“BUNII
NOSTRI VECINI... UCRAINENII
1. În 1918 au dorit anexarea Basarabiei și
doar prezenta militară a românilor a forțat retragerea acestei cereri;
2. În 1945 au dorit anexarea Basarabiei și
doar presiunea lui Stalin a forțat eliminarea acestei pretenții;
3. În 1992 au participat cu trupe la
războiul de pe Nistru, alături de trupele ruse împotriva celor românești,
pentru a desprinde regiunea transnistreană, pe care și-o doreau atât de mult
pentru ei;
4. Din 1992 până în prezent au fost parte
activă din formatul de negociere pentru regiunea transnistreană;
5. În mod permanent au susținut poziția
Rusiei și au făcut tot ceea ce este posibil ca negocierile să fie formale și să
eșueze;
6. Cea mai mare parte a mafiei ce a condus
Republica Moldova după 1991 este reprezentată de ucraineni și nu de ruși;
aceștia aveau rolul clar dat de la Kiev ca Republica Moldova să eșueze pe toate
planurile; cei care au condus regiunea transnistreană, care promovează
separatismul la Bălți, Cahul și Găgăuzia sunt ucraineni și nu ruși; ucrainenii
au dus o politica de distrugere a identității românești din teritoriile
ocupate, mai dură chiar decât Stalin în restul imperiului;
7. În mod arbitrar, Ucraina deține
următoarele teritorii românești: patru cincimi din Maramureșul istoric
(ținuturile Apsei de Sus si de Jos, Barjavei, Izvoarele Tisei), nordul
Bucovinei istorice, Bugeacul (Ismail, Cetatea Alba), Insula Șerpilor, cu toate
cele dăruite lor de foștii sovietici.
8. Timp de câțiva ani ne-am certat pe la
Haga, iar acum ei sunt foarte supărați pe noi pentru pierderea platformei
continentale;
9. Una din problemele principale ce stă în
calea reunirii celor doua state românești este tocmai Ucraina, ce manifestă o
opoziție mai mare chiar decât Rusia;
10. Ea vede în această reunire posibile și
justificate pretenții teritoriale ale României asupra teritoriului românesc
ocupat de Ucraina;
11.
Prima măsura luată de "europeniștii ucraineni" a fost aceea de a
interzice limbile regionale, inclusiv limba româna
12. Crimeea nu a aparținut niciodată
Ucrainei, iar ucrainenii sunt minoritari acolo; ea a fost dăruită în semn de
prietenie de către Nikita Hrușciov, ucrainean și el, în perioada sovietică, un
gest mai mult formal și niciodată efectiv;
13. În Crimeea prezența ucraineană era mai
mult formală. Putin vrea de fapt înapoi ceea ce îi aparține, adică bunurile pe
care le avea înainte de căsătorie. Cererea Rusiei este una normală (din
perspectiva dreptului istoric si nu cel internațional) din moment ce aceasta
era un inel de nunta;
14. Sper că nu ați uitat cazurile Canalul
Bastroe și nava Rostok.
UCRAINA
NAZISTA
Documentele declasificate recent de către
Rusia la cererea reprezentanților Consiliului Popoarelor Rusiei (Consiliul
Federației Rusiei) au început sa apară deja pe situl Ministerului Apărării al
Federației Ruse. Putin a ordonat Arhivelor Ruse de Război să ridice secretul de
stat impus asupra lor de pe vremea lui Stalin.
Documentele descriu crimele si
atrocitățile săvârșite de către naționaliștii ucraineni în timpul celui de-al
Doilea Război Mondial cu sprijinul larg al populației ucrainene si sunt
înfricoșătoare în adevăratul înțeles al cuvântului. Ele arata un naționalism
ucrainian cu adevărat subuman, plin de o ferocitate si o ura bestială față de
tot ce înseamnă ”altceva” decât ucrainian.
În comparație cu Ucraina, Germania nazistă
a fost un stat de drept. Pe lângă ucrainianul Stepan Bandera, Hitler a fost un
copil naiv. Dacă Hitler urmărea doar exterminarea evreilor, tiganilor si
handicapatilor, ucrainenii exterminarea tuturor naționalităților conlocuitoare,
în primul rând exterminarea rușilor. Si nu oricum, ci în chinuri cât mai
cumplite.
Documentele despre atrocitățile săvârșite
de ucraineni în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au fost închise de
Stalin care a impus secretul de stat asupra lor de teamă ca nu cumva rușii să
se revolte aflând conținutul lor și să ceară exterminarea întregului popor
ucrainian, fapt care ar fi dus la un cutremur în interiorul URSS.
De fapt încă din 1944 mareșalii ruși i-au
cerut lui Stalin formarea unui tribunal militar care sa-i judece pe criminalii
ucraineni vinovați de genocid si sa-i execute. Ei l-au atenționat pe Stalin că
ucrainenii erau un popor criminal care indiferent ce vremuri ar fi trăit si sub
ce regimuri, nu puteau trai fără sa ucidă. Stalin, nu a fost de acord cu o
astfel de teorie și a refuzat să ia măsuri punitive de amploare împotriva
ucrainenilor, mulțumindu-se sa aprobe doar cercetarea criminalilor ucraineni cu
adevărat odioși, care au fost judecați si spânzurați.
După moartea lui Stalin, Partidul Comunist
al Uniunii Sovietice si Hrușciov au menținut regimul de documente secrete
asupra arhivelor de război de teamă că Israelul să nu ceară URSS-ului
despăgubiri pentru genocidul ucrainian. Pe atunci Ucraina făcea parte din URSS
si responsabilitatea pentru eventuale despăgubiri cerute de Israel ar fi căzut în
sarcina Moscovei care, firește, nu voia să plătească Israelului 300 de miliarde
de dolari pentru crime pe care nu le săvârșiseră rușii.
Astăzi, însă, Ucraina este un stat
independent si poporul ucrainian poate sa-si asume responsabilitatea propriului
trecut. Dar astăzi trecutul este falsificat pe scara larga, așa ca președintele
Putin a ordonat Ministerului Apărării al
Rusiei sa ridice secretul de stat de pe documentele privind genocidul
ucrainian. Documentele sunt terifiante si arata ca Ucraina anilor 1940-1945 a
fost mai nazista decât Germania nazista si mai odioasa si mai fanatica decât
SS-ul german si decât
Gestapoul.
Armata Ucraineană avea regimente întregi
de calai care se ocupau numai cu uciderea la ordin a populației civile de alte
naționalități. Se exterminau sate si orașe întregi de ruși. Voluntarii erau
extremiști de dreapta si cruzimea lor era înfricoșătoare. Când prindeau ruși
ori evrei îi schingiuiau înainte de a-i omorî. Asta în numele apărării
Ucrainei. Cele mai multe atrocități au fost comise de naziștii ucraineni în
Ucraina de Sud-Est (Donețk, Lugansk, Harkov etc). Adică taman în locurile unde
astăzi actuala Armata Ucraineană trage cu tunurile în satele si orașele
rușilor, așa cum făcea în anii 1941-1943.
Opinia publica indusa azi în eroare de o
propaganda mincinoasa nu știe ca rușii din Republica Populara Donețk si
Republica Populara Lugansk si-au declarat independenta în acest an si cer
ajutorul Rusiei tocmai de teama ca evenimentele din 1941-1945 sa nu se repete
si rușii sa fie exterminați de ucraineni.
Fasciștii ucraineni au ucis în anii
1941-1943 un număr de 5.200.000 (cinci milioane doua sute de mii) de civili din
Ucraina (naționalități conlocuitoare, mare parte din ei de etnie rusa) si au
omorât aproape 900000 (noua sute de mii) de evrei. Numărul polonezilor uciși a
fost de 200.000 (doua sute de mii). Au fost executați peste 400.000 (patru sute
de mii) de militari sovietici care fuseseră luați prizonieri de germani sau se
predaseră. În acest fel omorurile săvârșite de bandele naționaliste ucrainene
întrec cu mult numărul victimelor nazismului german si plasează Ucraina pe
locul I între statele naziste.
Cuprinși de fanatism si de admirația
pentru Hitler, aproape trei milioane de bărbați ucraineni în putere au cerut sa
plece în Al Treilea Reich ca sa muncească voluntar pentru nemți în fabricile si
pe ogoarele nemților, numai ca Armata Germană să poată extermina tot poporul
rus.
La 30 iunie 1941 batalionul fascist Lvov
sub comanda lui R. Sukovici a executat cu glonț în ceafa trei mii de polonezi
ucraineni, inclusiv trei oameni de știința cunoscuți pe plan mondial. În zilele
care au urmat batalionul a mai executat un grup de șapte mii de ruși compus din
femei, bătrâni si copii. În timp ce femeile si copii erau executați prin
tăierea gâtului cu cuțitele, în curtea ”Catedralei Metropolitane Sfântul
Andrei” mitropolitul catolic ucrainian ținea un serviciu divin de mulțumire
rugându-se pentru ”victoria armatei sfinte a lui Adolf Hitler”.
Biserica Catolica Ucraineană a
binecuvântat toate crimele si masacrele diviziei naziste ucrainene „Galicina”.
Aceasta a comis în septembrie 1941 masacrul si genocidul de la Babi Yar, o râpa
din apropierea Kievului. Aici au fost aduși în septembrie 1941 peste 50.000
(cincizeci de mii) de evrei din clasa de mijloc, trei mii de tigani si circa
40.000 (patruzeci de mii) de civili ruși (mare parte femei si fete) pe care
SS-iștii ucraineni i-au dezbrăcat la pielea goala apoi au început sa violeze
femeile si fetele neținând cont ca parintii si rudele lor erau de fata. După
violuri s-au dedat la scene de coșmar. Rusoaicelor si evreicelor le tăiau sânii
si le presărau sare pe râni, iar pe bărbați îi castrau pe viu. Unora dintre
prizonieri li se tăiau brațele care apoi erau fripte pe grătar.
