Ioan Miclău-Gepianu: În amintirea scriitoarei Mariana Gurza

 

Ioan Miclău-Gepianu: În amintirea scriitoarei Mariana Gurza

Versuri ale Poetei timișorene.

 

 

~*~

Manifest pentru viață

 

Lăsați caii să sburde pe câmpiile-ntinse

Liberi în jocul nebunesc de altă dată,

Fără poveri și fără lanțuri groase

Să simtă ce-i aceea viață.

 

Lăsați florile să crească unde e verde

Și mugurii păstrați înrourați de zori,

Să nască în soarele viselor crude,

În viața aceasta plină de erori.

 

Lăsați-mi gândul neântinat

Dogorind în iubiri pierdute,

Lăsați-mi sufletul curat

În visele aride

2006

 

 

 

Căderea stelelor

 

Trecerea timpului mă înfioară

nu știu

de cine ar trebui să mă tem

de tinerețea pierdută

sau de bătrânețe.

 

Încerc să zbor între cele două

apărându-mi aripile

de răceala nopților

și de vuietul apelor.

 

Căderea stelelor

o percep ca o scurgere

de clepsidră...

Din când în când

mai prind câte-o stea

pitind-o după un nor

sperând

că o voi regăsi cândva.

2006

 

 

 

Plânge pădurea

 

Pădurea strigă neputincioasă,

plânge,

păsările speriate

se rătăcesc în visuri,

verdele crud pălește

prin ramuri

prădate.

Doar eu încremenită

De un brad

mișcător

încerc să-mi mențin

echilibrul,

pentru a nu-mi lua

zborul

aidoma păsărilor speriate.

2006

 

 

 

Cânt pentru un prieten

 

De când ți-ai deschis sufletul,

singurătatea nu mai are nume,

nici culoare, nici gust...

La hotarul visului,

la marginea somnului,

privirile mele,

În oglinda privirilor tale,

descoperă un crâmpei de cer,

Smerită, te urmez,

Doamne,

Întru lumina Ta,

Întru pacea Ta.

2006

 

 

 

Ce-i fericirea?

 

Când mi s-a vorbit de fericire

era intr-un decor autumnal.

O asociasem cu roadele toamnei,

cu îngerii ce pogorâseră

pe pământ

și împărțeau liniște și pace

din potirul cu mir.

Toamna s-a dus într-ale ei...

sau s-a metamorfozat

într-o zână albă

și i-am cerut acesteea

o pereche de aripi albe.

Am crezut că asta e fericirea,

aripilr cu care zbor.

Dar m-am văzut răstignită pe cer

în încercarea zborului

de-a fericirea.

Și-au mai fost două ocazii

Când mi s-a vorbit despre

fericire.

Într-una eram liniștită,

împăcată cu mine însumi,

asta era fericirea.

2006

 

 

 

Mister

 

Misterul facerii mele e unul simplu:

Dumnezeu m-a vrut truditoare pe cuvânt,

mi-a trimis ursitoarele

să-mi prevestească bune și rele,

dar niciodată n-a fost vorba

de durere,

de trădare,

de frig,

de ceață,

de ploi și ninsori.

Parcă, una-ntr-o doară,

a șoptit, neconvinsă,

cuvântul comoară.

M-am gândit că va fi poezia

și lungul ei mister,

cu care voi fereca inima ta...

 

~*~

2006

(”...iar inima ta Maria a rămas în poezie asemenea

unui mister pentru noi”. i.m.gepianu).

1/31/2022