cerând milă și pomană. Sărăcia însă era
atotstăpânitoare în casele celor mai mulți, așa încât fiecare căuta să
supraviețuiască el însuși împreună cu familia sa. În astfel de vremuri grele
generozitatea era floare rară.
Bucureștiul era asediat de
trupele germane. Armata noastră se retrăsese în mare parte spre Moldova,
forurile conducătoare de asemenea. Doar Mitropolitul Primat Conon
Arămescu-Donici rămăsese în capitală, ca păstorul între oile sale la vreme de cumpănă, restriște și jale.
În Spitalul Colțea erau toate
paturile ocupate. Ba în unele zăceau chiar câte 2-3 bolnavi. Mulți dintre ei
fuseseră însemnați pe front cu schije, cu gloanțe și cu răni adânci, ale căror
urme aveau să nu se mai șteargă niciodată.
Într-un salonaș din partea de
sud a clădirii suferea din greu Părintele Nicolae Armășescu. Originar din
Tomșani jud. Vâlcea, păstorise până la începutul războiului cu cinste turma
ce-i fusese încredințată. Când ceasul de primejdie sunase pentru țară,
Părintele Armășescu a răspuns prezent și s-a alăturat fiilor săi duhovnicești
plecați pe câmpul de luptă. A făcut parte din Regimentul 2 Vânători de Munte.
Părintele Nicolae era numai
suflet pe front. Parcă ar fi avut șapte vieți în pieptul său. Pretutindeni era
prezent, la căpătâiul muribunzilor și bolnavilor, pe câmpul de luptă adunând pe
cei răniți. Peste tot găsea o vorbă de încurajare, o glumă chiar, așa încât
devenise iubit de toți soldații și stimat de ofițeri.
Într-o zi, când se dădeau lupte
dramatice pe văile și crestele munților, regimentul Părintelui Armășescu se
afla, ca de obicei, în primele rânduri.
Moartea și viața se învălmășeau
fără contenire, asemenea pământului care amesteca în el sânge și carne de om.
Nimeni nu mai credea că va vedea ziua următoare, dar nimănui nu-i era frică.
Luptau toți, care cum putea, cum îi era ordinul și arma, și văzduhul tot era o
învălmășire de fum, de schije, de obuze, de gloanțe și pietre împroșcate. Un
fum gros ca o ceață de pe Valea Dunării îmbrățișa totul, dând aspectul sumbru
de iad pământesc. Fiecare palmă din trupul țării trebuia apărată cu prețul
vieții. Nimic nu putea să fie prea mult, când era vorba de apărarea Patriei.
Părintele Armășescu, alături de
câțiva brancardieri de la crucea Roșie, pătrundeau până pe linia frontului și
adunau răniții. Nimic nu-l înfricoșa. Știa că are un Dumnezeu și o Patrie și
ceea ce face el e sfânt. Viața sa nu mai conta, într-atât îi copleșiseră
sufletul său milos suferințele groaznice ale răniților și mutilaților.
Dintr-un tranșeu s-a auzit deodată un urlet supraomenesc, care a
acoperit pentru câteva clipe vaierul luptei. Părintele Armășescu n-a pregetat
să alerge în direcția țipătului. În prima linie, într-un tranșeu, scăldat în
sânge, se zbătea un soldat, fecior din Topșanii Vâlcii. Un obuz îi sfârtecase trupul ca pe-o zdreanță,
împărțindu-i-l în două. Conștient, totuși,
Ionică l-a recunoscut pe Părintele Nicolae. A mai apucat să-i mai zică doar: ,,
Grijește-mă, Părinte!” N-a mai așteptat părintele să-i zică muribundul a doua
oară, că a scos repede Sfânta Împărtășanie
din buzunarul de la piept și și-a făcut datoria. Înainte de a-l atinge
aripa morții, Ionică a apucat să primească Sfânta Împărtășanie, dar în clipa
următoare un obuz s-a prăbușit lângă Părintele Nicolae, retezându-i și lui
picioarele și mutilându-i rău restul trupului.
Acum se găsea de câteva zile în
spital, fără speranță de scăpare. A rugat o călugăriță-infirmieră să-l anunțe
pe colegul său, Preotul Constantin Diaconescu de la biserica Delea Veche. Acela
îl cunoștea cel mai bine pe Părintele Nicolae, așa că a venit degrabă. Fuseseră
colegi de seminar. Părintele Armășescu fusese premiantul clasei, bun prieten, bun coleg, blând,
harnic, inteligent.
Părintele Diaconescu a intrat în
salonul în care-l aștepta Părintele Nicolae cu sufletul pâlpâind de emoție și
cu lacrimi grele în ochi. Nu l-a lăsat să și le verse Părintele Nicolae. Ca
unul care știa că nu mai are mult de trăit, i-a făcut semn să se apropie. ,, -
Părinte Costică, mă iartă c-am să te rog ceva! Acasă le aveam pe toate, dar
aici nu am nimic din cele de cuviință pentru îngropăciune. Fii bun și adă-mi
dumneata un rând de veșminte mai vechi și îngrijește-te să mă îngropi după
cuviință. Preoteasa și copiii mi-s departe, sub stăpânire vrăjmașă. Dacă-i vei
întâlni vreodată, spune-le că am murit gândindu-mă la ei. Mă doare mai mult sufletul decât trupul la
gândul că Țara este călcată în picioare, dar mare e Dumnezeu! Mă voi duce și eu
în curând la El, acolo sus, și-L voi ruga să ne mântuiască Țara de robia
vrăjmașului….!”
A încercat Părintele Diaconescu
să-l încurajeze, să-l consoleze, dar degeaba. Glasul îi pierise Părintelui
Nicolae.
La câteva zile, la Sărbătoarea
Sfinților Arhangheli, o căruță cernită ducea spre Cimitirul Ghencea trupul
neînsuflețit al Părintelui Nicolae Armășescu. L-au îngropat alături de alți 993
ostași căzuți pentru întregirea Neamului.
*
Sfaturi părintești. Din cartea Iubire
pentru totdeauna, a Pr. Andreas Konanos(tradusă din greacă de Ierom. Ștefan
Nuțescu) cităm un fragment plin de semnificație:
,,O mamă a mers cu copilașul ei să se spovedească când acesta era în
clasa a IV-a. Se gândea: „Să-l duc acum cât este mic, ca să fiu sigură că va fi
atent, că-l va păzi Dumnezeu și va merge pe calea Sa. Cred că nu este ceva mai
bun pe care l-aș putea face”. Așa gândea mama copilului.
Au ajuns la Biserică și mama îi spune duhovnicului:
- Părinte, îți aduc pe fiul meu încă mic, ca să-l punem pe calea lui
Dumnezeu
- Ai întârziat mult ca să-l aduci pe fiul tău, i-a spus duhovnicul.
Atunci mama mirată i-a spus:
- Părinte, acum încep să văd ca fiul meu înțelege mai bine unele
lucruri. Nu l-am adus când era mai mic, pentru că ce păcate poate să aibă un
copil mic?
- Soro, nu mă refer la aceasta. Nu mă refer la copil. Spunând că ai
întârziat să-ți aduci copilul, m-am referit la faptul că, înainte de copilul
tău, trebuia să te fi adus pe tine. Și nu mă refer că trebuia să vii acum, când
ai ajuns la acești ani, ci mai demult. Unde ai fost atâția ani? Nu te-am
cunoscut când aveai douăzeci de ani, nici când aveai cincisprezece, cu atât mai
mult când erai în clasa a IV-a. Când erai în clasa a IV-a unde ai fost? Unde ai
fost de mic copil? Ce va deveni copilul tău acum, depinde de ceea ce erai tu
atunci. Depinde de cum ai crescut tu. Trebuia să vii de mai înainte de a se
naște fiul tău, pentru că deja i-ai pregătit din acea clipă nu numai genele pe
care le-a luat de la tine, ci și structura sufletească și caracterul său. Căci
de la tine nu a luat numai culoarea ochilor, a părului, înălțimea, forma feței,
a trupului și a întregii lui înfățișări, ci a luat și lumea ta sufletească,
lăuntrică, harul pe care l-a răspândit sufletul tău. Harul pe care l-ai avut
sau pe care nu l-ai avut.
Câtă responsabilitate avem!”
*
Folclor din Mehedinți(LXXXIV). Am descoperit cu surprindere și cu bucurie
printre manuscrise câteva însemnări care cuprindeau o altă tranșă de cântece
populare culese de la regretatul Rolea
Petre(zis Pătru lui Râcu) din Bârda, născut la 7 febr. 1903. Ele nu au fost
cuprinse în volumul Folclor din
Mehedinți, publicat în 2017 de parohia noastră, dar sperăm că-ntr-o
apropiată ediție a doua să le cuprindem și pe ele, fiindcă sunt adevărate
bijuterii artistice. Ele au fost culese, așadar, de subsemnatul la 23 octombrie
1983. Le vom prezenta, începând cu acest număr. Iată-le:
Foaie
verde mandalac
,,Foaie
verde mandalac,
Păsărică
de pe lac,
Nu mă
blestema să zac,
Că
n-am pe nimeni cu drag
Să-mi
pună mâna sub cap,
Să-mi
dea buruieni de leac,
Să
mă-ntrebe de ce zac,
Ori
de boală, ori de drag.
Și
n-am pe nimeni cu dor
Să-mi
dea apă din urcior,
Să
mă-ntrebe de ce mor,
Ori
de boală, ori de dor!”
Foaie
verde trei granate
,,Foaie
verde trei granate,
De
trei luni și jumătate
Ochiul
stâng mi se tot bate!
Nu
știu, Doamne, ce-o mai fi,
Frică
mi-e că voi muri.
Iar
de-o fi să mai trăiesc,
Am
pus gând dumnezeiesc,
Ca să
mă călugăresc.
Am
mai fost trei ani de zile
Călugăr
în mănăstire,
Cu
mâinile pe Psaltire,
Cu
ochii după copile,
Cu
mâinile pe icoane,
Cu
ochii după cucoane!”
Foaie
verde flori domnești
,,Foaie
verde flori domnești,
Fată
din Călimănești,
Ce
tot stai și te gândești,
Că nu
te căsătorești?
Neică,
m-aș căsători,
Dar
nu știu ce-oi nimeni!
Oi
nimeri vreun stricat
De
umblă noaptea prin sat;
Oi
nimeri vreun bețiv,
Torc
cu furca ca să-l țin!
Torc
cu furca, cos cu acul,
Ca să
bea până-l ia dracu!”
Roata
morii
,,Roata
morii se-nvârtește, tac,
tac, tac,
Inima
se chinuiește,
Morărița
cu fuiorul
Și
moraru-i duce dorul.
Poate
n-a știut bădița
Ce
ochi are morărița,
Că de le-ar fi știut focul,
Nu
și-ar blestema norocul.
Coborând
din deal în vale,
Am
să-i pun o piatră-n cale.
Poate
piatra-i sare-n roată
Și-o-nsăra
la moar-odată”
Toată
lumea-mi spune lotru
Toată
lumea-mi spune lotru,
C-am
furat lemne din codru.
Lemne
din codru n-am luat,
Doar
o scândură de brad,
Ca
să-i fac mândruții pat,
Să mă
văd om însurat.
De-o
fi bine să mă-nsor,
Iar
de nu sră stau fecior!”
Plângeți
ochi și lăcrimați
,,Plângeți
ochi și lăcrimați,
Căci
voi sunteți vinovați,
Că ce
vedeați nu lăsați,
Ce-ați
iubit nu mai uitați!
C-ați
iubit mândre din sat
Ați
iubit și din Banat.
Ați
iubit din Iablanița
Pe
Ionica și pe Mița;
Ați
iubit la Bozovici
Mândre-ncălțate-n
opinci;
Ați
iubit la Rudăria
Pe
Ana și pe Măria;
Ați
iubit și la Tismana
Pe
Florica și pe Ioana”
Foaie
verde măr uscat
Foaie
verde măr uscat,
De
ce, Doamne, m-ai lăsat
Să
fiu tot slugă băgat,
Stăpânii
simbria-mi trag!
Stăpâna
e mai cuminte
Și-mi
dă simbria-nainte,
Că
iese seara la poartă
Și-mi
plătește simbria toată
Vine
seara la fântână
Și-mi
dă simbriuța-n mână”
*
File de jurnal-29 mai 1982. ,,Azi
a fost ședință de partid la ferma Bârda. Activistul le-a prelucrat oamenilor un
ordin venit de la București. Conform acestuia, ei trebuie să muncească
necondiționat. Care se opune sau nu vrea este arestat și în 24 ore condamnat.
Gelu Dinescu din Colibași a spus: ,,- Da, domʽle,
daʽ
vedeți ʽmneavoastră,
că și boul trage până la prânz și dacă nu-i dai ce-i trebuie se culcă jos,
chiar de l-ai snopi cu bătaia! Nimeni nu zice că nu vrea să muncească, dar
trebuie să le dați oamenilor ce le trebuie, pentru că fără pâine nu se poate
munci!” ,,- Nea Gelule, i-a spus activistul, eu am venit să vă fac cunoscut
decretul. Aici se spune de muncă, nu de pâine, așa că nu avem ce discuta!”
În Laz câțiva oameni au avut lucernă pe loturile ajutătoare. Au
cosit-o, dar au venit cei de la primărie și le-au confiscat-o. Nu aveau voie
s-o cosească. Lucerna are regim special.
Alaltăieri a fost Înălțarea. Am început slujba la ora șase în Bârda.
Spre deosebire de alți ani, la această sărbătoare(Ziua Eroilor) au fost foarte
puține pomeniri. În alți ani era cutea plină de parastase în Malovăț, acum au
fost câteva colive. Peste tot problema alimentației a devenit una majoră. Nu
s-a făcut nedeie nici în Bobaița, nici în Valea Boierească. S-a lăsat doliu
peste sate! Mama a întrebat-o pe Marioara lui Nelu lui Râcu dacă se mai duce la
nedeie în Bobaița, satul ei natal. Aceasta i-a răspuns: ,,- Mă duc, cumnată,
de-am tăia o ceapă și am bea un pahar cu apă, dar mă duc, pentru că la nedeie
ne mai adunăm și noi frații toți la casa părintească!”
Seara a venit unchiu-meu Ion pe la mine. Am fost cu el pe la Teiul Mare
după Ion Gârbovan, ca să stabilim condițiile privind transportul stupilor
unchiului Ion la Firizu.
Mi-a venit contractul de la Editura Albatros pentru volumul II din Coloana Infinitului, iar pe numele
unchiului meu a venit contractul privind cartea G. Călinescu. Aforisme și
reflecții. Unchiu-meu m-a rugat să-i cedez lui dreptul de autor și să
mă recompenseze în bani. Nu am vrut.
Ieri am fost la Severin de dimineață. M-am dus la Dealul Viilor, să văd
dacă a scos Domnul Lungu, directorul,
dovadă pentru tăticu privind vechimea sa în muncă la Ferma Bârda în perioada
1965-1977. Doamna Lungu, soția directorului, mi-a spus: ,, - N-am făcut nimic!
Mi-a fost o lene….! De-ai ști dumneata ce zăpușeală și ce praf este în arhivă,
ai lua-o la fugă!” Până la urmă, m-am înțeles cu dumneaei să mă duc marți să
lucrăm împreună.
Seara m-am dus la achizitorul Dumitru Ciurel din Malovăț. Avem de
predat 100 kg brânză pentru vaca ce-o deținem și trebuia să discut cu dânsul în
prealabil. Am mai stat de vorbă ca o oră. Printre altele, mi-a spus: ,, -
Părinte, am fost și sub turci și sub nemți, dar niciodată n-am ajuns să n-avem
ce mânca, așa cum am ajuns acum. Țara e pe râpă. Când m-am însurat n-aveam
pantaloni, dar aveam bucate pentru cinci ani; acum am bani, dar n-am pâine! Cum
poți dumneata să vii la mine la poartă și să mă chemi la muncă, știind bine că
nu-mi dai nici să mănânc? Ce mai mă interesează, când mă aduci în sapă de lemn,
dacă sunt în România sau în Uruguay?!”(…).
*
Lucrări la biserici. ► Am cumpărat fierul forjat pentru gardul bisericii de
la Bârda și l-am dat în lucru. Sperăm ca până la Crăciun să fie gata, iar când
ne va permite vremea să construim zidul-suport și să-l montăm. Așa cum am spus,
s-a oferit un fiu al satului Bârda să suporte toată cheltuiala. Fiindcă unii
enoriași ai satului doresc și dânșii să contribuie la această lucrare, nu-i
supărare. Pentru fapta bună este oricând loc. Așadar, dacă cineva dorește să
contribuie cu ceva, este binevenit. Persoana de care am făcut vorbire va achita
diferența, fiindcă mai trebuie destule: cimentul, pietrișul, fierul-beton, manopera,
masa zidarilor și altele.
►Am cumpărat și am montat la
intrarea celor două biserici câte două steaguri tricolore. Se apropie Marea
Sărbătoare Națională de la 1 Decembrie!
►La magazia/capela de la Malovăț
au mai înaintat puțin lucrările. Am comandat și ultimele piese de tâmplărie
termopan.
*
Ajutoare și donații. În această perioadă, parohia noastră a primit câteva
ajutoare și donații astfel: Un fiu al satului Bârda, care dorește să-și
păstreze anonimatul, a donat 4.000 lei, reprezentând
fierul forjat pentru cei 26 metri de gard de la fațada bisericii din Bârda. Domnul Prof. Virgil Sfetcu din
București, fiu al satului Bârda: 350
lei; Domnul Grădinaru Constantin din Haarlem(Olanda): 225 lei; Doamna Bobocel Filofteia din Tr. Severin: 100 lei; Domnul Bâlgăr Anton din Tr.
Severin și Doamna Cârligeanu Maria din
Răușeni(BT): câte 80 lei; Doamna Nicolae
Victoria din Tr. Severin, Domnul Ile
Teodor din Sânicolaul Mic(AR), fiu al satului Bârda, Doamna Crăciunescu Valeria din Câmpulung-Moldovenesc (SV), Doamna Bucur Emilia din București, Doamna Bobăiceanu Floreta din Tr.
Severin, fiică a satului Malovăț: câte 50
lei;
Doamna Filip Cornelia din
Tr. Severin și Domnul Voican Petre din
Malovăț au donat câte 50 lei pentru colecta privind Parohia
Valea Plopului din Jud. Prahova.
Domnul Vlădescu Emil din
Malovăț a mai adăugat 50 lei pentru
contribuția de cult, totalizând 110 lei.
Dumnezeu să le răsplătească
tuturor!
*
Am început distribuirea cărții Dicționarul Proverbelor religioase românești, vol. II. Până la închiderea
acestei ediții am donat, fie direct, la biserică, fie prin poștă, 75 exemplare. Respectând tradiția
parohiei noastre, dorim să donăm câte o carte fiecărei familii din parohie și
celor din afara parohiei, care ne-au
ajutat cu cel puțin 100 lei în perioada 1 decembrie 2017-30 nov. 2018. Așadar,
vă așteptăm să vă ridicați cărțile de la bisercă, iar celor din afara parohiei
continuăm să le trimitem prin poștă.
*
Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai
publice câteva materiale, astfel: Risipirea
Neamului, în ,,Națiunea”, București, 19 nov. 2018, ediție on-line(http://www.
ziarulnatiunea.ro/category/editorialele-natiunii); în
,,Omniscop”, Craiova, 28 nov. 2018, ediție on-line(http://www.omniscop.ro); Ofertă de carte – Noiembrie 2018, în
,,Armonii culturale”, Adjud(VN), 20 nov. 2018, ediție on-line(http://armoniiculturale.ro/category/scrisoare-pastorala);
,,Scrisoare
pastorală” – 383, în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 2 nov.
2018, ediție on-line(https:// ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/category/biserica);
,,Scrisoare
pastorală” – 384, în ,,Moara lui Gelu”, Baia Mare, 24 nov. 2018, ediție
on-line(https://moaraluigelu.blogspot.com/2018/11/scrisoare-pastorala_24.html);
*
Parohia noastră a republicat cărțile Folclor din Mehedinți, Iisus Hristos –
Documente secrete.
*
Zâmbete. Domnul Ministru Petre Daia a intrat deja în folclor. Dragostea lui
pentru animale, în special pentru oi, glumele cu care-și presară discursurile,
l-au făcut foarte popular. Se spune că-ntr-o zi ajunsese într-o comună. Își
conducea singur mașina, ca de obicei, era îmbrăcat modest. Era după ora 17. La
primărie nu mai era nimeni. S-a dus la postul de poliție. Acolo era șeful de
post, un bărbat morocănos, îngropat până peste cap în dosare. Lucra grăbit, așa
că nici n-a ridicat ochii să-l vadă pe noul venit. S-a însăilat un dialog.
Ministrul a dat respectuos ,,Bună ziua!”
Șeful i-a răspuns în răspăr: ,,- Ce vrei, mă?” ,,- Aș vrea să vorbesc cu domnul
primar!” ,,- Aicea-i postul de poliție, nu e primăria!” ,,- Știu, domʽșef, dar vă rog pe dvs. să-i dați un telefon,
sau să-mi dați mie numărul dumnealui să-l sun!” ,,- Primarul nu-i în
localitate!” ,,- Atunci poate reușesc să-l găsesc pe domnul viceprimar!” ,,-
Azi s-a terminat programul. Te duci mâine la primărie!” Ministrul, totuși, nu
s-a dat bătut. A continuat: ,, - Domʽșef, aveți vreo mătură pe-aici?” ,,- Ce faci cu ea?” ,,- Aș vrea să vă
mătur puțin pe aici prin fața postului!” ,,- Vezi după ușă!” Domnul Daia a luat
mătura și a măturat prin fața postului, apoi a insistat din nou: ,,- Domʽșef,
vă rog dați dvs. un telefon domnului primar să vină până aici să vorbesc cu
dânsul!” Șeful și-a ieșit din sărite și a izbucnit, fără să-și ridice capul:
,,- Da cine ești tu, băi, să-mi ceri mie să-l chem pe primar aici să vorbești
cu el?” ,,- Știți, eu sunt ministrul Daia!” Șeful de post a sărit ca ars de pe
scaun, a luat poziția de drepți și a salutat cum știa el mai bine: ,,- Să
trăiți, Domnule Ministru!”
*
Botezuri. Cununii. Înmormântări. În ziua
de 3 noiembrie am oficiat Taina Sfântului Botez pentru Ștefu Denis-Ionuț, fiul Domnului
Ștefu Gheorghe și al Doamnei Bobiți
Alisa-Alexandra din Malovăț, în ziua de 4 noiembrie pentru Pătrulescu Sebastian-Andrei, fiu al Domnului Pătrulescu Alin-Marian și al Doamnei Pătrulescu Mihaela din Malovăț,
iar în ziua de 10 noiembrie pentru Tărăbâc
Andra-Selena, fiica Domnului Tărăbâc
Lucian-Sebastian și a Doamnei
Tărăbâc Mirela-Simona din Malovăț. Să le trăiască! În ziua de 11 noiembrie
am oficiat Taina Sfintei Cununii pentru Domnul
Dorca Constantin și Doamna Silca
Daniela din Tr. Severin. Dumnezeu să le ajute! În ziua de 4 noiembrie am
oficiat slujba înmormântării pentru Gheran
Nicolița(69 ani) din Bârda. Dumnezeu s-o ierte!
*
Anunțuri: - Luni, 17 Decembrie, la orele 17,00, în biserica noastră parohială din
Malovăț va susține un concert de colinde Corul
Chinonia al Episcopiei Severinului și Strehaei. Sunteți invitați toți
enoriașii parohiei și oricine dorește să-și desfete sufletul cu un act cultural
de certă valoare artistică. Și anul trecut Prea
Sfințitul Episcop Nicodim a dat binecuvântarea pentru deplasarea corului în
parohia noastră, iar lucrul acesta s-a repetat și anul acesta, fapt pentru care
îi mulțumim în numele tuturor enoriașilor noștri. Sperăm că și în anii viitori
să avem parte de asemenea bucurii. Precizăm că inițiativa a pornit de la Dl. Primar Ing. Ion Michescu.
- Au sosit
calendarele pe 2019. Avem suficiente, pentru toată lumea. Costul: 5 lei/buc.
*
Program.
În cursul lunii decembrie avem următorul program de slujbe: 1 Dec. (Malovăț-Bârda); 2 Dec.
(Bârda); 6 Dec. (slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12,30); 8
Dec. (Malovăț-Bârda); 9 Dec. (Malovăț); 15 Dec.(Malovăț-Bârda);
16 Dec. (Bârda); 17 Dec. (spovedit și împărtășit în Bârda, la
biserică și în sat); 18 Dec. (spovedit și împărtășit în Malovăț, la
biserică și în sat); 19, 20, 21 Dec.(colindul cu icoana în Malovăț);
22, 24 Dec. (colindul cu icoana în Bârda); 23 Dec. (Malovăț); 25
Dec. (Bârda); 26 Dec. (Malovăț); 27 Dec.(slujbă la Bârda; pomeniri
la Malovăț, a ora 12,30); 29 Dec.(Malovăț-Bârda); 30 Dec.(Bârda).
În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit
la biserică, acasă, la școală, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe
adresa de e-mail: stanciulescubarda
@gmail.com.
Sfintele Sărbători să le petreceți cu
sănătate, pace și bucurii! La mulți ani!
Pr. Al.
Stănciulescu-Bârda