Atrocitățile au atins o asemenea culme
abominabila ca soldații germani, revoltați, au refuzat sa mai participe la
masacru si s-au retras, lăsându-i pe călăii ucraineni sa duca la capăt
genocidul. Prizonierii au fost omorâți la modul cel mai bestial cu arme de foc
descărcate în gât sau stomac (ca sa moara în chinuri) sau loviți în cap cu
topoarele ori cu sapele. După terminarea masacrului trupurile au fost aruncate
în râpa si râpa acoperita cu pământ.
Batalionul de masacru condus de fascistul
ucrainian Vojnovski a omorât 350.000 (trei sute cincizeci de mii) de ruși în
marea majoritate femei si copii si peste 160.000 (o suta șaizeci de mii) de
evrei. La aceste omoruri au dat o mâna de ajutor țăranii ucraineni fasciști si
muncitorii ucraineni fasciști care aveau o ura atât de mare fata de evrei si
ruși încât s-au dedat la acte de canibalism. Pentru faptele lor ei au primit
medalii si ranguri naziste iar Vojnovski a primit gradul de maior în Armata
Germana.
Ucrainianul Sutnevici care ucisese si el
circa trei mii de evrei a primit doar gradul de căpitan în Armata Germana.
În satele Lipniki, Certozi, Mikulici,
Vladimir, bandele de ucraineni ucideau copii rușilor si polonezilor luându-i de
picioare, învârtindu-i si dându-i cu capetele de pereți. Daca erau prea mulți
copii, aceștia erau aruncați de vii în fântâni si părinții erau aruncați după
ei, apoi fântânile acoperite cu pământ. Au fost ucise în acest fel numai
într-un singur județ 15.000 (cincisprezece mii) de persoane.
Ura ucrainenilor împotriva rușilor si a
evreilor era așa de mare încât daca o fata ucraineană se căsătorise cu un evreu
sau cu un rus, atunci tatăl sau fratele ei o violau. Zeci de tinere nesuportând
o astfel de umilință au alergat si s-au înecat în Nistru. Cele care nu se
sinucideau erau prinse si spintecate de cei care le violaseră (adică de tații
si frații lor).
Toate aceste lucruri se petreceau în anii
1941-1945 în Ucraina Socialista. Adică în mijlocul unui popor care deși trăise
20 de ani în ideea prieteniei între popoare promovată de socialism, a uitat
într-o noapte toate aceste idei si a devenit la fel de primitiv si sălbatic
precum oamenii cavernelor.
Astăzi, după 20 de ani de existenta sub
deviza valorilor europene si în spiritul european al promovării minorităților
naționale, pe care ei singuri le clamează, ucrainenii si-au reluat marșurile
naziste pe străzile din Kiev, se mândresc cu genocidul săvârșit asupra
evreilor, polonezilor si rușilor, iar Armata Ucraineană trage cu tunurile în
blocurile de locuințe, în școlile si spitalele din orașele rusești din
sud-estul Ucrainei. Este interesant sa vezi ca român, ca întreaga noastră clasa
politica si toți conducătorii noștri fraternizează azi cu clasa politică
ucraineană fără să vadă că Ucraina ține azi între granițele ei teritorii
românești care totalizează încă o
Republica Moldova pe care ea, Ucraina o ocupa în mod nejustificat si cu
binecuvântarea politicienilor din București, aserviți Occidentului.
Oare de ce nu suflă politicienii noștri
români nici o vorbulița despre acest teritoriu?
În al treilea rând, citind aceste
documente nu trebuie sa crezi ca Israelul nu va cere Ucrainei despăgubiri
pentru crime si genocid. În mod normal, aceste despăgubiri ar trebui sa ajungă
la circa 200 de miliarde de euro.
Israelul va cere aceste despăgubiri, dar așteaptă ca apele sa se limpezească în
Ucraina. Adică sa vadă cine va rămâne între granițele Ucrainei.
Deocamdată, numai Crimeea, Donețk si
Lugansk si-au declarat independenta si au devenit republici ruse libere.
Acestea nu se considera parte a statului ucrainian si, evident, nu vor plăti despăgubiri.
Aici e vorba de clasele conducătoare, care
au fost la putere si nu de oamenii de rând, care nu au nicio legătură cu
politica. Ei au reprezentat, întotdeauna, o masa de manevra pentru politicienii
din trecut ca si din prezent.
Ucraina ar trebui să se mute la ea acasă
iar noi ar trebui să fim mai hotărâti cu cei care ne umilesc.”
Sursa:
Internet
S-MIs
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu