miercuri, 21 iulie 2021

Alexandru Stanciulescu Barda - MINILECTURĂ cu GÂND DE SEARĂ - DOAR O VORBĂ.....! (22/O7/2021)

 



POTIRUL

Sfantul Teofan Zavoratul

 

 

            Iata paharul Înfricosatului Tau Sânge, plin de lumina si de viata. Daruieste-ne pricepere si luminare, ca sa ne apropiem de el cu dragoste si cu sfintenia credintei, si sa ne fie nu spre osânda, ci spre iertarea pacatelor.

 

Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 208

 

 

AVARUL

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

         Avarul pune mare pret pe lucruri; pe oameni, cei care au nevoie de lucruri, nu-i pretuieste; îi pare rau de obiecte, nu-i pare rau de oameni, desi omul este fiinta nepretuita. Pe sine se iubeste, pe altul nu. Tot ceea ce pretuieste el este pâna la urma gunoi, apa care curge si nu se mai întoarce. Domnul este pentru toti oamenii izvor nesecat; El a pus totul la picioarele omului, lumea întreaga.

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 218.

 

 

 

RASCRUCE

Parintele Paisie Olaru

 

 

         Când suntem la o rascruce în viata, sa facem doua lucruri: sa ne rugam si sa întrebam. Eu mai degraba ma ratacesc în orase decât în padure!

 

Parintele Paisie Olaru, Parintele Paisie duhovnicul, traducere de editie ingrijita de Arhimandrit Ioanichie Balan, Ed. Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, Iasi, 1993, p. 72

 



VASUL INCHIS

Sfantul Tihon din Zadonsk

 

 

             Vezi ca un vas, chiar gol fiind, nu poate primi nimic în sine atâta timp cât nu este deschis. Asemenea si inima omului, chiar de se va izbavi de desertaciunea acestei lumi, dar va ramâne ferecata prin cruzime, nepasare si deznadejde, nu va putea lasa cuvântul Domnului sa intre în ea. De aceea ne graieste asa Hristos, Cuvântul Ipostatic al lui Dumnezeu: „Iata, Eu stau la usa si bat; de va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine” (Apocalipsa 3, 20). Dumnezeiescul si preadulcele Sau glas mereu bate la usile inimilor noastre prin cuvântul Sau cel sfânt, însa nu fiecare îl aude, întrucât nu oricine are deschise urechile duhovnicesti, despre care El zice: „Cine are urechi de auzit, sa auda!” (Matei 13, 9). Trebuie sa-si deschida inima cel ce voieste sa primeasca în ea cuvântul lui Dumnezeu si sa rodeasca din acesta; si precum pamântul cel crapat de uscaciune asteapta ploaia pentru a face rodul sau, asemenea i se cuvine inimii noastre sa-si deschida gura si sa însetoseze de cuvântul Domnului, adica sa aiba neostoita nazuinta si vrere de a auzi cuvântul lui Dumnezeu, nu dintr-o oarecare alta pricina, ci pentru aceea ca sufletul sa dobândeasca zidirea cea duhovniceasca.

 

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 124

 

 

SLUJIREA INTREGII ZIDIRI

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

          Întreaga creatura – soarele, luna, stelele, pamântul, apa, aerul, focul, plantele, pasarile, pestii, vietuitoarele patrupede, insectele – slujeste lui Dumnezeu prin calitatile si însusirile date lor de la Dumnezeu; vita de vie aduce roade, marul asijderea, si asa mai departe. Cu atât mai mult omul trebuie sa slujeasca lui Dumnezeu prin calitatile ce i-au fost date ca fiinta rationala, libera, sensibila; slujirea lui trebuie sa porneasca din minte si din inima, sa fie de bunavoie, nesilita, desi se face si cu o constrângere de sine sau a altora. În slujirea lui Dumnezeu e viata si fericirea creaturii. Iar smochinul neroditor se taie si se arunca în foc. Când nu slujesc lui Dumnezeu, puterile si însusirile omului iau o directie pervertita, mincinoasa, catastrofala pentru el (desfrânare, betie, erezie, pornire spre scandal), dar atunci când sluj esc lui Dumnezeu directia lor este dreapta, armonioasa, pasnica, roditoare, mântuitoare, luminatoare.

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Liturghia: Cerul pe pamant, traducere de Boris Buzila, Ed. Deisis, Sibiu, 1996, p. 215




OCHII SENINI

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

               Când Domnul priveste cu milostivire la fiii pamântului cu ochii naturii, cu „ochii” unui timp senin, limpede, deschis, ne simtim cu totii în largul nostru, usori si veseli. Când atmosfera este curata, aerul ne patrunde binefacator în suflete si în trupuri; când atmosfera devine rece, umeda, apasatoare, simtim ceva ca o povara, pe suflet si pe trup, multi ne îmbolnavim, pe multi ne rapune aleanul si urâtul. Este modul prin care natura influenteaza puternic si irezistibil starea oamenilor. Si este interesant de observat ca cine este legat mai putin de poftele si desfatarile vietii, cine nu s-a facut rob pântecelui, cine este mai cumpatat la mâncare si la bautura, fata de acela natura pare sa se arate mai binevoitoare, nu-l apasa sau o face într-o mai mica masura decât în cazul celor deveniti sclavii firii si trupului. O , cât de limpede ni se arata ca adevarata noastra viata este în Domnul, nu în cele materiale; cât de clar vedem ca Domnul „lucreaza toate în toti” (1 Corinteni 12, 6). În atmosfera El este respiratia noastra; în mâncare, ne satura, în bautura, ne ogoieste setea; El ne îmbraca, ne adaposteste, ne încalzeste si ne linisteste; ne aduce liniste si în somn; Îl regasim în cuvântul curat, învatatoresc, întelept si ziditor, în dragostea unora fata de altii. Doamne, Stapâne, Facatorul si Binefacatorul nostru! Da-ne ca în fiecare clipa a vietii noastre sa ne amintim de Tine, ca prin Tine „traim si ne miscam si suntem” (Faptele Apostolilor 17, 28), ca viata ne-a fost data de Tine, respiratia, totul! Dar sa tinem minte, daca în toate cele de care am vorbit pâna acum nu vom tine seama de poruncile si rânduielile lasate de la Dumnezeu, El ne va fi si pedeapsa noastra. Pedepsi-ne-va cu atmosfera, cu mâncarea, cu bautura, nu ne vom mai satura, nu ne vom mai astâmpara setea, ne va face sa ne scârbim de mâncare si de bautura sau sa ne îmbolnavim de ele. Asa cum se întâmpla când cuiva nu-i mai prieste mâncarea, când i se uraste de îmbracaminte si de casa, când nu-si mai gaseste linistea nici în somn, când vorbele lui nu mai au nici o legatura între ele, când are parte de dragoste nestatornica, chinuitoare si pârjolitoare. Se vadeste ca pedepsele ne vin chiar din pornirile noastre pacatoase. „Prin ceea ce pacatuieste cineva, prin aceea se pedepseste” (Întelepciunea lui Solomon 11, 16).

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 117-118

 

 

MORMINTELE

Sfantul Teofan Zavoratul

 

 

             În ziua când se vor deschide mormintele mortilor, când va glasui trâmbita tunator, când lumea va fi cuprinsa de cutremur si groaza mare, când toti îngerii se vor pogorî la porunca Ta ca sa-i desparta pe buni de rai, când se vor arata nori de foc si-i vor purta pe Sfinti, în ziua aceea sa se arate si asupra mea îndurarile Tale, sa stau de-a dreapta Ta, Bunule Doamne, si sa fiu miluit!

 

Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 179.

 

 

I N T R E G

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

            Dupa cum în cea mai mica particula din Trupul si Sângele lui Hristos se afla Hristos întreg, asemenea în fiecare gând si cuvânt bun sta Hristos întreg.

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 492.



TRISTETEA

Sfantul Ioan Casian

 

 

         Deci vom putea goni din noi aceasta patima ucigatoare numai daca, sustinuti de speranta celor viitoare si de contemplarea fericirii fagaduite, vom pastra mintea noastra stapânita de o necontenita meditatie spirituala. Într-adevar, toate felurile de tristeti, fie cea izvorâta dintr-o mânie ante­rioara, sau din pierderea unui câstig, ori din vreo paguba suferita sau prici­nuita de vreo jignire, de vreo tulburare fara noima a mintii, sau cele care ne împing la o disperare de moarte, vor putea fi biruite, când având privirea îndreptata spre lucrurile vesnice, care vor veni, vom ramâne mereu voiosi si neclintiti. Atunci nici nu vom fi doborâti de nenorocirile prezente, si nici înflacarati de izbânzile avute, privindu-le pe toate ca pe niste lucruri pieritoare si nefolositoare.

 

Sfantul Ioan Casian, Scrieri alese, traducere de prof. Vasile Cojocaru si prof. Nicolae Chitescu, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1990, cap. Despre tristete, p. 225

 

 

 

RUGACIUNEA

Arhiepiscopul Iustinian Chira

 

 

              Rugaciunea are darul de a face sa picure în suflet neîncetatul izvor al bucuriei. Sufletul din care nu se înalta spre Cer glas de rugaciune este asemenea unei case pustii, plina de paienjenis, locuita numai de pasarile întunericului. Un suflet care nu se stie ruga, nu va sti ce-i fericirea, chiar de ar avea toate bogatiile pamântului. Rugaciunea adevarata este truda sfânta.

 

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 112-113.

 

 

CLIPA SI VESNICIA

Compozitorul Arvo Part

 

 

           Timpul si atemporalul sunt legate. Clipa si vesnicia se lupta în noi. De aici izvorasc toate contradictiile noastre, încapatânarea, îngustimea mintii noastre, credinta si osteneala noastra.

 

Compozitorul Arvo Part, Cantul inimii – puterea cuvantului si a muzicii (AP), traducere de Laura Marcean & Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 63



P A T R I A

Sfantul Ioan din Kronstadt

 

 

             Iubește-ti patria pamânteasca si pe parintele ei. Ea te-a educat, te-a instruit, te-a facut sa însemni ceva printre oameni, ti-a dat respectul ce ti se cuvine, îti da de toate. Dar trebuie sa-ti iubesti cu deosebire patria cereasca, pe Parintele veacului ce va sa vina; acea patrie este, de buna seama, mult mai scumpa si mai vrednica de cinstire decât aceasta, fiindca este sfânta si dreapta, de neclintit, vesnica, nestricacioasa, fara seaman de frumoasa si datatoare de fericire, fiindca ti-a dat si îti da infinit mai multe înlesniri si bunatati decât patria pamânteasca; fiindca Parintele acelei patrii nu este un om muritor, supus patimilor, ci Dumnezeu Cel mai înainte de veci, Atoatefacatorul. El te-a facut fiu al lui Dumnezeu, mostenitor al lui Dumnezeu si împreuna-mostenitor cu Hristos, fiindca Tatal ceresc te face partas tuturor bunatatilor Împaratiei Sale: „Cele ce ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit si la inima omului nu s-au suit” (1 Corinteni 2, 9). Aceasta patrie ti-a fost juruita cu nepretuitul Sânge al Fiului lui Dumnezeu. Dar pentru a fi cetatean al acelei patrii trebuie sa-i respecti si sa-i iubesti legile, asa cum esti obligat sa respecti si cum respecti de fapt legile patriei pamântesti, fiindca fara aceasta nu te vei putea face cetatean al acelei neasemuite patrii. Iubeste Biserica, aceasta scoala de educatie duhovniceasca; ea ne pregateste sa fim madulare si cetateni ai acelei patrii.

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 297-298

 

AVEREA STRAINA

Sfantul Tihon din Zadonsk

 

 

              Vezi ca un om ce are o avere straina, pe care-o tine la el, nu se mândreste cu aceasta, nu se numeste bogat pe sine si nu se lauda cu ea. Asemenea se cuvine sa facem si noi cu darurile Domnului pe care le avem: sa nu le socotim ca fiind ale noastre, ci ca si cum ar fi straine; sa nu ne preamarim prin ele, ci sa ne slujim de ele spre slava lui Dumnezeu si spre folosul nostru si al aproapelui, caci toate de la El ne vin si tocmai pentru aceasta ne sunt încredintate. Sa ne fie bogatia, mintea, întelepciunea si toate celelalte daruri spre ajutorare noua si aproapelui si nu spre magulirea noastra, ci spre slava si lauda Unuia Aceluia de la Care purced acestea, caci asa cum El din mila Sa ni le-a dat noua, asemenea poate si sa le ia de la noi, de vreme ce sunt ale Lui. Abia atunci vom cunoaste cu adevarat cât suntem de saraci, milogi, schilozi, goi si neavând nimic al nostru, afara numai de pacat.

 

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 116

 

 

FRACTIUNEA DE SECUNDA

Sfantul Sofronie Saharov

 

 

           Întreaga noastra viata pamânteasca, de la nastere si pâna la cea din urma suflare a noastra, va arata la sfârsit ca un singur act concentrat. Continutul si calitatea ei se vor vedea într-o fractiune de secunda. Sa ne imaginam un pahar din cel mai limpede cristal, plin cu apa. O singura privire ne va spune daca apa e curata sau nu. Tot asa va fi si cu noi atunci când vom fi trecut întru alt tarâm. Cel mai trecator reflex al inimii sau mintii noastre îsi va lasa urma asupra sumei totale a vietii noastre.

 

Sfantul Sofronie Saharov, Rugaciunea – experienta Vietii Vesnice, traducere de diac. Ioan I. Ica jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2007, p. 93





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu